ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 152/2019

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 599 C. proc. pen.. a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința penală nr. 76/F din 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse. A dispus extrădarea către Federația Rusă a persoanei solicitate A. și predarea persoanei solicitate către autoritățile ruse, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a amânat predarea către autoritățile ruse a persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucuresti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A revocat măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză.

A dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel Bucuresti, secția a II-a penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reținerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluției vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

A dispus arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

A constatat că persoana solicitată a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 450 din 11.05.2018, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.

Curtea a constatat că hotărârea de extrădare, respectiv sentința penală nr. 76/F din 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, vizează persoana care a participat la procedura extrădării, astfel cum rezultă și din cuprinsul deciziei penale nr. 450 din 11.05.2018, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018.

Astfel, în cuprinsul deciziei penale nr. 450 din 11.05.2018, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018, au fost analizate susținerile apărării referitoare la dubiul privind identitatea persoanei solicitate, apreciindu-se că există suficiente date din care să rezulte că persoana prezentată în sala de judecată este A., persoana vizată de cererea de extrădare.

În acest sens, Înalta Curte a constatat că persoana extrădabilă, prezentată în sala de judecată, nu a putut vorbi deloc limba română, deși, conform art. 8 lit. f) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială.

Deși persoana solicitată s-a prezentat drept B., arătând că are cetățenie română și moldoveană și nu este persoana extrădabilă A., Înalta Curte a constatat că aspectele invocate fac obiectul unui proces penal în curs, persoana solicitată fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), (2) C. pen., art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 C. pen., precum și art. 262 alin. (1) C. pen., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017, respectiv Judecătoria Sector 1 București.

În rechizitoriul prin care a fost sesizată Judecătoria Sector 1 București, se menționează că au fost transmise mai multe înscrisuri de către autoritățile judiciare din Republica Moldova, unul dintre acestea fiind o copie a scrisorii Ministrului Justiției din Ucraina privind înregistrarea decesului lui B. (act de deces nr. 24 din 21.04.1997, eliberat de către Consiliul sătesc Nestoitschii, raionul Cotovska, regiunea Odessa).

Tot în rechizitoriu, sunt prezentate și toate înscrisurile care au fost făcute în vedere stabilirii adevăratei identități, printre care și un raport de constatare criminalistică întocmit de Poliția Sector 1 Bucuresti în care au fost comparate imaginile furnizate de către Interpol Moscova cu fotografia persoanei solicitate, rezultând clar că este una și aceeași persoană.

Prin urmare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru admiterea contestației la executare, întrucât nu există indicii că, contestatorul din prezenta cauză, nu ar fi A., persoana solicitată de autoritățile ruse în vederea punerii în executare a unei condamnări de 5 ani închisoare și a cărei extrădare a fost dispusă prin sentința penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.

În plus, a arătat că prin sentința penală nr. 76 din 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018, a fost amânată, în baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), predarea către autoritățile ruse a persoanei solicitate A., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucuresti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Or, în opinia instanței de fond, în situația în care Judecătoria Sector 1 București ar pronunța o hotărâre de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) și alin. (2) C. pen., bazată pe recunoașterea unui alt statut al persoanei solicitate, s-ar putea pune în discuție identitatea dintre persoana solicitată și cea din hotărârea de extrădare, chestiunea ce se va putea rezolva la momentul predării printr-o contestație la executare cu privire la identitatea persoanei ce urmează a fi predată.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, contestatorul inculpat A.

În esență, a susținut că persoana a cărei extrădare se solicită, respectiv A. nu este aceeași cu persoana identificată de autoritățile române, aceasta din urmă fiind B., cetățean ucrainean până în anul 2011, iar din anul 2013 cetățean român.

A mai arătat că, actele depuse în susținerea prezentei contestații reprezintă un element de noutate, apt a conduce la admiterea contestației la executare și la desființarea sentinței penale atacate.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, analizării motivelor invocate de către contestatorul inculpat, Înalta Curte apreciază că se impune stabilirea limitelor și specificul contestației la executare, astfel cum este reglementată de art. 598 C. proc. pen., norme care statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate:

"contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

În speță, Înalta Curte constată că în susținerea contestației la executare formulate, contestatorul a depus o serie de înscrisuri emise de autoritățile ucrainene referitoare la înregistrarea actelor de stare civilă a numitului B., potrivit cărora, în urma verificărilor efectuate pentru perioada 2010-prezent, nu există un act de deces emis pentru această din urmă persoană.

În acest context, instanța de control judiciar apreciază că actele depuse anterior menționate nu aduc un element de noutate în economia dosarului de natură a atrage netemeinicia sentinței penale nr. 76/F din 02.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prin care s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Federației Ruse, actele depuse atestă doar că nu a fost emis în perioada 2010-prezent un act de deces pe numele B., fără a avea relevanță cu privire la stabilirea identității reale a persoanei supusă extrădării.

Mai mult, Înalta Curte constată că, pe rolul Judecătoriei Sectorului I București există dosarul nr. x/2017 ce are ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) și alin. (2) C. pen., bazată pe recunoașterea unui alt statut al persoanei solicitate și, în acord cu opinia instanței de fond, doar în situația în care Judecătoria Sector 1 București ar pronunța o hotărâre de achitare, s-ar putea pune în discuție stabilirea identității dintre persoana solicitată și cea din hotărârea de extrădare, chestiune ce se va putea rezolva la momentul predării printr-o contestație la executare cu privire la identitatea persoanei ce urmează a fi predată.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. pentru admiterea contestației la executare, nu există indicii că, contestatorul din prezenta cauză, nu ar fi A., persoana solicitată de autoritățile ruse în vederea punerii în executare a unei condamnări de 5 ani închisoare și a cărei extrădare a fost dispusă prin sentința penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței nr. 261/F din data de 14 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 80 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă rusă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 martie 2019.