ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 433/2019

Deliberând asupra cauzei deduse judecății, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68/2019 a Tribunalului Brașov, în baza art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată revizuentul A. având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 217/S din 28.11.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 236/Ap din 23.03.2017 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 217/S din 28.11.2016 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/Ap din 23.03.2017 a Curții de Apel Brașov, revizuentul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la evaziune fiscală prevăzută de art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) din C. pen. de la 1969 și art. 5 din C. pen. la o pedeapsă principală de 6 luni închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. de la 1969, pedepse care au fost suspendate condiționat conform art. 81 din C. pen. de la 1969.

De asemenea, a subliniat că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se tinde la desființarea hotărârii pronunțate, pentru îndreptarea unor erori de fapt, erori comise de organele judiciare cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță.

În ceea ce privește temeiul de drept al cererii de revizuire, s-a constatat că instanța nu este ținută de cel invocat de revizuent, ci are în vedere aspectele de fapt la care acesta face referire în cuprinsul cererii sale. În același timp s-a observat că revizuentul a formulat mai multe cereri de revizuire de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare dispuse prin sentința penală nr. 217/2016 a Tribunalului Brașov (sentința penală nr. 26/S/2018, sentința penală nr. 192/2017, sentința penală nr. 155/2017, toate pronunțate de Tribunalul Brașov), anterior fiind analizate și o parte din criticile expuse în prezentele cereri de revizuire reunite.

Astfel, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

În primul rând s-a constatat că revizuentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale referitor la eventuale nulități ale actelor întocmite de organele de cercetare penală civile, iar Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017 nu are relevanță în speță, în condițiile în care urmărirea penală pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea revizuentului A. se efectuează de Parchetele civile, nu de cele militare. În aceste sens, s-a subliniat că nu are relevanță calitatea de militar în rezervă a persoanei condamnate, căci fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 217/2016 a Tribunalului Brașov nu are legătură cu această calitate (art. 56 alin. (4)-(6) din C. proc. pen.). Pe de altă parte, acest aspect privind competența organelor de urmărire penală este o chestiune care se putea invoca în procedura camerei preliminare, iar în condițiile în care s-a dispus începerea judecății pricinii s-a constatat implicit că instanța era legal sesizată.

De asemenea, s-a reținut că revizuentul nu a invocat un veritabil caz de fals în acte oficiale (art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), ci a susținut că organul de urmărire penală a realizat acte nelegale, chestiunea invocată având în vedere tot aspecte care privesc competența procurorului civil de a dispune o soluție de sesizare a instanței cu rechizitoriu.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a constatat că nu s-a invocat și nu s-a susținut că ar fi existat vreo sesizare privind eventuale fapte comise de organele de cercetare penală care au instrumentat cazul. De altfel, dovedirea eventualei fapte penale trebuie făcută prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal prin care instanța, pronunțându-se asupra fondului acuzației penale, să constate existența infracțiunii în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; nu au relevanță eventuale soluții de clasare, cu excepția celor care privesc dispozițiile art. 16 lit. e)-j) din C. proc. pen.. Întrucât nu s-a indicat și nu s-a făcut dovada existenței vreunei hotărâri penale din cele menționate și nu s-a invocat vreun eventual impediment în acest sens, tribunalul a apreciat că acest caz de revizuire nu este fondat.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., instanța a constatat că argumentele prezentate de revizuent au în vedere nemulțumirea sa cu privire la de soluția de condamnare dispusă prin sentința penală nr. 217/2016 a Tribunalului Brașov, menținută în calea de atac. Aspectele precizate de revizuent privesc apărări care puteau fi formulate pe fondul cauzei, inclusiv în apel și nu constituie fapte și împrejurări necunoscute de instanța fondului care să ducă la admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate. În acest sens s-a constatat că Decizia Curții Constituționale nr. 2/2017 nu are aplicabilitate în speță, vizând în fapt soluțiile de achitare care sunt definitive și față de care legiuitorul nu permite tuturor părților (în special părțile civile) să beneficieze de un tratament juridic egal în condițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (paragraful 21 și următoarele).

Totodată s-a constatat că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sunt incidente în situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Legea are în vedere situații de fapt noi, respectiv imposibilitatea - dată de diverse motive - ca anumite probe să nu fi fost cunoscute instanței de fond și nu la mijloace de probă. Revizuirea nu este o cale de atac prin care se tinde la extinderea probațiunii, ca mod de completare a dovezilor pentru împrejurări deja avute în vedere și verificate. Partea trebuie să indice expres care a fost motivul pentru care eventuale probe noi propuse a se administra nu au putut fi aduse la cunoștința instanțelor de fond. Partea nu se poate apăra susținând că a așteptat ca organele statului să identifice sau să propună acele probe pe care persoana interesată (inculpat, parte civilă) le deținea. În caz contrar, prin administrarea unor noi probe pe calea revizuirii, probe cunoscute la momentul soluționării pe fond a pricinii, s-ar crea o puternică instabilitate în ceea ce privește hotărârile penale definitive, ceea ce ar afecta nu doar finalitatea unei cereri de revizuire - înlăturarea unor erori judiciare - care trebuie să se circumscrie unor cazuri limitativ prevăzute de lege, ci însăși esența procesului penal. Este evident că interesul aflării adevărului trebuie să primeze atât în cazul soluționării pe fond, cât și în cazul revizuirii unei cauze, însă această din urmă cale de atac nu reprezintă o modalitate de reapreciere a acelorași probe avute în vedere de instanță la momentul soluționării fondului dosarului.

În prezenta cauză, revizuentul nu a solicitat administrarea unor noi probe pentru a dovedi existența unor situații necunoscute de instanței la momentul judecării sale. În ceea ce privește neaudierea unui martor propus de inculpat, s-a constatat că acest aspect nu constituie un aspect de noutate; înscrisurile la care face referire revizuentul au fost avute în vedere, în parte, la soluționarea cauzei, au primit o interpretare pe fond, iar înscrisurile noi prezentate nu aduc elemente noi în raport de aspectele verificate pe fondul procedurii penale. În acest sens, s-a observat că, din cuprinsul înscrisurilor, au fost evidențiate trunchiat anumite aspecte care însă nu privesc cadrul limitativ și excepțional vizat de textul procesual invocat - art. 453 lit. a) din C. proc. pen.. Împrejurarea că în cursul procedurii penale sau ulterior acesteia s-a încercat identificarea unor modalități de rezolvare a aspectelor generate de pretenții civile formulate de ANAF, nu poate avea relevanță sub aspectul laturii penale a cauzei.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de revizuentul A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia penală nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 68/S/17.04.2019 a Tribunalului Brașov, care a fost menținută.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 627 RON, a fost înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel, a reținut, în esență, că, deși petentul nu a indicat în mod concret care sunt cazurile de revizuire pe care le invocă, ci a criticat aspecte generale de nelegalitate, instanța a făcut o analiză a cazurilor de revizuire care ar putea fi invocate și, față de aceste aspecte, a constatat netemeinicia cererii de revizuire.

Astfel, curtea de apel a subliniat că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. deoarece revizuentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale referitor la eventuale nulități ale actelor întocmite de organele de cercetare penală, iar Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017 nu are relevanță în speță din moment ce urmărirea penală a fost făcută de organele competente.

De asemenea, s-a observat că nu este incident nici cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece revizuentul nu a invocat care sunt înscrisurile false folosite în proces. Împrejurarea invocată de revizuent, respectiv că organul de urmărire penală ar fi realizat acte nelegale nu se suprapune cu cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. c) din C. proc. pen., ci constituie aspecte care puteau fi invocate doar în cursul camerei preliminare sau în cursul judecății.

Totodată, s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., deoarece nu se invocă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, ci se invocă apărări de fond. Or, s-a subliniat că, în această cale extraordinară de atac nu poate fi rejudecată cauza și nu pot fi administrate alte probe cu privire la aspectele care au fost analizate de instanță la judecarea pe fond a cauzei, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.

Deopotrivă s-a reținut că, în cauză, nu există niciun indiciu că ar fi incidente celelalte cazuri de revizuire.

Împrejurarea că judecătorul cauzei a soluționat, în dosarul nr. x/2017, o altă cerere de revizuire a petentului referitoare la o altă hotărâre nu atrage incompatibilitatea acestuia de a soluționa prezenta cerere de revizuire. În dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Brașov judecătorul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii de cameră preliminară pronunțată la 25.03.2017 în dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Brașov, formulată de A.. Or, prezentul dosar are alt obiect.

Pentru aceste motive, curtea de apel a respins apelul declarat de revizuentul A..

Împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2018., a formulat contestație condamnatul A., susținând, în esență, că a fost în imposibilitate să își motiveze în mod corespunzător cererea de apel, întrucât hotărârea Tribunalului Brașov i-a fost comunicată ulterior pronunțării deciziei atacate.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, prin care a fost respins apelul formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire.

Decizia contestată este, însă, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 425

1

din C. proc. pen.

Astfel, se observă că, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Dispozițiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., care reglementează etapa admiterii în principiu a căii extraordinare de atac a revizuirii, prevăd că sentința prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Or, în cauză, hotărârea la care se referă revizuirea, respectiv sentința penală nr. 217/S din 28.11.2016 a Tribunalului Brașov, este supusă căii de atac a apelului. Ca atare, și sentința prin care a fost respinsă cererea de revizuire a fost supusă apelului. Hotărârea contestată a fost pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, fiind, așadar, definitivă și neputând fi suspusă contestației în condițiile art. 425

1

din C. proc. pen.

În consecință, contestația formulată de A. împotriva hotărârii judecătorești (decizia penală nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2018) prin care a fost respins apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțate în etapa admiterii în principiu a cererii de revizuire, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 570/AP din data de 05 iulie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.