ÎCCJ, decizie (scj.ro #197536)

Apel. Revizuire. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. Chestiuni prealabile

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea specială.

Judecata. Căile extraordinare de atac.

Revizuirea

Index alfabetic:

- drept procesual penal

- revizuire. cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

- chestiuni prealabile

C. proc. pen.,

art. 52, art. 453 alin. (1) lit. e)

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 121/A din 14 iunie 2022

Prin sentința penală nr. x din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2022, în temeiul art. 459 alin. (5) Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr. x din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/64/2016, definitivă prin decizia penală nr. x/A din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. x din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/64/2016, în temeiul art. 52 alin. (3) Cod procedură penală, s-a constatat că au autoritate de lucru judecat următoarele hotărâri pronunțate de instanțele civile:

- hotărârea nr. x din 06 februarie 1955 pronunțată în dosarul nr. x/1x al Secției I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. x din 14 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2/2009 – exequatur, cu privire la calitatea inculpatului B.

- sentința civilă nr. x din 26 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea (definitivă și irevocabilă prin neapelare) și Sentința civilă nr. x din 16 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. x/A din 12 mai 2006 a Tribunalului București și respingerea recursului prin decizia civilă nr. x din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București), cu privire la dreptul inculpatului B de a solicita restituirea suprafeței de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov

- sentința civilă nr. x din 06 decembrie 2013 a Tribunalului București - Secția a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului B de a solicita restituirea imobilului Ferma Regală Băneasa

Totodată, s-a dispus, între altele, în temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, achitarea inculpatului A, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal la art. 291 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal

În temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru complicitate la infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin decizia penală nr. x/A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov și de părțile civile Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor împotriva sentinței penale nr. x din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Penală și a fost desființată, în parte, sentința penală atacată.

În rejudecare, în ceea ce îl privește pe revizuentul A, instanța de apel a decis, în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) Cod penal.

În temeiul art. 367 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod penal.

Prima instanță a reținut că, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudență și în doctrină, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în  rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. (a se vedea în acest sens și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 38/A/2015 – www.scj.ro). S-a arătat că din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 458 (instanța competentă), art. 459 (admiterea în principiu) Cod procedură penală, rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești penale prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Astfel, chiar dacă nu a precizat expres natura hotărârilor care pot fi atacate cu revizuire pentru motivul invocat de revizuent, totuși aceasta rezultă cu evidență din interpretarea sistematică a dispozițiilor care reglementează calea de a atac a revizuirii, legiuitorul făcând trimitere la latura penală a hotărârilor (care este specifică exclusiv hotărârilor penale, nu și celor civile), menționând că, inclusiv pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută numai cu privire la latura penală. Un alt argument care susține ideea că revizuirea poate viza numai hotărârile penale derivă din conținutul art. 458 Cod procedură penală, care stipulează că, în cazul hotărârilor care nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 Cod procedură penală, normă care se referă în mod evident numai la instanțele penale.

În acest context, prima instanță a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul A este inadmisibilă, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva unor hotărâri penale și civile, așa cum sugerează revizuentul, care a invocat caracterul inconciliabil al unor hotărâri civile pronunțate de instanța civile și a unei hotărâri penale, pronunțate de o instanță penală.

Având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de reformare, instanța reține inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva sentinței penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2022 revizuentul A a declarat apel.

În motivele scrise, depuse la dosarul cauzei, revizuentul, în esență, a susținut că niciuna din prevederile care reglementează procedura revizuirii nu instituie expres sau implicit că hotărârile judecătorești definitive (n.n. fără a distinge între cele penale și cele civile) pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Totodată s-a susținut că un alt argument pentru care temeiul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală se referă și la hotărâri civile, dacă acestea nu se pot concilia cu hotărâri penale este dat de conținutul și sensul prevederilor art. 52 Cod procedură penală care abilitează instanța penală să soluționeze chestiuni specifice altor materii.

Sintetizând, contrar hotărârii penale, hotărârile pronunțate anterior de Judecătoria Buftea, Tribunalul București și Curtea de Apel București în privința subiectului legat de x precum și Tribunalul București în privința fostei ferme x, au statuat definitiv și irevocabil faptul că B era îndreptățit să revendice și să dobândească respectivele imobile. Practic, în acest moment, se află în putere de lucru judecat atât hotărâri judecătorești care atestă dreptul lui B de a obține revendicarea, cât și o hotărâre care neagă dreptul acestuia, niciuna dintre acestea nefiind desființată prin vreo cale de atac prevăzută de lege.

În fine, apărarea a arătat că, sub aspectul admisibilității cererii de revizuire sunt și considerentele Curții Constituționale regăsite în Decizia nr. 126/2016, care nu face vreo distincție între hotărârile civile și penale și evidențiază necesitatea vitală de atingere a dezideratului aflării adevărului judecătorești, în ultim resort, chiar dacă această asumare implică desființarea oricăror hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală, Înalta Curte constată că apelul declarat de A împotriva sentinței penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Secția penală este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală, arătând că cererea de revizuire vizează o hotărâre pronunțată în materie penală și mai multe hotărâri pronunțate în materie civilă.

În susținerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, revizuentul a susținut că hotărârile judecătorești civile recunoșteau lui B atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și dreptul de a primi imobile, în timp în ce, în calea de atac a apelului, în cauza penală, această recunoaștere acordată de instanța civilă a fost înlăturată. Astfel, în prezent există hotărâri judecătorești definitive care se exclud reciproc și, care, cu excepția celei penale, pledează pentru nevinovăția revizuentului.

În cazul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Se constată că nu există acest caz de revizuire dacă hotărârea civilă se referă la o chestiune prealabilă, iar cea penală la aceeași chestiune prealabilă, întrucât, dacă a rămas mai întâi definitivă hotărârea civilă, se impune în fața instanței penale cu autoritate de lucru judecat [art. 52 alin. (3) Cod procedură penală], iar dacă a rămas mai întâi definitivă hotărârea penală cu privire la chestiunea civilă prealabilă de care a depins soluționarea acțiunii penale, se impune cu autoritatea de lucru judecat instanței civile.

În speța de față, se constată că instanța de apel nu a analizat, însă, chestiunile privind autoritatea de lucru judecat a hotărârilor civile ca o situație prealabilă, iar aceste hotărâri civile nu au avut un rol determinant în adoptarea soluției de condamnare a inculpaților. De exemplu, cu referire la sentința civilă nr. x din 06 decembrie 2013 a Tribunalului București, Secția a-III-a civilă, instanța de apel a constatat că aspectele soluționate de instanța civilă nu reprezintă o chestiune prealabilă și, de aceea, acestă hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în instanței penale în prezenta cauză, cu referire la legalitatea restituirii terenului în suprafață de 170.924,975 mp. de către institutul x. S-a reținut de către instanța de apel că această hotărâre civilă a fost pronunțată în anul 2013, în legătură cu alte aspecte decât cele care fac obiectul judecății în cauza penală.

În raport de aceste considerente, se constată că în mod corect prima instanță a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unor hotărâri care vizau situații juridice diferite și deci nu erau susceptibile de reformare. Astfel că, având în vedere prevederile art. 453 și următoarele din Codul de procedură penală, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile legale, respectiv revizuentul nu a invocat niciun temei legal care să justifice o eventuală admitere a cererii sale de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Înalta Curte a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în dosarul nr. x/64/2022