ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra apelurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 105/F din 18 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-au respins ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și B.
În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen., a fost obligat fiecare revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2021, petentul condamnat B. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 116/F din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 42/A din data de 10.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2021, petentul condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 116/F din 26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 42/A din data de 10.02.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În drept, ambii condamnați au invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În susținerea cererii, ambii revizuenți au arătat faptul că există suspiciuni că unul dintre martorii esențiali în pronunțarea soluției de condamnare, respectiv C. ar fi făcut afirmații necorespunzătoare realității, respectiv ar fi mințit. Au mai arătat revizuenții că martorul C. i-ar fi contactat, printr-o cunoștință comună, scopul fiind acela de a solicita sume de bani pentru a spune adevărul.
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus trimiterea cauzei la secția I penală în vederea discutării reunirii celor două cauze, iar la termenul de judecată din data de 20.04.2021, Curtea a reunit cele două cauze, constatând că ambele cereri de revizuire vizează aceeași sentință penală, fiind formulate pentru același motiv, a dispus reunirea, reținând în plus că în actul introductiv de instanță s-a și învederat faptul că intenția inițială a domnului A. a fost de a formula cerere de revizuire și în numele tatălui său.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire deduse judecății, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 116/F/26.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 42/A/10.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost hotărâte următoarele:
"Constată că pentru inculpatul A., legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.
În baza art. 291 C. pen. cu apl. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A..
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 291 C. pen. cu apl. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale aplicate mai sus, aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 1 an și 4 luni închisoare (4 ani: 3), rezultând o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare.
Inculpatul A. va executa pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
Conform art. 45 alin. (alin. (3) lit. a) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Conform art. 45 alin. (5) C. pen., aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Constată că pentru inculpatul B., pentru fapta din perioada octombrie - decembrie 2013, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Noul C. pen.
În baza art. 291 C. pen. cu apl. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 291 C. pen., condamnă pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă din luna mai 2017).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele principale aplicate mai sus, aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 1 an închisoare (3 ani:3), rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Inculpatul B. va executa pedeapsa de 5 ani închisoare în regim de detenție.
Conform art. 45 alin. (alin. (3) lit. a) C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
Conform art. 45 alin. (5) C. pen., aplică inculpatului, ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii."
Prin sentința penală anterior menționată s-a reținut că, în luna decembrie 2012, revizuentul condamnat A. a pretins și primit de la numitul D., denunțător în cauză, suma de 23.000 de euro, promițând în schimb că îi va determina pe judecătorii care aveau de soluționat Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului București (dosar în care la data de 18 decembrie 2012 instanța a admis recursul formulat de către numitul D., a casat sentința Judecătoriei Sectorului 3 București și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu), judecători asupra cărora a lăsat să se creadă că are influență, să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle acestora de serviciu, în vederea încetării stării de arest preventiv a numitului D.; în perioada octombrie - decembrie 2013, revizuenții condamnați A. și B. au pretins și au primit de la numitul D. suma de 13.500 de euro, promițând în schimb că îi vor determina pe judecătorii din cadrul Curții de Apel București care aveau de soluționat recursurile cu privire la propunerile și cererile vizând măsurile preventive în dosarul de urmărire penală nr. x/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, judecători asupra cărora au lăsat să se creadă că au influență, să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle acestora de serviciu, în vederea încetării stării de arest preventiv a numitului D., iar în luna mai 2017 revizuentul condamnat B. a pretins de la familia numitului E., persoană care fusese reținută pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, suma de 1.500 de euro, promițând în schimb că îl va determina pe procurorul care avea în lucru Dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, procuror asupra căruia a lăsat să se creadă că are influență, să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle acestuia de serviciu, în vederea neluării altor măsuri preventive privative de libertate față de persoana reținută.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, a cărei finalitate constă în înlăturarea erorii judiciare produse cu ocazia judecării fondului cauzei, funcția procesuală a instituției concentrându-se pe înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei. În același sens, Instanța Supremă a statuat că "revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară" [I.C.C.J., Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, Decizia nr. 9 din 6 iunie 2011].
Fiind o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire se poate întemeia numai pe motivele expres și limitativ enunțate de lege. În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., "(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Revizuenții și-au încadrat juridic cererea de revizuire pe art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Judecarea cererii de revizuire se face în două etape: prima presupune examinarea admisibilității în principiu și se desfășoară în camera de consiliu, însă într-o procedură contradictorie, potrivit ultimelor modificări legislative (art. II pct. 114 din O.U.G. nr. 18/2016), iar cea de-a dona etapă, posibilă doar în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire, presupune rejudecarea în fond a acesteia, în ședință publică și în procedură contradictorie.
Potrivit art. 459 alin. (1) C. proc. pen., "La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei". Conform alin. (3) al aceluiași articol, în procedura admisibilității în principiu instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Relativ la prevederile art. 459 C. proc. pen., Curtea Constituțională a României a reținut, prin D. C. civ. nr. 667 din 30 octombrie 2018, că "instanța de judecată verifică, cu acest prilej, cererea de revizuire sub aspectul regularității sale și îndeplinirii condițiilor de folosire a acestei căi de atac extraordinare, realizându-se în fapt o judecată (judicium rescindes). Așadar, potrivit dispozițiilor art. 459 C. proc. pen., instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile legii, respectiv cu privire la o hotărâre definitivă, în termen, de către o persoană îndreptățită să folosească calea de atac a revizuirii, pentru temeiuri care corespund cazurilor de revizuire, reglementate expres de lege. (...) instanța examinează dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu [art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen.]. Aceste verificări de probe apar ca necesare în cazul de revizuire reglementat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză - fiind necesar ca faptele probatorii să fie noi, nefiind posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, iar în cazurile prevăzute la lit. b), c) și d) ale aceluiași articol, referitoare la mărturii mincinoase, înscrisuri false, fapte ilicite comise de subiecți oficiali, atunci când acestea nu sunt dovedite prin hotărâri judecătorești. în verificarea probelor depuse odată cu cererea de revizuire, în această procedură, se face aplicarea dispozițiilor din partea generală a C. proc. pen. privitoare la probe și mijloace de probă. Totodată, Curtea a reținut că, odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire (sau ulterior acesteia), instanța poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii și poate dispune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen. privind conținutul controlului judiciar. În concluzie, Curtea a constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Cu alte cuvinte, Curtea reține că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale, deci o judecată. în această procedură, instanța verifică existența unei concordanțe manifeste («evidente») între cazul de revizuire invocat - dintre cele reglementate în art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. - motivul pe care se sprijină și dovezile sau probele invocate, în aceste condiții susținerile autorilor excepției fiind neîntemeiate".
Rezumând cele ce precedă, în etapa admisibilității în principiu instanța verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu și temeinicia ei. Instanța trebuie să verifice, conform art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cerere conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Textul nu definește sintagma "temeiuri legale", dar din coroborarea tuturor dispozițiilor legale care reglementează procedura rezultă că ele se referă la motivele/cazurile de revizuire arătate de art. 453 C. proc. pen., deoarece numai constatarea incidenței unuia dintre acestea permite desfășurarea în continuare a procedurii în vederea anulării hotărârii și pronunțarea alteia noi.
Finele de neprimire reglementat de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. trebuie analizat prin raportare la cazul de revizuire invocat de petent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru a susține cazul de revizuire instituit de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările (fapte probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, adică probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de încetare a procesului penal sau de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior. Nu se poate ajunge, astfel, pe cale revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța sau instanțele ce au judecat cauza.
Așadar, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Dacă faptele pretins a fi noi au fost cunoscute și evaluate judiciar de către instanțele învestite cu judecarea fondului cauzei, revizuirea este inadmisibilă, întrucât instanța de revizuire nu este o instanță de control judiciar, care să poată cenzura statuările instanțelor de fond, ci o instanță extraordinară a cărei analiza se limitează la erorile judiciare săvârșite în amonte.
În deplină concordanță cu dispozițiile procesual penale române sunt și prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 adițional la CEDO, potrivit cărora "este posibilă redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată". În niciun caz însă revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize efectuate deja de către instanțele legal investite cu fondul cauzei.
În prezenta cauză, s-a constatat faptul că împrejurarea nouă invocată o constituie un contact inițiat de martorul C. care l-a apelat telefonic pe revizuentul A., indicând că ar dori să se întâlnească, iar prin intermediul unei cunoștințe comune i-a solicitat remiterea unei sume de bani pentru a spune adevărul. Revizuentul a indicat, totodată, faptul că nu a dat curs acestei solicitări și nu cunoaște ce intenționa să declare martorul ulterior unei eventuale remiteri a sumei solicitate.
În consecință, s-a constatat faptul că simpla exprimare a intenției de a-și modifica declarația de către numitul C., audiat în calitate de martor în dosarul de fond nu constituie o împrejurare de natură a dovedi netemeinicia soluțiilor de condamnare pronunțate în cauză în condițiile în care probatoriul administrat în cauză a fost amplu constând și în declarațiile martorilor D. și F.; procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate; informațiile comunicate de Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul DGPMB; informațiile comunicate de către Administrația Națională a Penitenciarelor și înscrisurile privind vânzarea de către martorul D. a unui apartament și încasarea prețului.
În ipoteza în care există suspiciuni privind veridicitatea celor declarate de persoana anterior menționată în calitate de martor există posibilitatea formulării unei plângeri penale în acest sens, iar dacă cele reclamate se concretizează conform art. 454 C. proc. pen., există posibilitatea formulării unei cereri de revizuire întemeiate pe disp. art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva Sentinței penale nr. 105/F din 18 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, revizuenții A. și B. au formulat apel, motivele fiind susținute de apărătorul desemnat din oficiu și de către apelanți, cu ocazia ultimului cuvânt, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea în principiu a cererilor de revizuire formulate împotriva Sentinței penale nr. 116/F din 26 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, pentru a se proceda la rejudecarea cauzei, motivul invocat fiind în opinia revizuenților de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate față de aceștia.
Examinând apelurile revizuenților A. și B., prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
În speță, se constată că apelanții revizuenți A. și B. au invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în temeiul căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, aceștia invocând ca împrejurare nouă, un contact inițiat de martorul C., care l-a apelat telefonic pe inculpatul A. în timpul soluționării cauzei penale finalizate cu condamnarea acestora, indicând că ar dori să se întâlnească, iar printr-un intermediar i-a solicitat remiterea unei sume de bani pentru a spune adevărul, în apel. Apelantul revizuent a precizat că nu a dat curs acestei solicitări și nu cunoaște ce intenționa să declare martorul ulterior unei eventuale remiteri a sumei solicitate, susținând că acest fapt este de natură a crea dubii asupra sincerității celor declarate de martor.
În opinia apelanților revizuenți A. și B., aceasta este o împrejurare necunoscută instanței care a soluționat fondul acțiunii penale, care poate schimba soluția pronunțată în cauză, fiind necesară lămurirea situației, martorul C. fiind un martor esențial, ale cărui declarații au întemeiat soluțiile de condamnare pronunțate față de aceștia.
Conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).
În același timp, în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Prin urmare, raportat la textele legale menționate, revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care pot dovedi netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se cere, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei criticate ca fiind rezultatul unei erori judiciare, aceasta fiind ipoteza a cărei incidență trebuie verificată în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, contrar aprecierilor apelanților revizuenți, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a analizat și a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, reținând în principal că motivul invocat nu conduce, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, respectiv nu atrage incidența dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, reamintind și că pe calea revizuirii, evidențierea unor erori de fapt produse în judecata inițială din cauza necunoașterii faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie apte a conduce la anularea hotărârii contrare legii, calea extraordinară de atac a revizuirii neputând fi tratată ca un apel deghizat, Înalta Curte constată că prin motivele invocate, apelanții revizuenți nu a prezentat fapte sau împrejurări necunoscute instanței, în sensul la care se referă art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. conform acestei norme, este necesar ca împrejurarea invocată (ca element de fapt) să fie nouă, iar nu mijlocul de probă prin care se urmărește a fi dovedită, în speță observându-se că intenția revizuenților este de completare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În consecință, apreciind că în cauză nu au fost invocate temeiuri legale care să justifice redeschiderea procedurilor penale și, implicit, afectarea stabilității raporturilor juridice născute prin hotărârea pronunțată, Înalta Curte concluzionează că sentința apelată este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 105/F din 18 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Va obliga apelanții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții revizuenți, în cuantum de câte 627 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 105/F din 18 mai 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă apelanții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții revizuenți, în cuantum de câte 627 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2021.