ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A. împotriva încheierii pronunțate la 06.10.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat revizuirea încheierii pronunțate la 06.10.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, susținând că încheierea antemenționată este nelegală și netemeinică.

S-a mai reținut că în motivarea cererii petentul a susținut că încheierea F/CP din 6 octombrie 2020 s-a întemeiat numai pe opinia unui expert, care era și partea cu privire la care a formulat plângerea, respectiv un executor judecătoresc, care prin profesia lui este un expert în domeniul judiciar, expert ce a săvârșit infracțiunea de declarație mincinoasă, în cauza a cărei revizuire o solicită, influențând, astfel, soluția pronunțată. În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului dar și art. 20 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 17, art. 21, alin. (1), art. 25, alin. (1) și alin. (2), art. 31, art. 44, alin. (1), alin. (3) și alin. (8), art. 52, alin. (2), art. 126, alin. (1) din Constituția României, precum și Legea nr. 248/2005.

Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilității în principiu, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată la 06.10.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. și a fost menținută Ordonanța nr. 7/P/2020 din data de 08.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, apreciind că este inadmisibilă.

În acest sens s-a reținut că, prin Decizia nr. XVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință, a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen., este inadmisibilă.

Totodată, s-a mai reținut că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, astfel că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, prin încheierea pronunțată la 06.10.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. și a fost menținută ordonanța nr. 7/P/2020 din data de 08.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, nefiind soluționat fondul cauzei pentru a fi incident vreunul din cazurile de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 25 februarie 2022.

În motivarea apelului, revizuentul a solicitat admiterea apelului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa prin Sentința penală nr. 163/F din data de 08.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București. A susținut că instanța le-a stabilit într-un cuantum prea mare, respectiv 400 RON, față de cât s-a cheltuit în dosarul de revizuire. În acest context, a făcut referiri cu privire la un alt dosar de revizuire unde a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Examinând admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 prin care Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva încheierii pronunțate la 06.10.2020 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, încheiere ce viza plângerea formulată de revizuent împotriva Ordonanței nr. 7/P/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 341 din C. proc. pen., hotărâre definitivă.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2022.

GGC - NN