ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 608/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

Deliberând asupra excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65/F din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 459 alin. (3) și art. 452 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul petent A. împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală din data de 13.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul petent A. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

A fost respinsă cererea revizuentului petent A. de obligare a intimatului intimat B. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta procedură, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată, petentul a arătat că ordonanța emisă la data de 12.06.2020 în dosarul nr. x/2019 de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este nelegală și netemeinică, întrucât procurorul a omis a constata săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri și uz de fals de către executorul judecătoresc B. și nu a luat în calcul prevederile art. 783 alin. (1) teza a 2-a, art. 703, art. 174 și urm. și art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, petentul a apreciat că în motivarea ordonanței, procurorul de caz nu a dat temeiul legal prin care executorul judecătoresc are dreptul la o nouă executare în același dosar care a fost anulat conform art. 703 C. proc. civ. în urma contestației.

Acesta a apreciat că atâta vreme cât executorul judecătoresc a recurs la o nouă poprire în același dosar execuțional care este anulat conform art. 703 C. proc. civ., acesta nu avea nicio posibilitate legală de a mai efectua o nouă poprire în același număr de dosar. În cazul celei de-a doua popriri executorul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, aducându-i daune materiale și morale.

De asemenea, petentul a arătat că se constată părtinirea judecătorului de cameră preliminară, care i-a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva ordonanțelor din 12.06.2020 și 112/II/2/09.07.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din motivarea încheierii nerezultând cadrul legal care îi permite executorului judecătoresc să formuleze o nouă executare silită în baza aceluiași dosar de executare.

Astfel, petentul a arătat că, având în vedere că cererea de revizuire întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 C. proc. pen., solicită admiterea în principiu a acesteia și în urma rejudecării, să se pronunțe o soluție legală și temeinică, potrivit art. 462 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 459 C. proc. pen., Curtea a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 13.11.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 812/P/2019 din data de 12.06.2020 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținute prin ordonanța nr. 112/II-2/2020 din 09.07.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Potrivit art. 452 C. proc. pen., "(1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. (2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori."

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. pen., "Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.".

De asemenea, art. 453 alin. (3) C. proc. pen. prevede:

"Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.". În același timp, art. 453 alin. (4) C. proc. pen. prevede:

"Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) și f constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice."

Din dispozițiile legale anterior menționate reiese că în accepțiunea C. proc. pen. revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt astfel de hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii [prin Decizia amintită, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) si b C. proc. pen. (1968), este inadmisibilă]. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) C. proc. pen.

Deoarece în cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este îndreptată împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară dată în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, potrivit art. 340 și următoarele C. proc. pen., prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, aceasta are caracter inadmisibil, potrivit art. 459 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 459 alin. (3) și art. 452 alin. (1) C. proc. pen.

În raport de acestea, Curtea nu a analizat pretinsele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a ordonanței de clasare nr. 812/P/2019 din data de 12.06.2020 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținute prin ordonanța nr. 112/II-2/2020 din 09.07.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (realizarea unei a doua executări silite de către executorul judecătoresc, intimatul B., contrar dispozițiilor legale invocate, art. 783 alin. (1) teza a II-a, art. 703, art. 174 și urm. și art. 723 alin. (1) C. proc. civ.), aspecte care au făcut obiectul procedurii amintite în paragraful ce precede, finalizate cu pronunțarea încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală din data de 13.11.2020, în dosarul nr. x/2020, cea din urmă, supusă revizuirii de față.

Împotriva sentinței penale nr. 65/F din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a formulat prezenta contestație petentul A., în motivarea acesteia fiind reluate argumentele prezentate în fața instanței de fond și susținând că revizuirea este admisibilă în principiu.

Examinând contestația formulată prioritar cu privire la excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Așa cum a reținut și instanța fondului, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, în acest sens, este și Decizia nr. 17 din 19.03.2007 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii în această materie, în condițiile vechiul C. proc. pen., soluție care însă își păstrează deplina valabilitate și în cadrul actualei legislații.

Înalta Curte reamintește că revizuirea se poate solicita numai împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, aspect ce nu este incident în prezenta cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că cererea de revizuire ce privește încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare este indamisibilă, iar contestația formulată împotriva acestei sentințe este, de asemenea, indamisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) lit. 1 lit. a) raportat la art. 459 alin. (5) și (7) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 65/F din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 65/F din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2021.