ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2022

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în data de 31.05.2021, în dosarul penal nr. x/2021, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții A. și B. în contradictoriu cu intimații C., D., E., F. și G. împotriva ordonanțelor nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. x/2021 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin Sentința penală nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții petenți A. și B. cu privire la încheierea pronunțată de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în data de 31.05.2021, în dosarul penal nr. x/2021

Analizându-se actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 453 și urm. C. proc. pen., în motivarea Sentinței nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, în esență, s-au reținut următoarele:

Pe de o parte, prin Decizia nr. XVII/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii (decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 542/17.07.2008), s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen. (Legea nr. 29/1968 privind C. proc. pen. - nota Judecătorului), este inadmisibilă.

Decizia nr. XVII/19.03.2007 este aplicabilă - mutatis mutandis - și în condițiile actualului C. proc. pen., întrucât art. 340 - 341 C. proc. pen., ce reglementează plângerea împotriva măsurilor și actelor de neurmărire penală, conțin dispoziții identice din perspectiva naturii și a obiectului încheierii pronunțate de Judecătorul de cameră preliminară.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 126/03.03.2016 (parag. 43 al deciziei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185/11.03.2016) și nr. 799/05.12./2017 (parag. 16 al deciziei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85/29.01.2018), a statuat în sensul că "revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.".

"Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii.".

"La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din C. proc. pen..".

"Prin urmare, Curtea reține că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă. Astfel, în practica judiciară anterioară actualului C. proc. pen., s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care a fost soluționată plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă. Curtea reține, de asemenea, că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecății, sentințele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare.".

Or, soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva ordonanțelor de clasare sau de renunțare la urmărirea penală (netrimitere în judecată) nu are caracterul unei judecăți pe fondul cauzei în sensul art. 396 C. proc. pen., ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al legalității și temeiniciei ordonanței de netrimitere în judecată emise de procuror.

În acest context argumentativ - din perspectiva naturii și a obiectului încheierii pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 C. proc. pen. - prin raportare la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale anterior prezentată, având în vedere că încheierea pe care o pronunță judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută în art. 340 - 341 C. proc. pen. nu este o hotărâre prin care se soluționează fondul cauzei, cererea de revizuire formulată de revizuenții-petenți A. și B. este inadmisibilă.

Pe de altă parte, potrivit art. 453 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, privind latura penală, poate fi cerută când: lit. b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; lit. d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.

În același timp, art. 454 C. proc. pen. prevede că: alin. (1) situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane; alin. (2) în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Raportând și coroborând, în prezenta cauză, dispozițiile legale sus enunțate, Judecătorul a constatat că, prin niciun mijloc de probă administrat (constând în înscrisurile aflate la filele x din prezentul dosar), revizuenții-petenți nu au demonstrat că expertul care a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară, executorul judecătoresc care a fost învestit cu soluționarea dosarului de executare silită, procurorul de caz și procurorul general care au emis ordonanțele în dosarul de urmărire penală nr. x/2020 ori judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea din data de 31.05.2021 în dosarul penal nr. x/2021 (încheiere a cărei revizuire se solicită în prezent) ar fi săvârșit pretinsele fapte penale care, în opinia revizuenților-petenți, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de amenințare, șantaj, favorizarea făptuitorului, abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute în art. 206, art. 207, art. 269, art. 297, art. 320, art. 321, art. 322, art. 323 și, respectiv, art. 367 C. pen.

În acest sens, s-a constatat că revizuenții-petenți nu au dovedit, fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin orice alt mijloc de probă, că expertul, executorul judecătoresc, procurorul ori judecătorul ar fi săvârșit vreo infracțiune - mărturie mincinoasă sau orice altă infracțiune în legătură cu dosarul de urmărire penală nr. x/2020 instrumentat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și dosarul penal nr. x/2021 soluționat de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În acest context argumentativ - și din perspectiva mijloacelor de probă prin care se pot dovedi cazurile de revizuire prevăzute la lit. b) și d) ale alin. (1) al art. 453 C. proc. pen. -, având în vedere că, în cauză, nu a fost administrat vreun mijloc de probă în condițiile impuse prin art. 454 C. proc. pen., s-a concluzionat în sensul că cererea de revizuire formulată de revizuenții-petenți A. și B. este inadmisibilă.

Împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021, revizuenții A. și B. au formulat contestație, în motivarea căreia, în esență, și-au exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care au fost cercetate faptele reclamate.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Conform art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

În speță, Înalta Curte constată că împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, revizuenților A. și B. nu le este recunoscută nicio cale de atac; prin sentința contestată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. împotriva unei hotărâri definitive pentru care, de asemenea, legea nu prevede o cale de atac, respectiv încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Așadar, sentința atacată - pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Exercitarea contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii revizuenți A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii revizuenți la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii revizuenți A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din data de 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii revizuenți la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2022.

GGC - ED