ÎCCJ, Decizia nr. 67/2021

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2009, între alții, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu reținerea art. 74 alin. (2) din C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c)0 din C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. conform art. 71 din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 26 din C. pen. raportat la art. 159 din C. pen. cu referire la art. 157 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și cu reținerea art. 74 alin. (2) din C. pen. - art. 76 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 din C. pen., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de spionaj.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și (c) din C. pen. conform art. 71 din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 din C. pen.

Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. conform art. 71 din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

II. Prin decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și de inculpații B., C., D., E., A., F., G., H. și I. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în dosarul nr. x/2009.

A fost desființată, în parte, hotărârea și în rejudecare, între alții, în baza dispozițiilor art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. conform art. 65 din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48 raportat la art. 304 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

În baza art. 38, 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. conform art. 65 din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

III. Împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009 a formulat prezenta cerere de revizuire revizuentul A., invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2009.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că revizuentul A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., acesta susținând că împrejurările noi se referă la Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale a României, întrucât întreg materialul probator în cauza penală în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare a cărei revizuire se cere este obținut, în baza protocolului, și prezentat trunchiat organului de urmărire penală/transmis instanței de judecată, de către serviciul secret, hotărârea de condamnare s-a pronunțat exclusiv în raport de probele obținute de către Serviciul Roman de Informații, activând în cauză în secret ca organ de cercetare penală, în mod independent și în absenta oricărei garanții și control și, în raport de decizia Curții Constituționale, întregul material probator are caracter de mijloace de probă obținute nelegal și, din acest motiv, sunt supuse excluderii acestora din proces.

În același timp, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Examinând actele și lucrările dosarului, contrar aprecierilor apărării revizuentului, Înalta Curte a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prioritar, Înalta Curte a evidențiat faptul că prin sentința penală nr. 205 din 04 iunie 2020 pronuțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019 s-a dispus cu privire la o altă cerere de revizuire formulată de A., întemeiată pe aceleași dispoziții, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că prin sentința penală nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, între altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1081 din data de 03 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2009, reținându-se, în esență, că motivul menționat de revizuent în motivarea cererii nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) teza II-a din C. proc. pen. fiind invocate în mod formal.

Prin decizia penală nr. 166 din 20 iunie 2019 pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, în majoritate, s-a admis apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 575 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că, din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secției penale, care a pronunțat sentința atacată, a făcut parte și un judecător care a participat la judecarea cauzei în apel, pronunțând decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015 în dosarul nr. x/2014 a Completului de 5 judecători al instanței supreme.

IV. La, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată sub numărul x/2019, fiind soluționată, în primă instanță, prin sentința penală nr. 205 din 04 iunie 2020.

Înalta Curte a constatat că inițial revizuentul, prin cererea de revizuire formulată în dosarul nr. x/2018, nu a putut invoca decizia Curții Constituționale nr. 26/2019 raportat la data pronunțării acesteia, însă, ca urmare a prelungirii procedurii prin reluarea ciclului procesual, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cererii de revizuire, același apărător al revizuentului A. a invocat, în susținerea cazului de revizuire invocat, Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale (sent. 205, pag. 2 " Astfel, a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 452 din C. proc. pen., în sensul că cererea de revizuire poate fi formulată împotriva unei hotărâri definitive, art. 457 din C. proc. pen., acesta putând fi promovată oricând, art. 459 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., referitoare la legitimarea procesuală, fiind indicat cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., privind existența unor împrejurări noi necunoscute instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare și care a fac dovada netemeiniciei acesteia, susținând, în esență, că materialul probator, în integralitate, nu a fost administrat de un organ judiciar, ci de Serviciul Român de Informații, sens în care a invocat Decizia nr. 26/2019 a Curții Constituționale.

În consecință, Înalta Curte a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere prin sentința penală nr. 205 a Înaltei Curți de Casație și Justiție subzistă și în acest moment, revizuentul nefăcând trimitere la împrejurări noi, așa cum a susținut atât prin cererea de revizuire, cât și prin concluziile orale.

De asemenea, Înalta Curte a constatat că toate aspectele expuse de către persoana condamnată în cererea de revizuire și susținute și oral în fața instanței, au fost invocate în

mod formal, și nu se pot circumscrie dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., în condițiile în care apărarea nu a arătat care sunt împrejurările noi rezultate din respectivele convorbiri telefonice și cum pot acestea conduce la dovedirea netemeiniciei soluției de condamnare.

Astfel, s-a constatat că înscrisurile indicate în cuprinsul cererii de revizuire nu au caracter de noutate, apărările astfel formulate fiind deja analizate și supuse cenzurii instanțelor, atât cu ocazia soluționării cauzei, în fond și apel, cât și în analiza cererii de revizuire soluționate prin sentința nr. 205 prezentată anterior.

Totodată, s-a apreciat că nici contestarea legalității probelor avute în vedere la pronunțarea soluției de condamnare nu poate fi circumscrisă cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., acestea constituind veritabile apărări pe fondul cauzei care

tind spre rejudecarea în parametrii specifici unei căi ordinare de atac.

V. Împotriva sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 29 decembrie 2020 sub nr. x/2020, în cauză fiind stabilit termen la data de 01 martie 2021.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând apelul formulat de revizuentul A. constată că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:

Împotriva sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a declarat apel revizuentul A. la data de 20 noiembrie 2020 (potrivit ștampilei de pe plicul aflat la dosarul Completului de 5 Judecători).

Prioritar, se impune stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de apel în procedura revizuirii.

Astfel, se observă că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă.

De asemenea, art. 410 alin. (1) din C. proc. pen. statuează că, pentru procuror, persoana vătămată și părți termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune astfel și curge de la comunicarea minutei.

Or, din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă în mod clar că termenul de declarare a apelului este de 10 zile și curge de la comunicarea unei copii a minutei hotărârii prin care s-a soluționat cererea de revizuire.

Așadar, având în vedere că minuta sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 a fost comunicată revizuentului la data de 16 octombrie 2020 (conform dovezii de confirmare aflată la dosar x/2020), termenul pentru formulare a apelului, prevăzut de art. 459 alin. (7) din C. proc. pen. a expirat la data de 27 octombrie 2020.

Ca atare, declararea apelului la data de 20 noiembrie 2020, cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ) va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 488 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge, ca tardiv, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 340 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 martie 2021.