ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 51/2016

Decizia nr. 53/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 230 din 15 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 459 raportat la art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de A. cu privire la Sentința penală nr. 76 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, iar în baza art. 275, alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată revizuenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 65 de lei, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre curtea de apel a reținut că, la data de 21 octombrie 2016, A. a formulat o cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 76 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014.

În motivarea cererii de revizuire, A. a arătat că a fost condamnată prin Sentința penală nr. 76 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, definitivă prin Decizia nr. 199 din 15 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza unor mijloace de probă constând în interceptările în mediu ambiental efectuate de Serviciul Român de Informații. Or, în opinia revizuentei, aceste probe sunt nule, fiind efectuate de organe necompetente, Curtea Constituțională a României stabilind prin Decizia nr. 51/2016 că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională. Astfel, revizuenta a solicitat aplicarea Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile ar.453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen.

Evaluând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că, prin Sentința penală nr. 76 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 15 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpata A. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 459 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că revizuenta și-a întemeiat calea extraordinară de atac exercitată pe dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., care statuează că revizuirea poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

De asemenea, instanța a reținut că revizuenta a invocat, în motivele scrise, decizia Curții Constituționale nr. 51/2016, prin care s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională.

Totodată, a constatat că decizia Curții Constituționale nr. 51/2016 a fost publicată în M. Of. nr. 190/14 martie 2016, iar începând cu data publicării această decizie a devenit general obligatorie.

Astfel, curtea de apel a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen. invocate de revizuentă, deoarece Decizia nr. 51/2016 a fost publicată în M. Of. nr. 190/14 martie 2016, anterior rămânerii definitive a sentinței penale a cărei revizuire s-a cerut.

Or, conform art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., calea de atac a revizuirii se poate introduce doar dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, a intervenit o decizie a Curții Constituționale, ca urmare a unei excepții invocate în acea cauză, care a declarat neconstituțională o prevedere legală pe care s-a întemeiat respectiva hotărâre.

Așadar, curtea de apel a constatat, pe de o parte, că Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale a fost publicată anterior rămânerii definitive a sentinței penale atacate (și nu ulterior cum impun dispozițiile art. 452, alin. (1), lit. f) C. proc. pen.), iar pe de altă parte, că în cauza dedusă judecății nu a fost invocată vreo excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142, alin. (1) în forma în vigoare anterior publicării deciziei instanței de contencios constituțional anterior menționată.

Or, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și se poate formula numai pentru motivele prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, instanța a apreciat că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuenta A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea în fond a cauzei. În esență, a susținut că este incident cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen. în situația în care s-a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, indiferent de invocarea excepției de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. De asemenea, a arătat că, la termenul din 12 aprilie 2016 a formulat o cerere privind excluderea probelor constând în interceptările din mediul ambiental efectuate de Serviciul Român de Informații, precum și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, teza a II-a din O.U.G. nr. 6/2016 și art. 281, alin. (4) C. proc. pen., însă ambele cereri au fost respinse de instanță.

În susținerea cererii de revizuire a invocat și argumentele prezentate în opinia separată la Decizia nr. 199/a din 11 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,  în Dosarul nr. x/2/2014.

Analizând hotărârea apelată, atât potrivit susținerilor apărătorului revizuentei, cât și în raport de conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată de existența unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 C. proc. pen., repunerea în discuție a temeiniciei unei hotărâri definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă.

Astfel, se observă că, prin cererea de revizuire formulată la data de 19 octombrie 2016 împotriva Sentinței penale nr. 74/F din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 199 din 11 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, condamnata A. a invocat cazul prevăzut de art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen. În susținerea acestui motiv de revizuire s-a arătat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen. a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale, motiv pentru care probele constând în interceptările din mediul ambiental efectuate de Serviciul Român de Informații, administrate în dosarul în care s-a dispus condamnarea inculpatei A., ar trebui excluse.

Conform art. 452, alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

De asemenea, potrivit art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Din coroborarea acestor dispoziții cu cele prevăzute de art. 453, alin. (3) și 4 C. proc. pen. rezultă că acest motiv de revizuire este incident dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- o prevedere legală pe care s-a întemeiat hotărârea a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă;

- excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere;

- este invocat în favoarea persoanei condamnate;

- a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

- consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.

Prin urmare, cazul de revizuire nu este incident dacă o prevedere legală pe care s-a întemeiat hotărârea fusese declarată neconstituțională anterior datei la care hotărârea penală în cauză a rămas definitivă. În această situație, hotărârea poate fi îndreptată prin intermediul căii ordinare de atac.

Verificând, din această perspectivă, susținerile apelantei revizuente, se constată, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel București, că, în cauză, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 453, alin. (3), lit. f) C. proc. pen., în sensul că Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale a fost publicată în M. Of. al României anterior rămânerii definitive a sentinței penale atacate, iar în Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen., în forma în vigoare anterior datei de 14 martie 2016 (data publicării Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale).

Astfel, se observă că Sentința penală nr. 74/F din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, a rămas definitivă la data de 11 mai 2016, data pronunțării Deciziei nr. 199 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar hotărârea Curții Constituționale nr. 51/2016 a fost publicată în M. Of. nr. 190 din data de 14 martie 2016.

Așadar, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., care impune ca prevederea legală pe care s-a întemeiat hotărârea să fi fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, textul de lege invocat de revizuentă (sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen.) fiind declarat neconstituțional anterior datei la care hotărârea penală a rămas definitivă.

În plus, din analiza actelor dosarului se observă că inculpata A. a solicitat instanței de apel învestită cu soluționarea cauzei, excluderea probelor constând în interceptările în mediul ambiental efectuate de Serviciul Român de Informații, ca urmare a publicării Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale. Instanța de apel, analizând solicitarea inculpatei atât în încheierea din 12 aprilie 2016, cât și la pagina 126 din Decizia penală nr. 199/A din 11 mai 2016, în opinie majoritară, a respins cererea de excludere a probelor constând în interceptările ambientale puse în executare de Serviciul Român de Informații, reținând, în esență, "că excluderea probelor administrate în cursul urmăririi penale de către procuror prin conformare la Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale a României nu este o sancțiune procedurală distinctă, în sensul cererilor formulate de inculpați prin apărătorii aleși, ci este o consecință care se evaluează cazuistic, în funcție de datele și circumstanțele fiecărei spețe. În cauză, în opinia majoritară, s-a avut în vedere că probele în discuție au fost obținute de procuror în condițiile legii și nu sunt lovite nici de sancțiunea nulității absolute, nici de sancțiunea nulității relative - de altfel, cu referire la această ipoteză, inculpații prin apărători aleși, nici nu au dovedit în vreun fel vătămarea procesuală intervenită la momentul administrării probelor respective."

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen. care impune ca excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În acest sens, se observă că inculpata A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142, alin. (1) C. proc. pen., ci a formulat, la termenul din 12 aprilie 2016 (Dosar nr. x/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, teza a II-a din O.U.G. nr. 6/2016 și art. 281, alin. (4) C. proc. pen., solicitare care a fost respinsă ca inadmisibilă.

Or, prin Decizia nr. 126 din data de 03 martie 2016, publicată în M. Of. la data de 11 martie 2016, Curtea Constituțională a constatat că, "în reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., deși intenția legiuitorului actual a fost de a da în continuare eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei". În acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 508 din 07 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 843/19 noiembrie 2014, potrivit căreia "deciziile instanței de contencios constituțional au putere numai pentru viitor, iar dreptul de a formula cerere de revizuire, potrivit art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., îl au doar părțile din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate."

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 453, alin. (1), lit. f) C. proc. pen., iar admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii este strict condiționată de existența unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale, Înalta Curte concluzionează că repunerea în discuție a temeiniciei unei hotărâri definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, nu este admisibilă. Normele de procedură penală sunt de strictă interpretare și aplicare și impun ca orice atingere adusă autorității de lucru judecat a unei hotărâri penale să survină doar în mod excepțional și să aibă o justificare obiectivă.

Neîndeplinirea acestor exigențe atrage, în speță, inadmisibilitatea cererii de revizuire, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 230 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275, alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta revizuentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275, alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva Sentinței penale nr. 230 din 15 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă apelanta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - DE