ÎCCJ, Decizia nr. 68/2019

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 646 din data de 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2009.

Pentru a hotărî astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că:

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2017, condamnatul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2009, modificată prin Decizia penală nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2014, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., arătând că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. și s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituțională în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că:

Prin Sentința penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2009, între alții, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., cetățean american, la pedeapsa principală de 4 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 159 C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de spionaj.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., conform art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la 28.11.2006 la 23.01.2007.

Prin Decizia penală nr. 11 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și de inculpații B., C., D., E., F., G., H., I. și A. împotriva Sentinței penale nr. 1081 din 3 decembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2009.

S-a desființat, în parte, hotărârea și, în rejudecare, între alții, în baza dispozițiilor art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispozițiilor art. 47 raportat la art. 304 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

În baza dispozițiilor art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la 28.11.2006 la 23.01.2007.

În esență, secția penală a Înaltei Curți a constatat că deși cererea a fost formulată și motivată în scris, fiind menționat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., revizuentul condamnat invocând faptul că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în M. Of. nr. 190/14.03.2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. și a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituțională, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, totuși, a apreciat că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. au fost invocate în mod formal, întrucât motivul menționat de revizuent în cerere nu se circumscrie cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

S-a conchis că nu pot fi primite argumentele invocate de condamnatul revizuent A., în sensul că are dreptul de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere, în principal, faptul că, în cauza penală în care s-a dispus condamnarea acestuia, mandatele prin care s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor acestuia au fost emise și puse în executare în baza dispozițiilor din procedura specială, prevăzută de Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, iar nu în baza dispozițiilor de drept comun.

Împotriva Sentinței penale nr. 646 din data de 20.11.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, revizuentul condamnat A., la data de 22.11.2017, a formulat în termen legal apel, cauza înregistrându-se sub nr. x/2018 pe rolul Completului de 5 Judecători la 02.05.2018, fiind fixat aleatoriu prim termen de judecată la 11.06.2018.

II. Prin Decizia penală nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 646 din data de 20 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, reținând, în esență, că Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale nu poate constitui temei al revizuirii în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului A., în raport cu efectele acestei decizii, întrucât nu este incidentă situația prevăzută de cazul de revizuire invocat de condamnat - respectiv că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat nefondate argumentele invocate de revizuentul condamnat A. în sensul că ar avea dreptul de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen., întrucât în cauza penală în care s-a dispus condamnarea acestuia, mandatele prin care s-a dispus autorizarea interceptării convorbirilor acestuia au fost emise și puse în executare în baza dispozițiilor din procedura specială, prevăzută de Legea nr. 51/1991, privind siguranța națională a României, iar nu în baza dispozițiilor de drept comun.

S-a mai relevat că dispozițiile art. 142 alin. (1) C. proc. pen. nu au fost incidente în cauza penală în care s-a dispus condamnarea revizuentului (Dosarul de fond nr. x/2009 în care s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 1081 din 03.12.2013, hotărâre care a fost modificată prin Decizia penală nr. 11 din 27.01.20915 pronunțată în apel în Dosarul nr. x/2014 al Completului de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție), întrucât autorizarea înregistrărilor și interceptărilor comunicațiilor s-a dispus anterior datei de 01.02.2014, iar efectele deciziei instanței de contencios constituțional nr. 51 din 16.02.2016 se răsfrâng numai asupra cauzelor în care, în baza art. 142 alin. (1) C. proc. pen., au fost puse în executare mandate de supraveghere tehnică de către Serviciul Român de Informații, ulterior datei de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului C. proc. pen.

III. Împotriva acestei decizii, la data de 03.12.2018 a formulat contestație în anulare condamnatul A., care a fost înregistrată la data de 05 decembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători Penal 1, cu prim termen inițial fixat la 04.02.2019.

Însă prin rezoluția administrativă a vicepreședintelui instanței din 12.12.2018, dată în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 06.12.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înființate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1367 din 05.12.2018, adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la efectele Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale (dosar contestație).

Urmare repartizării aleatorii, cauza a revenit spre soluționare Completului de 5 Judecători Penal 2 -2018, nou înființat, cu prim termen de judecată la data de 19 decembrie 2018, dosarul fiind ulterior amânat la data de 21 ianuarie 2019, pentru lipsă de procedură cu contestatorul condamnat.

La termenul din 21 ianuarie 2019, cauza s-a amânat pentru motivul invocat din oficiu de instanță, respectiv față de împrejurarea că la data de 31 ianuarie 2019 au fost convocate Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a decide dacă se modifică jurisprudența Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea și aplicarea principiului continuității completului de judecată, subsumat regulii anualității ce guvernează activitatea acestor formațiuni de judecată.

La termenul de judecată din 18 februarie 2019, contestatorul condamnat A. a lipsit, deși a fost legal citat, însă a fost reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul numai cu privire la admisibilitatea contestației în anulare formulată de condamnat, concluziile apărării, precum și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în încheierea de ședință de la acel termen.

În motivarea contestației în anulare contestatorul condamnat, prin apărător, a susținut, în esență, nelegala compunere a Completului de 5 Judecători care a soluționat cauza în apel, considerând că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce privește modul de desemnare al unuia dintre cei 5 membri ai acestui complet, iar în drept, s-a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

IV. Examinând în cameră de consiliu admisibilitatea în principiu a căii de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris și la dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în majoritate, a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care, la termenul din 18 februarie 2019, a admis-o în principiu, fixând termen pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare la 18 martie 2019.

Încheierea de ședință din 18 februarie 2019 s-a pronunțat cu opinia separată a doamnei judecător J., în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.

La termenul fixat (18 martie 2019), contestatorul condamnat, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul pe fondul contestației în anulare, prilej cu care condamnatul A., prin apărătorul ales a susținut, aceleași motive menționate în cererea scrisă (dosar).

Susținerile apărătorului ales al contestatorului condamnat, precum și concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost redate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

V. Examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate și la dispozițiile legale care guvernează contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condițiile procedurale reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor), tocmai în considerarea caracterului acestei instituții juridice, determinat de faptul că prin formularea contestației în anulare se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce deja efectele.

Contestația în anulare se deosebește de revizuire, care vizează hotărâri definitive prin care se soluționează fondul cauzei.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care au intrat în puterea lucrului judecat decât în situațiile excepționale, în care se constată erori de procedură care nu au putut fi înlăturate în căile ordinare de atac și doar în condițiile strict prevăzute de dispozițiile art. 426 - 432 din C. proc. pen.

În prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare:" justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.", iar potrivit art. 2 alin. (1) din aceeași lege, "justiția se înfăptuiește de către judecători în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți".

Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, "judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, aceștia trebuie să fie imparțiali, având libertate deplină în soluționarea cauzelor deduse judecății, în conformitate cu legea."

Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 4 alin. (4) din legea anterior referită se instituie o interdicție, în sensul că" judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă".

Aceste prevederi legale cu valoare de principiu, care instituie, în sarcina instanțelor judecătorești, și implicit a judecătorilor, competența exclusivă de interpretare și aplicare a legii în procedurile judiciare pendinte au fost transpuse și în jurisprudența instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 108/2014 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și autoritatea executivă, Curtea Constituțională a stabilit că aceasta nu poate da dezlegare unor probleme litigioase care intră în competența altor autorități și instituții publice, motiv pentru care modul de interpretare și aplicare al dispozițiilor legale incidente intră în sfera de înfăptuire a actului de justiție cu condiția ca instanțele judecătorești să fie sesizate prin acțiuni specifice.

Prioritar analizei contestației în anulare formulată de condamnatul A., instanța va expune conținutul succesiv al dispozițiilor legale reclamate ca fiind încălcate în cauză de către instanța de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv art. 32 din Legea nr. 304/2004, care reglementează compunerea Completului de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, art. 32 Legea nr. 304/2004 a suferit, în intervalul 2013 - 2018, o serie de modificări după cum urmează:

Potrivit dispozițiilor legale incidente în anul 2013, ca interval de referință, art. 32 din legea precitată avea următorul conținut:

"(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă, judecători specializați, în funcție de natura cauzei.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de secție desemnat în acest scop de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(6) Cauzele care intră în competența completelor prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat."

Ulterior, prin Legea nr. 255/2013, alin. (1), (4) și (5) ale art. 32 au fost modificate și aveau următorul cuprins:

"(1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție aprobă numărul și compunerea completelor de 5 judecători, la propunerea președintelui secției penale. Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de președintele secției penale sau de decanul de vârstă, după caz."

Din dispozițiile legale precitate, în vigoare la data soluționării cauzei ce a făcut obiectul deciziei penale atacate, rezultă că modificările textului de lege vizau numărul completurilor de 5 judecători din materie penală, al căror număr nu mai era limitat la două, implicarea președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în propunerea numărului și a componenței completurilor de 5 judecători, desemnarea judecătorilor din completurile de 5 prin tragere la sorți și stabilirea celui care prezida completul de 5 judecători în persoana președintelui sau vicepreședintelui Înaltei Curți, atunci când acesta făcea parte din complet, a președintelui secției penale, fără a se face vreo altă precizare și, în aceeași modalitate, a decanului de vârstă.

Se constată că modificările intervenite nu au fost corelate și cu alte texte din legea de organizare judiciară, care au rămas nemodificate.

Astfel, deși se reglementa un număr nelimitat de completuri de 5 judecători în materie penală și două completuri în alte materii, numărul total al completurilor de 5 judecători din cadrul Înaltei Curți a rămas nemodificat, în număr de 4 (art. 19 din Legea nr. 304/2004).

Totodată, modificările aduse art. 32 nu au fost corelate cu dispozițiile art. 33, care, de asemenea, au rămas nemodificate și care prevedeau, în alin. (1), că:

"președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Completul de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată, iar în alin. (3) că: președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație.

Or, se constată că în enumerarea formațiunilor de judecată din cadrul instanței supreme prezidate de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreședinți era menționat expres de legiuitor și Completul de 5 judecători, alături de Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, conținutul prevederilor legale precitate anterior reglementau conducerea Completurilor de 5 judecători de către președintele, respectiv vicepreședinții instanței supreme, în contradicție evidentă cu prevederile art. 32 alin. (4) care reglementau tragerea la sorți a judecătorilor din cadrul acestor completuri.

Mai mult, conform noilor modificări, președintele secției penale avea competența exclusivă de a propune numărul și componența completurilor de 5 judecători, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului, în toate materiile, deși în alin. (3) al art. 32 (rămas nemodificat) se instituia regula specializării judecătorilor din compunerea completurilor, în funcție de natura cauzei.

În plus, teza a doua din alin. (5) al art. 32, referitoare la prezidarea de către președintele secției penale sau a decanului de vârstă a completurilor de 5 judecători, cu privire la care legiuitorul nu a făcut nicio mențiune așa cum a făcut-o în cazul președintelui instanței și a vicepreședintelui (atunci când acesta face parte din complet) contrazice prevederea din alin. (4) al aceluiași articol conform căruia judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați prin tragere la sorți. Interpretarea literală a art. 32 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, îndrituia președintele secției penale sau decanul de vârstă, după caz, să conducă completurile de 5 judecători indiferent de materie. De altfel, președinții secțiilor civile erau excluși de la conducerea Completurilor de 5 judecători în materie civilă, deși și în cadrul Completurilor de 5 judecători trebuie respectat principiul specializării.

Aspectele relevate anterior denotă lipsa de claritate a modificărilor legislative, imprecizia termenilor folosiți de legiuitor fiind de natură a conduce la interpretări juridice diferite.

De altfel, realitatea juridică a confirmat această concluzie. Or, deși desemnarea, prin tragere la sorți a patru din cei cinci membri ai completurilor de judecată, a avut caracter public și transparent, fiind cunoscută publicului și, implicit, participanților din procesul penal, niciuna dintre părțile implicate în procedurile judiciare aflate pe rolul Completurilor de 5 judecători, apărătorii acestora și Ministerul Public, în intervalul cuprins între 01.02.2014, când au intrat în vigoare modificările sus-menționate, și până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 685/07.11.2018, nu a invocat nelegala compunere a completului de judecată nici cu ocazia soluționării apelului și nici, ulterior rămânerii definitive a deciziei penale, ca motiv de contestație în anulare. Pe cale de consecință, se constată că atât instanța supremă, cât și părțile și Ministerul Public au dat aceeași interpretare dispozițiilor legale privind compunerea Completurilor de 5 judecători.

Ulterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004, s-au stabilit cu claritate regulile privind Completurile de 5 judecători, atât în materie penală, cât și în alte materii, respectiva desemnarea, prin tragere la sorți, a tuturor membrilor completurilor, precizarea expresă a persoanelor, dar și a modalității concrete, în care se prezidează aceste completuri.

Astfel, art. 32 are, în prezent, următorul conținut, ambiguitățile și contradicțiile legislative cuprinse în reglementarea anterioară generatoare de interpretări diferite a textelor de lege fiind înlăturate prin prevederile exprimate, cu claritate și precizie, în special, în alin. (5) și (6) ale articolului precitat:

"(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4) (prin tragere la sorți).

(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora."

Însă, se constată că prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 Curtea Constituțională, fără a face și o analiză din perspectiva art. 33 din Legea nr. 304/2004, a dat o altă interpretare textelor de lege, arătând că art. 32 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, a reglementat, în mod expres, tragerea la sorți a tuturor membrilor Completului de 5 judecători, fără să facă vreo diferențiere între aceștia și fără să consacre instituția "membrului de drept". De asemenea, art. 32 alin. (5) din lege a stabilit că președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează completul doar dacă au fost desemnați prin tragere la sorți ca membri ai acestuia, aceeași regulă aplicându-se, evident, și în privința președintelui secției penale. Prin urmare textul analizat conferă acestora dreptul de a prezida completul în măsura în care sunt desemnați prin tragere la sorți și nu pe acela de a face parte de drept din complet. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a aplica regula tragerii la sorți în privința tuturor membrilor completului (...).

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Textul constituțional nu distinge în funcție de tipul de decizie sau în funcție de atribuția în exercitarea căreia a fost pronunțată. Ca urmare, și deciziile prin care Curtea Constituțională soluționează un conflict juridic de natură constituțională au același regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunțată.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și principiului supremației Constituției, dezlegarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 este obligatorie, astfel încât, pentru viitor, nu mai poate fi dată o altă interpretare dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013.

Analizând, în aceste coordonate contestația în anulare formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători urmează a constata că aceasta este întemeiată și o va admite în consecință.

Potrivit art. 426 lit. d) teza I din C. proc. pen., se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Art. 354 alin. (1) din C. proc. pen. - Compunerea instanței - prevede că "instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 281 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Instanța nu este compusă potrivit legii în cazul în care sunt încălcate prevederile din legea de organizare judiciară sau din legile speciale referitoare la compunerea completului de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători C5 P2 -2018, reține că, în susținerea cererii formulate contestatorul condamnat a invocat, în esență, atât în scris (dosar contestație), cât și în susținerile din cadrul dezbaterilor pe fond, că desemnarea completului de judecată care a pronunțat hotărârea contestată s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, prin nerespectarea rigorilor impuse de textul menționat referitoare la tragerea la sorți a tuturor membrilor acestui complet, în condițiile în care doar 4 din cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți, întemeindu-și în drept calea extraordinară de atac formulată pe cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) teza I C. proc. pen., potrivit căruia împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii.

Totodată, contestatorul condamnat, prin apărător, a făcut referire, la Decizia Curții Constituționale nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018, care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de Hotărârea nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, instanța de contencios constituțional, prin decizia pronunțată în Dosarul nr. x/2018, constatând nelegala compunere a Completurilor de 5 Judecători, ca urmare a punerii în aplicare a Hotărârii nr. 3/2014 a Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A conchis susținând că, pe de o parte, toate actele procesuale îndeplinite de completul nelegal constituit sunt lipsite de aptitudinea de a produce efecte, fiind incidentă o cauză de nulitate absolută, care este caracterizată de imposibilitatea înlăturării acesteia, în orice alt mod, iar invalidarea tuturor actelor de procedură îndeplinite de un complet a cărui compunere nu este legală se impune ca fiind unica soluție legală și obligatorie.

În raport cu toate aspectele anterior expuse și având în vedere că motivul invocat în cauză se circumscrie cazului de contestație în anulare privind compunerea completului de judecată, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia precitată anterior, calea extraordinară de atac formulată de contestatorul A. urmează a fi admisă.

Având în vedere temeiurile în drept care au condus la admiterea căii extraordinare de atac relevate anterior și conținute în normele procedurale interne, nu se mai impune analizarea solicitării apărării de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la jurisprudența invocată, nefiind incidentă regula instituită în art. 20 alin. (2) din Constituția României care dă prioritate reglementărilor internaționale, ci excepția reglementată de norma constituțională, legea internă conținând dispoziții mai favorabile în acest caz. Pe cale de consecință, nu se mai impune nici analiza incidenței în cauză a jurisprudenței europene de dată recentă invocate în cererea contestatorului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în baza art. 432 alin. (1) raportat la art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., va admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018, va desființa în totalitate decizia penală contestată, anulând toate formele de executare dispuse în baza acesteia și va acorda termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secțiilor Unite, în vederea rejudecării apelului declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 646 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu citarea apelantului condamnat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 627 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 08 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

Desființează în totalitate decizia penală contestată și anulează toate formele de executare dispuse în baza acesteia.

Dispune rejudecarea apelului declarat de revizuentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 646 din 20 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și fixează termen la 20 mai 2019, ora 9:00 Sala Secțiilor Unite.

Dispune citarea apelantului condamnat A. la adresele indicate în dosar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației în anulare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 627 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2019.

Procesat de GGC - NN