ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 568/A din data de 13 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, s-a dispus în baza art. 431 C. proc. pen. respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 138/A/05.02.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2015.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut că prin sentința penală nr. 1079 din data de 22 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția I Penală, a hotărât:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. in infracțiunea prevăzuta de art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea 241/2005, in forma in vigoare înainte de modificările aduse prin Legea nr 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 si a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu in acest sens.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea 241/2005, in forma in vigoare înainte de modificările aduse prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1968 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala in forma continuata.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1968 a interzis inculpatului, ca pedepse complementare, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b si c din C. pen. de la 1968, pe o durata de 2 ani după rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.

În temeiul art. 66 alin. (1) din C. pen. de la 1968 a interzis inculpatului, ca pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b si c din C. pen. de la 1968, pe durata executării pedepsei principale, in măsura executării acesteia.

A constatat ca fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurenta cu fapta pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penala nr. 217S/28.11.2016 a Judecătoriei Făgăraș, definitiva prin decizia penala nr. 236A/23.03.2017 pronunțata de Curtea de Apel Brașov, in dosarul x/2016

În baza art. 85 din C. pen. de la 1968 a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare si a pedepselor accesorii aplicate prin sentința penala nr. 217S/28.11.2016 a Judecătoriei Făgăraș, definitiva prin decizia penala nr. 236A/23.03.2017 pronunțata de Curtea de Apel Brașov, in dosarul x/2016

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 alin. (1) lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1968 a contopit pedeapsa aplicata cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 217S/28.11.2016 a Judecătoriei Făgăraș, definitiva prin decizia penala nr. 236A/23.03.2017 pronunțata de Curtea de Apel Brașov, in dosarul x/2016, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) rap la art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele complementare si a interzis inculpatului, ca pedepse complementare, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b si c din C. pen. de la 1968, pe o durata de 2 ani după rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.

În baza art. 71 rap la art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele accesorii si a interzis inculpatului, ca pedepse accesorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b si c din C. pen. de la 1968, pe durata executării pedepsei principale, in măsura executării acesteia.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. de la 1968 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 5 ani, stabilit, conform 86

2

din C. pen. de la 1968.

A încredințat supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

A stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul sa se supună următoarelor masuri de supraveghere, conform art. 86

3

din C. pen. de la 1968:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86 din C. pen. de la 1968 a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. de la 1968 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile:

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 1349 si art. 1357 C. civ. a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila ANAF prin Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București Sector 2 si a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civila a sumei de 859.237 RON, reprezentând prejudiciu cauzat, format din 528.000 impozit pe profit, suma ce se va actualiza cu dobânda fiscala si cu indicele de inflație, de la data de 20.01.2014 si pana la plata efectiva a acestei sume de bani.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale inculpatului, pana la concurenta sumei de 859.237 RON.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 a interzis inculpatului dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societății comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea din acest drept.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea catre Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii de pe dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, in vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare, conform alin. (2) din același text de lege.

În baza art. 2 alin. (1) si art. 6 alin. (1)

1

din O.G. nr. 75/2001 a dispus comunicarea prezentei sentințe la DGRFP, in vederea înscrierii in cazierul fiscal al inculpatului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. onorariul integral al apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției in favoarea Baroului București.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat aferente acțiunii penale exercitate fata de inculpatul A., incluzându-le pe cale aferente fazei de urmărire penala si de camera preliminara, in cuantum de 4000 RON, vor fi suportate de inculpat.

Prin decizia penală nr. 138/A, din data de 05.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a decis următoarele:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. civ..pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1079/F din data de 22 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2015.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 80 alin. (1), (2) C. pen. 1969 corob. cu art. 5 C. pen., l-a condamat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (de a fi administrator al unei societăți comerciale din România) C. pen. 1969, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

A menținut dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare și a pedepsei accesorii, aplicate prin sentința penală nr. 217/S din data de 28 noiembrie 2016 a Tribunalului Brașov (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/A din data de 23 martie 2017 a Curții de Apel Brașov).

În temeiul art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. 1969, a contopit pedepsele anterior menționate cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 217/S din data de 28 noiembrie 2016 a Tribunalului Brașov (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/A din data de 23 martie 2017 a Curții de Apel Brașov) și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale din România), pe o perioadă de 2 ani după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. 1969.

În temeiul art. 81 C. pen. 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, care curge începând cu data de 23 martie 2017, conform art. 85 alin. (3) C. pen. 1969.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. civ..pen., a obligat pe inculpatul A. să plătească părții civile A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București suma de 528.000 RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 249 C. proc. civ..pen., a instituit măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea reparării prejudiciului produs prin infracțiune (suma de 528.000 RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului) și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare în cuantum de 4.000 RON.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 241/2005.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în camera de consiliu, fără participarea părților.

Contestatorul a motivat cererea pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, fără însă a preciza care este cauza de încetare a procesului penal aplicabilă în cauză.

Potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) -j).

De asemenea, potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) -j) din C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Având în vedere aspectele prezentate, în urma studierii actelor dosarului, instanța a constatat că niciunul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. (cauze de încetare a procesului penal) pentru care contestația în anulare ar putea fi admisă în principiu, nu sunt incidente în cauză.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei penale atacate și pe cale de consecință, admiterea în principiu a contestației în anulare formulate.

A arătat că respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată este de natură a obstrucționa dreptul constituțional la un proces echitabil. Așadar, în opinia sa, se impunea o analiză judicioasă, obiectivă și responsabilă a motivelor prezentate pe larg în contestația în anulare, dezvoltate în cuprinsul notelor scrise de ședință depuse la dosar la termenul din data de 26.04.2024, analiză în urma căreia s-ar fi stabilit că au fost invocate și dovedite în mod concret cauzele care se trebuiau a fi avute în vedere pentru a se dispune încetarea procesului penal.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 568/A din data de 13 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, decizie definitivă, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 138/A/05.02.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2015.

Așadar, Înalta Curte constată că apelul de față a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) că, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

În cuprinsul deciziei de unificare a practicii judiciare menționate s-a arătat că, (...) "în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen. (...).

(...)Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 568/A din data de 13 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 568/A din data de 13 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.