ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 45 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare referitoare la decizia penală nr. 168/A din data de 28 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017, formulată de persoanele condamnate A., B., C., D., E., F. și G..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/3 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus trimiterea contestației la executare formulată de persoanele condamnate A., B., C., D., E., F. și G. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Pitești, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin decizia penală nr. 168/A din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpații A., H., B., C., D., I., J., E., K., F. și G. împotriva sentinței penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, printre altele, s-au decis următoarele:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului A. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.. 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. și completări, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 3 ani închisoare la 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 2 ani și 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. și completări, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune București pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

din C. pen. din 1969. În temeiul art. 86

3

alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, s-a impus condamnatului A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

și art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului E. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 2 ani si 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. și completări, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune Buzău, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

din C. pen. din 1969. În temeiul art. 86

3

alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a impus condamnatului E. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune Buzau; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului E. dispozițiile art. 86

4

și art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

III. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului G. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 Noul C. pen. 11 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse principale și s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune Argeș, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

din C. pen. din 1969. În temeiul art. 86

3

alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a impus condamnatului G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune Argeș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului G. dispozițiile art. 86

4

și art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei închisorii.

IV. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului F. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. și completări, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

A fost redusă pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite cele trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-au interzis inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune București, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

din C. pen. din 1969. În temeiul art. 86

3

alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare s-a impus condamnatului F. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probațiune București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului F. dispozițiile art. 86

4

și art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

V. În baza art. 81 din C. pen. din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 11 luni închisoare aplicată inculpatei B. pentru complicitate la infracțiunea de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 11 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 din C. pen. 1969.

În baza art. 359 din C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 din C. pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

VI. A fost redus termenul de încercare, pe durata căruia s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului C., de la 5 ani și 10 luni, la 4 ani și 10 luni.

VII. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani si 10 luni închisoare, aplicată inculpatului D. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează: 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen. 2 ani și 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. și completări, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen., pe care a menținut-o; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969 și art. 5 din Noul C. pen., pe care a menținut-o.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței și autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 au fost contopite cele două pedepse principale și s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 10 luni închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. din 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului D. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 10 luni, stabilit în conformitate cu art. 82 din C. pen. din 1969.

În baza art. 359 din C. proc. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 din C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești împotriva aceleiași sentințe.

La data de 04 noiembrie 2021, contestatorii condamnați A., B., C., D., E., F. și G., în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din C. proc. pen., au formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formându-se dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a pus în discuția părților, printre altele, cazul de contestație la executare, contestatorii A., B., C., D., E., F. și G. invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând, în prealabil, competența de soluționare a contestației la executare, a reținut că, astfel cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 598 și următoarele din C. proc. pen., contestația la executare permite soluționarea incidentelor ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face și atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Confom dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si d, contestația se face, după caz, la instanta prevazută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotararea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispozitie dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casatie, competența revine, dupa caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a constatat că, în cauză, temeiul de drept al contestației la executare îl reprezintă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât se invocă prescripția, în raport cu care competența aparține instanței prevăzute la art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv instanței de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., "hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată".

În speță, prima instanță de judecată este Curtea de Apel Pitești, aceasta fiind și instanța de executare, în sensul dispozițiilor legale enunțate anterior.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a trimis contestația la executare formulată de contestatorii condamnați A., B., C., D., E., F. și G. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Pitești, spre competentă soluționare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a reținut că, prin contestația la executare formulată împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2017, persoanele condamnate A., B., C., D., E., F. și G. au invocat, în drept, cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. - intervenția prescripției.

În esență, contestatorii au susținut că, în analiza legii penale mai favorabile din perspectiva dispozițiilor art. 5 din C. pen., instanța de apel nu a analizat incidența prescripției răspunderii penale în raport cu decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și deciziile nr. 5/21 martie 2019 și nr. 151/08 martie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care impuneau concluzia că termenul de prescripție a răspunderii penale era împlinit la data soluționării apelului.

În acest sens, persoanele condamnate au arătat că prin decizia instanței de contencios constituțional menționată anterior s-a declarat neconstituțională soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen.

Contestatorii au menționat că această decizie este, fără îndoială, una simplă, neinterpretativă, aspect statuat și în jurisprudență, iar consecința o constituie ieșirea din vigoare a sintagmei declarate neconstituționale, urmare a lipsei intervenției legislativului.

În atare context, se impunea adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., solicitare pe care contestatorii au formulat-o prin intermediul contestației la executare, succesiv desființării hotărârii atacate și rejudecării apelului.

Analizând contestația la executare promovată de persoanele condamnate, prin prisma prevederilor legale incidente și a considerațiilor teoretice care vor fi expuse, Curtea de Apel Pitești a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Sintetizând, prin hotărârea de condamnare, în modalitatea rămânerii definitive, sub aspectul laturii penale a cauzei care interesează contestația la executare dedusă judecății, instanța a constatat că față de inculpații A., B., C., D., E., F. și G. au fost adoptate soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, în condițiile art. 86

1

din C. pen. 1969 (A., C., E., F. și G.), respectiv art. 81 și urm. din C. pen. 1969 (B. și D.).

În speță, contestatorii au susținut că, în analiza legii penale mai favorabile din perspectiva dispozițiilor art. 5 din C. pen., prin decizia nr. 168/A din data de 28 iunie 2018 instanța de apel nu a analizat incidența prescripției răspunderii penale în raport de decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25 iunie 2018, iar eroarea de drept procesual poate fi analizată în cadrul contestației la executare.

Curtea de Apel Pitești a constatat că solicitarea care constituie obiect al cauzei se întemeiază pe cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., de competența instanței de executare, iar contestatorii invocă prescripția răspunderii penale.

Preliminar, instanța a subliniat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Spre deosebire de contestația în anulare, prin care se atacă hotărârea definitivă, contestația la executare privește numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără a se putea ajunge la modificarea dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.

S-a precizat că, în ceea ce privește cazul de contestație la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu se poate continua executarea acesteia. Acesta nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, fiind un mijloc procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. În mod evident, norma legală invocată, deși folosește noțiunea de prescripție, se referă la prescripția executării pedepsei și nu la prescripția răspunderii penale, concluzie care se întemeiază pe însăși caracteristica cazului de contestație la executare invocat, care nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac.

Ca atare, s-a reținut că prescripția răspunderii penale invocată de contestatori pe calea contestației la executare, întemeiată de altfel, pe decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu poate fi examinată în cadrul acestei proceduri judiciare.

Cu referire la aspectele de fond invocate de contestatori, instanța a notat că, în esență, în raport de decizia instanței de contencios constituțional, se susține că prescripția specială reglementată de dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. actual a ieșit din fondul activ al legislației, urmând a fi calculat numai termenul de prescripție reglementat de art. 154 alin. (1) din C. pen., care în cauză ar fi împlinit.

Sub acest aspect, în contradicție cu argumentele contestatorilor, instanța a constatat că prin decizia nr. 297/26.04.2018 Curtea Constituțională nu a declarat integral neconstituțional alin. (1) al art. 155 din C. pen. (care reglementează întreruperea cursului prescripției răspunderii penale), fiind declarată neconstituțională sintagma "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul textului legal. Pe cale de consecință, art. 155 alin. (1) din C. pen. are în prezent următoarea formă determinată de intervenția instanței de contencios constituțional și de neîndeplinirea de către legiuitor a obligației pozitive ce îi revenea: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea." Chiar dacă textul legal apare ca fiind unul inform, rezultă că acesta nu este ieșit din fondul activ al legislației, iar instituția întreruperii cursului prescripției răspunderii penale nu a fost declarată neconstituțională în întregul său. În aceste condiții, organelor judiciare le revine obligația de a aplica prevederea legală, neputând a considera că sunt în imposibilitate de interpretare a conținutului textului.

În interpretarea normei legale, instanța este obligată a porni de la considerentele deciziei Curții Constituționale în condițiile în care, pe de o parte, deciziile instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii, iar, pe de altă parte, acest caracter este atașat nu doar dispozitivului, ci și considerentelor deciziei, așa cum rezultă din jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale a României, "în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea."(Decizia 898/30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 706 din 06.10.2011). Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), Curtea a stabilit că, "indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare".

De asemenea, Curtea reține că decizia în discuție este una interpretativă. Deciziile interpretative pronunțate de Curte nu au o formă predefinită, după cum nu au nici o consacrare legală, fiind un produs al jurisprudenței, iar existența lor poate fi determinată nu doar din dispozitiv, ci și din analiza considerentelor, așa cum s-a statuat prin deciziile anterior menționate. Astfel, paragrafele 23, 24, 28 și 34 din decizie menționează condițiile care permit menținerea instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale în condiții de constituționalitate.

Arată Curtea Constituțională că:

"Așa fiind, analiza dispozițiilor legale ce reglementează întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale trebuie făcută din aceeași dublă perspectivă, ea reprezentând, pe de o parte, o soluție juridică de repunere a organelor judiciare într-un nou termen, integral, de prescripție, în care își poate exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate, iar, pe de altă parte, o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoștința suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârșit-o nu și-a pierdut rezonanța socială avută în momentul comiterii sale.

Prin raportare la aceste considerente, având în vedere că nu a fost constată neconstituționalitatea textului legal în integralitatea sa, ci doar a unei părți a acestuia, instituția întreruperii cursului prescripției fiind în esență constituțională, Curtea a reținut că Decizia nr. 297/2018 are caracterul unei decizii interpretative, în cuprinsul acesteia fiind indicată și calea pe care organele judiciare urmează a acționa în această materie. Cu privire la acest aspect, Curtea a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripție se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, așa cum a statuat expres Curtea Constituțională în considerentele deciziei menționate.

O soluție contrară, pe lângă faptul că ar lăsa fără efecte o decizie a instanței de control constituțional, aspect interzis potrivit legii, deschide în mod evident calea unor interpretări ale prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. care nu sunt de natură a garanta drepturile persoanelor implicate în proceduri judiciare.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că susținerea contestatorilor, referitoare la scoaterea normei legale din fondul activ al legislației de drept substanțial, efect al deciziei instanței de contencios constituțional, în condițiile în care se constată că decizia Curții Constituționale indică și soluția ce se impune a fi aplicată, este nefondată.

În sensul că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 nu se extind asupra întregii instituții a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale, ci, potrivit considerentelor hotărârii instanței de contencios constituțional (care se aplică în mod conform la cazul dedus judecății), cauza de întrerupere este incidentă numai în ipoteza actelor de procedură, care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, sunt și deciziile ulterioare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - decizia nr. 5/2019; Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii - decizia nr. 25/2019; secția penală - decizia nr. 174/RC din 15.05.2019).

Așadar, Curtea Constituțională nu a înțeles să considere că nu ar mai exista instituția prescripției speciale a răspunderii penale și actele de procedură întreruptive de prescripție, ci a statuat că norma trebuie aplicată în raport cu prevederile art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969.

În speță, termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 122 din C. pen. din 1969 au fost întrerupte succesiv și în condițiile în care faptele, potrivit acuzației, s-au epuizat în cursul anului 2011, prescripția răspunderii penale, la data pronunțării deciziei instanței de apel, nu era incidentă în speță.

Împotriva deciziei penale nr. 45 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, au formulat contestație condamnații A., B., C., D., E., F. și G..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 26 mai 2022.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorii A., B., C., D., E., F. și G. au arătat, referitor la cazul de contestație la executare invocat (art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.), că legiuitorul nu face vreo distincție între prescripția executării pedepsei și prescripția răspunderii penale.

S-a susținut că prima instanță a analizat contestația la executare și prin raportare la motivele invocate pe fondul acesteia (în sensul incidenței prescripției răspunderii penale în raport cu decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018), din perspectiva prevederilor legale în vigoare la acel moment, însă, între timp, a fost pronunțată și decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 referitoare tot la dispozițiile art. 155 din C. pen.

Față de motivul invocat în contestația la executare, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, contestatorii au solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și, în urma admiterii contestației la executare, trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susținerile contestatorilor condamnați și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin contestația la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Invocând cazul prevăzut de dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., contestatorii condamnați A., B., C., D., E., F. și G. au susținut că legiuitorul nu face vreo distincție între prescripția executării pedepsei și prescripția răspunderii penale.

Înalta Curte reține că, astfel cum s-a arătat deja, prin intermediul contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat. Acest mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Relativ la cele ce precedă, se observă că, prin intermediul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se poate invoca prescripția executării pedepsei (art. 161 din C. pen.), nu și prescripția răspunderii penale, incidența acesteia din urmă putând fi analizată doar în cadrul unei căi extraordinare de atac (contestația în anulare).

Drept urmare, fiind un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, în cadrul contestației la executare nu se poate analiza incidența precripției răspunderii penale.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F. și G. împotriva deciziei penale nr. 45 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F. și G. împotriva deciziei penale nr. 45 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2022.