ÎCCJ, Decizia nr. 62/2022

A desființat în parte sentința apelată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A., sub aspectul încadrării juridice date faptelor de evaziune fiscală reținute în sarcina sa și al omisiunii aplicării pedepsei accesorii și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior în pedepsele componente astfel: - 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și - 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor;

În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 și art. 35 din C. pen. anterior a contopit: - pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu - pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 din C. pen. și cu - pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior.

A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C., B., D., E. și G., precum și de părțile civile SNTGN ... S.A., SN ... S.A., Societatea Națională ... S.A., SNGN ... S.A. și ... S.A. împotriva aceleiași sentințe. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata F. împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de apelul formulat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către inculpatul A. au rămas în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a obligat apelanții intimați inculpați și apelantele părți civile la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: pe apelanta intimată inculpată C. la plata sumei de 1000 de RON, pe apelantul intimat inculpat B. la plata sumei de 700 de RON, pe apelanții intimați inculpați D., E. și G. și pe apelantele părți civile civile SNTGN ... S.A., SN ... S.A., Societatea Națională ... S.A., SNGN ... S.A. și ... S.A. la plata sumei de câte 600 RON, iar pe apelanta intimată inculpată F. la plata sumei de 200 de RON. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați C., A., B., D., E., F., G., precum și pentru apelantul intimat inculpat H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat contestații în anulare Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și condamnații C., B., E. și A. fiind întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. d) din C. proc. pen., iar în susținerea acestora a fost invocată Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care instanța de contencios constituțional a admis sesizarea formulată de prim ministrul Guvernului României și a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 302/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013. La termenul din data de 19 decembrie 2018, s-a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul A. și admiterea cererii de suspendare a executării sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, iar la termenul din data de 20 decembrie 2018, s-a dispus reunirea cauzei nr. x/2018 la cauza y/2018, admiterea în principiu a contestațiilor în anulare formulate de condamnații C. și B. și admiterea cererilor de suspendare a executării sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestațiilor în anulare. Prin decizia nr. 41 din data de 7 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în majoritate, s-au respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și condamnații C., B., E. și A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017. De asemenea, s-a constatat că, prin încheierea nr. 210 din data de 19 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, reunit la prezenta cauză, s-a dispus admiterea cererii formulate de contestatorul condamnat A. privind suspendarea executării sentinței penale nr. 181 din 28 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, iar prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, s-a dispus suspendarea executării deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a contestației în anulare, în ceea ce îi privește pe condamnații C. și B.. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii condamnați C., B., E. și A. au fost obligați la plata sumei de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorii condamnați C. și B. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 627 RON, au rămas în sarcina statului. Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că, potrivit dispozițiilor procesual penale, contestația la executare este reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea, însă, modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat. Prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea. Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării. Cazurile în care se poate formula contestație la executare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 598 lit. a) - d) din C. proc. pen., respectiv: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a I-a din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Nelămurirea hotărârii care se execută vizează lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii sau caracterul echivoc al acestuia. Or, în cauza de față nu este vorba de o lămurire, întrucât dispozitivul deciziei penale nr. 41 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, este clar redactat. Solicitarea formulată de Penitenciarul București - Jilava nu are legătură cu aspecte care țin de neclaritatea dispozitivului hotărârii, ci vizează aspecte ce țin de evidența perioadelor executate de către condamnați din pedeapsa aplicată, aspecte care formal pot fi încadrate în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sesizarea formulată de către Penitenciarul București - Jilava nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât aspectele învederate nu necesită o lămurire, dispozițiile deciziei penale nr. 41 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, fiind clare, neavând nevoie de lămuriri suplimentare din partea instanței care a pronunțat hotărârea. Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., pentru cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. competența de soluționare aparține instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar pentru cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare) competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Având în vedere că solicitările formulate de Penitenciarul București - Jilava nu vizează o nelămurire a hotărârii care se execută, ci vizează aspecte legate de evidența perioadelor executate de către condamnați, aspecte care pot fi circumscrise cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este instanța de executare, respectiv Tribunalul București, conform dispozițiilor art. 598 alin. (2) cu referire la art. 553 alin. (2) din C. proc. pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va trimite cauza având ca obiect contestație la executare la Tribunalul București, spre competentă soluționare, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.