ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 682/A din data de 07 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul-revizuent A. împotriva Sentinței penale nr. 7/19.01.2021, pronunțată de către Judecătoria Oltenița în Dosarul nr. x/2020.

Făcând un istoric al cauzei, se constată că prin Sentința penală nr. 7/19.01.2021, pronunțată de către Judecătoria Oltenița în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 70/27.05.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Oltenița, definitivă prin Decizia penală nr. 975/A/05.10.2020 a Curții de Apel București.

Fiind investită cu soluționarea cererii sub aspectul admisibilității sale în principiu, în temeiul art. 459 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. pen., instanța de fond a procedat la examinarea acesteia, în concret, reținându-se că revizuentul nu și-a întemeiat cererea în drept și nu a indicat cazul concret de revizuire dintre cele expres și limitativ prevăzute la art. 453 din C. proc. pen., deși i s-a pus în vedere această obligație.

La termenul de judecată din data de 19.01.2021, avocatul din oficiu a încercat să încadreze cererea în prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Verificând motivele invocate de petent, instanța de fond a reținut că acestea nu reprezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Întrucât situația expusă de petent nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute la art. 453 din C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, în data de 08.02.2021, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, revizuentul-condamnat A. a declarat apel pe care l-a susținut oral, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Examinând calea de atac formulată de către revizuentul A., Curtea de Apel București a constatat că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Astfel, s-a reținut că pe de o parte, susținerile apelantului-revizuent, astfel cum au fost precizate prin cererea aflată la dosarul instanței de fond, sunt nerelevante, nefondate și nesusținute de probatoriul administrat.

De asemenea, Curtea a constatat că motivele invocate de către apelantul-revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

Pe de altă parte, Curtea a reținut împrejurarea că revizuentul nu a indicat fapte probatorii noi ori vreo altă împrejurare din cele prevăzute de textul de lege sus-menționat.

Cu toate acestea, chiar și în contextul argumentativ prezentat, Curtea a constatat, prin raportare la prevederile art. 159 din C. pen. și ale art. 83 din C. proc. pen. cu referire la art. 231 alin. (2) din C. pen., că, în legislația penală și cea procesual penală nu este reglementat un «drept» al inculpatului de a se împăca cu persoana vătămată/partea civilă în cazul infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) din C. pen., ca, de altfel, în cazul niciunei alte infracțiuni pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Prin urmare, invocarea de către revizuent a unei pretinse omisiuni a instanței de fond de a-i aduce la cunoștință inculpatului (revizuentul din prezenta cauză) posibilitatea de a se împăca cu partea civilă nu se circumscrie nici cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și nici vreunui alt caz dintre cele prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.

Așadar, Curtea a constatat că, prin aspectul expus în prezenta cale extraordinară de atac, revizuentul nu tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări care nu ar fi fost cunoscute de către instanțele învestite cu soluționarea cauzei pe fond în ambele faze procesuale (primă instanță și apel).

În realitate, scopul formulării cererii de revizuire a constat în aceea că, în ipoteza în care inculpatul s-ar fi împăcat cu partea civilă în cauza care a format obiectul dosarului penal nr. x/2019, s-ar fi putut pronunța o soluție de încetare a procesului penal, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 159 alin. (2) din C. pen.

În consecință, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii, Curtea a reținut că nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.

În acest context, Curtea a constatat că eventualele critici aduse de apelantul-revizuent - cu privire la hotărârea primei instanțe referitoare la interpretarea dispozițiilor legale privind împăcarea părților - puteau fi invocate în fond și în calea de atac și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care faptele sau împrejurările necunoscute de instanță, care să determine o soluție de admitere a cererii de revizuire, trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., și anume ca, pe baza acestora, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

De asemenea, independent de motivele de apel anterior analizate, Curtea nu a identificat vreun aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a Sentinței penale apelate.

Pentru toate aceste motive, Curtea a apreciat că sentința penală pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a dispus respingerea apelului, ca nefondat.

Împotriva Deciziei penale nr. 682/A din data de 07 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020 revizuentul A. a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 07 iunie 2021, când s-a fixat termen pentru soluționare la data de 19 octombrie 2021, termen la care s-a dispus amânarea cauzei față de imposibilitatea obiectivă de prezentare a apelantului A., prin intermediul video-conferinței, pentru data de 14 decembrie 2021.

Cu ocazia dezbaterilor din data de 14 decembrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, prevăzut de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de revizuent A. împotriva Deciziei penale nr. 682/A din data de 07 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care curtea de apel a examinat apelul formulat de revizuent împotriva sentinței pronunțate de prima instanță prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 70/27.05.2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Oltenița, definitivă prin Decizia penală nr. 975/A/05.10.2020 a Curții de Apel București.

Astfel, hotărârea primei instanțe prin care s-a respins cererea condamnatului de revizuire este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv calea ordinară a apelului, prevăzută de art. 408 și urm. din C. proc. pen., cale de atac pe care revizuetul A. a exercitat-o în cauză, făcând așadar obiectul deciziei penale atacate în prezentul dosar.

Prin urmare, se constată că apelantul revizuent A. a formulat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare, decizia penală atacată fiind definitivă, iar împotriva acesteia legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare sau extraordinare de atac.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul condamnat A. este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/A din data de 07 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul -condamnat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/A din data de 07 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul -condamnat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2021.

GGC - ED