ÎCCJ, decizie (scj.ro #197530)

Revizuire. Extrădare pasivă. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuire

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic:

-

drept procesual penal

-

revizuire

- extrădare

Legea nr. 302/2004

, art. 65

C. proc. pen.,

art. 453

Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii exclusiv în procedura extrădării active, conform art. 65 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată. Reglementarea, cu caracter de excepție, a posibilității exercitării revizuirii în materia extrădării într-o situație particulară este de strictă interpretare și aplicare, norma legală anterior evocată neputând fi aplicată prin analogie într-o cauză cu un obiect distinct, cum este cazul procedurii de extrădare pasivă.

I.C.C.J, Secția Penală, decizia nr. 458 din 26 iulie 2022

Prin sentința penală nr. x din data de 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A împotriva sentinței penale nr. x/P din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/36/2019, definitivă prin decizia penală cu nr. x/05 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

Persoana extrădabilă A a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. x din data de 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr x/36/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

În motivarea cererii, au fost invocate motive legate de situația personală a revizuentului, în sensul că prezența sa în România se datorează îndepărtării de regimul de tortură din Rusia, care nu respectă drepturile și libertățile cetățenești și care ar fi supus torturii mai mulți membri ai familiei sale.

Urmare a examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A, Curtea de Apel Constanța a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținând următoarele:

Prin sentința penală nr. x/P/19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/36/2019, în baza art. 52 în referire la art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă opoziția la extrădare formulată de persoana extrădabilă A, ca nefondată.

În temeiul art. 52 alin. (1)  lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A, cetățean rus, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare a persoanei extrădate A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia - formulată sub nr. x/3-1010-19 din 11.11.2019 de către Procuratura Generală a Federației Ruse.

În baza art. 56 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei extrădate A către autoritățile judiciare din Federația Rusă, cu respectarea regulii specialității predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În temeiul art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate A către autoritățile judiciare din Federația Rusă până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/118/2019 pe rolul Tribunalului Constanța, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării pe numele persoanei extrădate A, a cărui intrare în vigoare va avea loc la încetarea motivelor care au justificat amânarea.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. x/05 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în urma respingerii, ca nefondate, a contestației persoanei extrădabile A.

Relativ la cazurile de revizuire, Curtea de de Apel Constanța a reținut că acestea sunt limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală.

Deși, aparent, revizuentul a respectat dispozițiile legiuitorului, reglementate în art. 456 din Codul de procedură penală, instanța a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulate din perspectiva dispozițiilor art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală.

Astfel, conform dispozițiilor art. 462 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanța anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art. 395-399, care se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”.

Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus evocate se desprinde concluzia că cererea de revizuire se poate formula doar împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, or, în prezenta cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a admis cererea de extrădare a persoanei extrădabile A, dispunându-se predarea acesteia către autoritățile judiciare din Federația Rusă.

Drept urmare, față de considerentele expuse, în baza art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A.

Împotriva sentinței penale nr. x/P din data de 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat contestație, în termen legal, revizuentul A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul revizuent A a arătat cererea de revizuire îndeplinește toate cerințele de admisibilitate.

În opinia contestatorului, hotărârea prin care a fost admisă cererea de extrădare și s-a dispus predarea sa către autoritățile judiciare din Federația Rusă poate fi asimilată cu o veritabilă soluție de condamnare și poate face obiectul revizuirii.

Examinând actele dosarului și hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată contestația formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte apreciază necesar a evidenția că judecarea contestației se realizează corespunzător particularităților procedurii în care s-a pronunțat sentința atacată - fiind vorba, în concret, despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

În cauză, așa cum a reținut și prima instanță, contestatorul revizuent A a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. x/P/19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/36/2019, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia, a fost admisă cererea de extrădare și s-a dispus predarea acestuia către autoritățile judiciare din Federația Rusă, cu respectarea regulii specialității.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1)  lit. a) din Codul de procedură penală (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), revizuentul susținând că există fapte și împrejurări care nu au fost avute în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii. În acest sens, în esență, au fost invocate motive legate de siguranța personală a revizuentului în Federația Rusă, fiind menționate metode de presiune și intimidare a acestuia, prin intermediul rudelor sale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din conținutul prevederilor legale menționate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârilor judecătorești. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, respectiv, rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Deopotrivă, sunt avute în vedere și prevederile art. 453 alin. (4) lit. a) teza I din Codul de procedură penală, conform cărora: „Cazul prevăzut la alin. (1) lit. (a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (...)”.

În speță, prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire a fost admisă o cerere de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Federația Rusă, în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată. În această procedură, instanța română competentă, după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, hotărăște admiterea cererii de extrădare. Statul solicitat nu are competența de a statua asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină a solicitat extrădarea, nici asupra oportunității extrădării, în acest sens dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuând, în mod expres, următoarele: „(2) Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.”

Prin urmare, se constată că sentința împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire nu se încadrează în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, ea fiind pronunțată, astfel cum s-a arătat deja, într-o procedură reglementată de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (procedura extrădării pasive).

Este adevărat că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează posibilitatea exercitării, în anumite condiții, a căii extraordinare de atac a revizuirii, dar aceasta exclusiv în procedura extrădării active. Conform art. 65 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, „În cazul în care nu sunt întrunite condițiile de regularitate internațională pentru solicitarea extrădării, ministrul justiției, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cere revizuirea hotărârii judecătorești definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru solicitarea extrădării. Revizuirea nu poate fi cerută pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internațională”.

Dispozițiile legale anterior evocate instituie, însă, cu caracter de excepție posibilitatea exercitării revizuirii în materia extrădării într-o situație particulară, fiind de strictă interpretare și aplicare. Prin urmare, norma legală analizată nu ar putea fi aplicată prin analogie într-o cauză cu un obiect distinct, cum este cazul procedurii de extrădare pasivă.

Referitor la susținerea contestatorului revizuent, în sensul că, deși instanța de fond a reținut îndeplinirea tuturor cerințelor de admisibilitate a cererii de revizuire, a respins totuși cererea ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în hotărârea contestată s-a reținut că revizuentul a respectat aparent dispozițiile art. 456 din Codul de procedură penală, prevederi care reglementează conținutul cererii de revizuire.

Or, la momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, „(3) Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).”

Așadar, condiția privind formularea cererii de revizuire cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală reprezintă doar una dintre cerințele analizate de către instanță la momentul examinării admisibilității în principiu a revizuirii, îndeplinirea acestei condiții fiind necesară, dar nu suficientă pentru a se constata admisibilă cererea de revizuire. În cauza de față, soluția de constatare a inadmisibilității cererii de revizuire s-a grefat pe neîndeplinirea unei alte cerințe decât cea reglementată de art. 456 din Codul de procedură penală, respectiv aceea a categoriei de hotărâri ce pot face obiectul căii extraordinare de atac, categorie căreia nu i se subsumează hotărârea de extrădare vizată de contestator.

Prin urmare, raportat la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată legală soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă și neîntemeiate criticile contestatorului.

Pentru aceste considerente, constatând că revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri ce nu poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b), a respins, ca nefondată, contestația formulată de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. x din data de 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.