ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F/23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012 definitivă prin Decizia penală nr. 266/A/02.08.2017.

De asemenea, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe revizuentul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 93/A din 19.03.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 1/F din data de 13 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

A desființat sentința penală apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Curtea de Apel București, secția I penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, prin Sentința penală nr. 1/F din data de 13 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din data de 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 266/A din data 02 august 2017.

Prima instanță a reținut că la data de 09 octombrie 2020, pe rolul instanței a fost înregistrată cererea de revizuire formulata de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 115 din data de 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 266 din 02.08.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat pentru infracțiunile de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu ref. la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 și favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior.

Prin urmare, cu privire la fondul acuzației s-au evaluat toate probele și s-au verificat toate apărările stabilindu-se că situația de fapt este concordantă cu ceea ce a rezultat, în mod necontroversat din faptele și împrejurările relevate prin mijloacele de probă administrate.

S-a reținut că revizuentul nu a invocat fapte și împrejurări noi, în sensul exigentelor impuse de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ci a propus audierea unor martori noi (și administrarea unor înscrisuri) pe aceeași situație de fapt cunoscută și analizată deja în cadrul judecații în fond și în apel. Astfel, în cererea de revizuire s-a arătat că "starea de fapt relevată de martorii noi este contrară celei reținute de instanțele de judecată în cauză care au pronunțat condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate la dare de mită."

Or, pentru a putea demonstra că hotărârea a cărei revizuire se cere conține erori de judecată este necesar ca împrejurarea invocată (ca element de fapt) să fie nouă, iar nu mijlocul de probă prin care se urmărește a fi dovedită, întrucât este cunoscut că nu se poate recurge, pe această cale la o prelungire a probațiunii.

În acest sens, în practica instanței supreme s-a arătat constant că în niciun caz revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 7249 din 13 decembrie 2006-scj.ro).

Așa cum s-a arătat, o amplă devoluțiune a cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept a fost efectuată în apel. Apelul declarat de revizuent a fost admis numai sub aspectul modificării modalității de executare a pedepsei rezultante, instanța de control judiciar reținând următoarele:

"sub aspectul comportamentului procesual al acestui inculpat este relevantă poziția sa față de contextul infracțional în care s-a introdus, voluntar, în declarația dată în apel la termenul de judecată 04 iulie 2017, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul arătând:

"eram veriga între B. și C., eram eu și D . . . . . . . . . . . îmi amintesc că în decembrie 2008, dl. D. era fie șef, fie împuternicit, fie adjunct la diviziunea protecție, respectiv era pe o treaptă superioară funcției mele ... nici în cadrul atribuțiilor mele și nici în cele ale lui D. nu intra la acele momente nimic în legătură cu dosarul C . . . . . . . . . .D. m-a rugat să mă interesez de dosarul C . . . . . . . . . .în atribuțiile mele nu intra activitatea de verificare a procurorului...l-am întrebat pe B. cine lucrează dosarul ... de dosarul C. era interesat dl. D . . . . . . . . . . despre dosarul C. nu am aflat decât personal de la dl. D., el nu a făcut obiectul unei ședințe oficiale", comportament pe care Înalta Curte îl apreciază a fi, alături de o recunoaștere a faptelor infracționale și o conștientizare a vinovăției proprii, toate acestea reprezentând temeiuri pentru a dispune, în ce-l privește pe acest inculpat, ca executarea pedepsei de 2 ani închisoare (rezultantă) să fie suspendată sub supraveghere."

Prin urmare, s-a apreciat că motivele invocate de revizuent la punctul 1 din cerere nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și nu atrag incidenta dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. penal, nefiind îndeplinite condiționările impuse, respectiv ca faptele sau împrejurările invocate să fie noi și complet necunoscute instanțelor care au soluționat pe fond cauza, acestea să fie apte să conducă singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii și să fie cerute exclusiv în favoarea persoanei condamnate.

Cu privire la cel de-al doilea temei invocat în cererea de revizuire, cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză, Curtea de Apel București a reținut că, în apel, au fost analizate motivele care puteau conduce la desființarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare și care au vizat inclusiv critici referitoare la efectuarea urmăririi penale precum și critici referitoare la înregistrările ambientale transcrise în rapoartele efectuate de către martorul B.. Apărările formulate de ceilalți inculpați în cauza - legate de condamnarea în primă instanță pentru dare de mita (autorat și complicitate) au putut să profite și revizuentului.

Referitor la dovedirea unor cazuri de revizuire, art. 454 C. proc. pen. impune:

(1) Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane.

(2) În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

Instanța de fond a apreciat că în cauză se invocă formal săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către ofițerul B. (care a "raportat" inițial în legătură cu intervenția revizuentului în favoarea lui E.) cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, a infracțiunii de abuz în serviciu de procurorul F. și a infracțiunii de uz de fals de către procurorul G.

S-a menționat că pretinsele fapte prezentate în cererea de revizuire nu au făcut obiectul niciunei cercetări penale și niciunei judecăți, astfel că nu există nicio situație în care instanța sau procurorul să nu poată examina fondul cauzei pentru că, numai în acest caz, poate exista un temei pentru ca o instanță de revizuire să cerceteze ea însăși existența faptelor și săvârșirea lor de către respectivele persoane, astfel cum impun exigentele art. 454 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a apreciat că prezenta cerere de revizuire nu este, nici prin prisma acestui motiv, admisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuentul A., prin avocat, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie..

Prin motivele de apel formulate în scris, revizuentul A., prin apărător, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate, iar în urma rejudecării cauzei admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate, anularea în parte a Sentinței penale nr. 115 din 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în ce privește soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile de complicitate la dare de mită și favorizare a infractorului, iar, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea acestor infracțiuni în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, astfel cum au fost expuse și oral în ședința din data de 05.03.2021, apărarea revizuentului a susținut netemeinicia hotărârii Curții de Apel București prin care s-a respins ca inadmisibilă a cererea revizuire, susținându-se că în ceea ce privește primul caz de revizuire, instanța de fond în mod greșit a reținut că inculpatul nu a invocat fapte și împrejurări noi, în sensul exigențelor impuse de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de revizuire, apărarea inculpatului a arătat că în cauză este îndeplinită condiția impusă de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cu referire la necesitatea ca săvârșirea infracțiunii de către organul judiciar să fi influențat soluția pronunțată în cauză. De asemenea, în ce privește infracțiunile săvârșite de procurori, este indiscutabilă influențarea soluției pronunțate în cauza întrucât în baza actelor nelegale ale acestora a fost format dosarul de urmărire penală, au fost obținute autorizări de interceptare a comunicărilor și, consecutiv, mijloace de probă folosite în acuzare și, în final, a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva inculpatului.

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că apelul este întemeiat, impunându-se admiterea căii ordinare de atac, desființarea Sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte a subliniat, prioritar, că analiza prezentei căi de atac se va limita la argumentele care vizează exclusiv soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, fără a se cenzura, în concret, fondul cererilor formulate de revizuent, un atare examen urmând a se realiza de către instanța de fond, cu ocazia rejudecării.

Astfel, examinând hotărârea atacată în cauză, a constatat că prima instanță s-a limitat la o analiză sumară a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. și a temeiurilor invocate, neexistând o evaluare concretă și efectivă a argumentelor faptice pe care se sprijină cererea de revizuire în raport de cazurile legale de revizuire invocate.

Motivele de revizuire indicate de către inculpat în susținerea cazurilor de revizuire invocate în cauză au fost analizate generic de către instanța de fond, care, la o primă vedere, cu titlu de exemplu, se constată că nu a făcut nicio referire la ordonanța de clasare emisă în Dosarul nr. x/2015 al DNA la data de 7.09.2017, menționată de apărarea inculpatului ca reprezentând un element nou în accepțiunea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că apelantul revizuent a menționat că:

"un element nou care a apărut la o lună după judecarea definitivă a dosarului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, îl reprezintă Ordonanța din 07.09.2017 în dosarul nr. x/2025 al D.N.A., prin care s-a dispus clasarea cauzei în ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă ce ar fi fost săvârșită de către H., soluția întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Acest element nou nu a fost cunoscut de judecătorii fondului și ai apelului, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a analiza declarația martorului H., care coroborată acum cu celelalte elemente noi pe care le vom arăta în cele ce urmează dovedește fără putință de tăgadă că situația de fapt era cu totul alta decât cea reținută prin rechizitoriu. De altfel, niciuna dintre instanțe nu a făcut vreo mențiune despre acest martor."

Înalta Curte a constatat că prima instanță nu a decelat cu exactitate temeiurile de fapt și de drept ale cererii de revizuire și nu a statuat în mod critic asupra acestora. Astfel, prin cererea de revizuire dedusă judecății, revizuentul A. a invocat mai multe împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care în opinia apărării dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, instanța de fond făcând însă o analiză globală a acestora, fără a distinge aspectele invocate de revizuent în susținerea cererii de revizuire și care aveau o natură juridică diferită, cum ar fi ordonanța de clasare sau împrejurarea prezenței martorului J. în momentul când inculpatul a primit plasa cu bunuri promoționale de la H., etc.).

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că în cauză se impune ca, în cursul rejudecării, prima instanță să facă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 456 C. proc. pen. și să analizeze în mod efectiv admisibilitatea cererii de revizuire prin evaluarea concretă și efectivă a tuturor argumentelor faptice pe care revizuentul le-a invocat în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe cele două cazuri de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Așadar, Înalta Curte a apreciat că se impune desființarea Sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca revizuentul să beneficieze de toate drepturile și garanțiile unui proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din CEDO, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO.

Privarea condamnatului de un al doilea grad de jurisdicție ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală, în același sens fiind și jurisprudența CEDO (cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006).

Astfel, întrucât instanța de apel nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând o primă analiză efectivă a admisibilității cererii de revizuire direct în faza ultimă a procesului, deoarece ar genera astfel privarea participanților la proces de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție, dar și o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele art. 6 din Convenția europeană, Înalta Curte concluzionează că singura modalitate de înlăturare a vătămării aduse intereselor revizuentului-apelant este aceea a desființării hotărârii și rejudecării cauzei de către aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 15.04.2021, sub nr. x/2020*.

În urma rejudecării, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de revizuentul A., având în vedere următoarele considerente:

Astfel, faptul că bunurile, în materialitatea lor, au provenit de la H., mai puțin palinca, a fost una din apărările pe care aceste revizuent și le-a făcut încă din faza de urmărire penală.

În considerentele Deciziei nr. 266/02.08.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "inculpatul (revizuentul - n.a.) i-a spus lui B. că are să-i dea whisky, palincă, agendă, calendar ș.a.. Ajunși la autoturismul lui B., inculpatul A. i-a dat o sacoșă inscripționată "K.". Ducând-o în sediul D.N.A., s-a constatat că în ea se aflau o sticlă de whisky ambalată, de 3 l, un pet cu 2 l de palincă, un calendar 2009 K., o agendă 2000, aceeași inscripționare, un pix sigilat, aceeași inscripționare, un calendar de birou în cutie, aceeași inscripționare, o brichetă de culoare albastru, aceeași inscripționare, un tricou verde "L." și o șapcă neagră, inscripționată K. Despre acestea, inculpatul A. (revizuentul - n.a.), în declarațiile amintite, a susținut că i le-a dat martorului cadou de Crăciun, numai palinca era de la el, restul de la H., cunoscut și de martor, cu care el s-a întâlnit întâmplător în oraș, nu știe însă unde și când, dar l-a rugat să i le dea lui B., de la el aflând acel H. că-l va întâlni pe B."

Curtea a apreciat că faptul că unele produse proveneau în materialitatea lor de la K., este dincolo de orice îndoială, având în vedere că acestea erau inscripționate cu logo-ul acestei firme, astfel nu este necesară nici atașarea de facturi de achiziție în acest sens, nici de audieri de martori (M.).

Nu este relevantă în stabilirea nevinovăției revizuentului nici faptul că palinca provenea de la N., care i-a dat-o lui H. și nici că de față la discuția dintre H. și revizuent a fost J., având în vedere că pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită nu este importantă proveniența bunurilor, ci scopul pentru care ele au fost date.

De aceea, nici una dintre instanțele care au soluționat fondul acestei cauze, Curtea de Apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, luând la cunoștință de conținutul declarației acestui martor au conchis că întregul material probator demonstrează că "remiterea sticlei de whisky și a celorlalte articole conținute în sacoșa albastră, nu veneau de la cel care le-a dat (revizuentul - n.a.), ci făcea parte din obiectivul atragerii martorului în zona interesului inculpatului E., dosarul să se termine cât mai repede și pentru că "dacă tot au făcut analize complete, cu radiografii ... la spitalul celălalt ... la ce să mai chinuim pacienții să ...", "deja făcut la Parchetul General, totul este clar ... n-a fost infirmat, soluția a fost declinare de competență, atenție" și, la fel, pentru că, astfel îi transmite inculpatului D. martorului:

"... toate le-a făcut super bine! Nu există Nu se poate pe o reclamație a lui O., să facă ăștia, asta, ori acesta, nu-i un fraier! Zice! Bă, când faci o greșeală știu, am făcut-o acolo."

Din această situație de fapt reținută de instanțele mai sus amintite rezultă că indiferent de la cine proveneau acele bunuri, revizuentul le-a dat în scopul ca martorul B. să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu și anume dosarul penal în care se făceau cercetări în ceea ce-l privește pe E.

Astfel, chiar dacă acele bunuri au ajuns la revizuent remise fiind de alte persoane în scopul sărbătorilor de iarnă, revizuentul le-a dat destinația dorită de el, și anume acela de a-l mitui pe B. astfel încât dosarul penal pe care acesta îl instrumenta să ia turnura dorită de cel cercetat.

Curtea, analizând chiar și ordonanța de clasare dispusă față de martorul I., a constatat că soluția a fost dată de procuror în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pe considerentul că declarațiile acestuia martor au fost neesențiale, ceea ce nu face decât să susțină considerentele prezentei hotărâri cu privire la inutilitatea noilor mijloace de probă propuse de revizuent.

Astfel, cererea de revizuire, așa cum a fost ea formulată și argumentată, nu tinde în fapt spre o soluție de achitare a revizuentului, ci spre o soluție de achitare a condamnatului E.

În ceea ce-l privește pe acesta din urmă, Curtea constată că o cerere de revizuire întemeiată pe aceleași argumente de fapt și de drept a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 61/A/27.02.2020, în care s-au reținut următoarele considerente:

"În speță, se constată că apelantul revizuent E. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (...), acesta susținând că împrejurările care reies din declarațiile numiților J., I. și M., autentificate de un notar public la datele de 06.03.2019, 11.03.2019, respectiv 29.03.2019 (ulterior soluționării definitive a cauzei), sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanței care a soluționat fondul acțiunii penale și care infirmă situația de fapt reținută prin Sentința penală nr. 115 din 23.06.2016 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită pentru săvârșirea căreia a fost condamnat. (...) Observând conținutul declarațiilor depuse în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că lipsește caracterul de noutate al împrejurărilor prin care apelantul revizuent condamnat E. urmărește schimbarea stării de fapt reținută în sarcina sa, în special al celor relatate de către H. Constantin (care susține că bunurile remise proveneau de la el, fiind un gest frumos din partea sa în calitate de prieten al unui fost coleg de-al lui B.), în contextul în care acesta reiterează, pe această cale, aspectele declarate în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii sale în calitate de martor de către instanța care a soluționat fondul acțiunii penale. Așadar, la o astfel de apărare, prin care se tinde la înlăturarea oricărei legături a apelantului revizuent cu remiterea, la data de 24.12.2008, de bunuri către ofițerul de poliție judiciară B., apelantul revizuent a recurs și în cursul soluționării fondului cauzei, finalizate cu condamnarea sa pentru infracțiunea de dare de mită; or, reținându-se prin prisma vastului material probator administrat în cauză, în esență, că inculpatul E. a intervenit pe lângă martorul denunțător B., prin intermediari și, ulterior, în mod direct, pentru ca acesta să nu efectueze actele premergătoare începerii urmăririi penale în dosarul de urmărire penală nr. 206/P/2006 care îl viza, precum și pentru a da o soluție de neîncepere a urmăririi penale în cauză, promițându-i acestuia o funcție în cadrul D.G.I.P.I. și sprijin în activitatea profesională în viitor, înseamnă că s-a constatat că apărările inculpatului, deci inclusiv cea referitoare la remiterea bunurilor în discuție, sunt lipsite de suport."

- infracțiunea de fals intelectual săvârșita de ofițerul B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârșită prin inserarea de mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal,

- infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de procurorul F. prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofițerului B. din 16.12.2008 deși nu se reclama comiterea vreunei infracțiuni, deși nu avea atribuția de a repartiza dosare de urmărire penală și deși se afla în stare de incompatibilitate

- infracțiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals săvârșite de procurorul G. prin faptul că a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor și ordonanțelor întocmite în faza de urmărire penală,

În primul rând, Curtea a constatat că revizuentul tinde, în fapt, spre o analiză, în calea extraordinară de atac a revizuirii, a legalității actelor de urmărire penală, aspect inadmisibil. (ex. procurorul F. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofițerului B. din 16.12.2008, deși nu se reclama comiterea vreunei infracțiuni, deși nu avea atribuția de a repartiza dosare de urmărire penală și deși se afla în stare de incompatibilitate.).

Or, acest motiv de revizuire se referă împrejurări care au influențat soluția pronunțată în dosarul de urmărire penală, iar nu la împrejurări care au influențat existența dosarului penal.

În al doilea rând, revizuentul solicită a se analiza conținutul unor acte de urmărire penală pentru a se constata că acesta este în contradicție cu materialul probator administrat în cauză. (ex. ofițerul B. a săvârșit infracțiunea de fals intelectual săvârșita de cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârșită prin inserarea de mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal, iar procurorul G. a săvârșit infracțiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals prin faptul că a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor și ordonanțelor întocmite în faza de urmărire penală).

În procedura penală din România, ceea ce se coroborează în vederea stabilirii nevinovăției sau vinovăției unei persoane sunt probele, care nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, chiar dacă prezenta cauză nu a avut faza camerei preliminare, chiar dacă conform art. 224 alin. (3) din C. proc. pen. anterior, procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare putea constitui mijloc de probă, la ceea ce se tinde de revizuent este la o nouă coroborare a probatoriului existent, dat fiind că împrejurările invocate de revizuent nu influențează soluția pronunțată în cauză, cât timp această soluție a fost dată nu în baza conținutului ordonanțelor procurorului G. și nici în baza rapoartele întocmite de B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, ci în baza a numeroase declarații date de acest martor în cursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, care s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

Împotriva Sentinței penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 a formulat apel, în termen legal, revizuentul A.

Cauza a fost înregistrată la data de 8 iulie 2021 pe rolul Înaltei Curți, secția penală, sub nr. x/2021 fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 6, cu termen de judecată la data de 18 noiembrie 2021.

Revizuentul a formulat motive de apel, depunând, totodată, și concluzii scrise. În opinia sa, cererea de revizuire este admisibilă în principiu pentru următoarele motive:

Referitor la cazul prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub prim aspect, a arătat că niciunde în faza de judecată nu s-a făcut vorbire despre circumstanța existenței și a unei alte persoane prezente în momentul în care subsemnatul am primit plasa cu bunurile promoționale de la H. pentru a fi date lui B. (în susținerea cazului - numitul J., care, potrivit declarației notariale, ar atestat că afla în mașină cu H. Constantin când, în zona hotelului P., a văzut că revizuentul a intrat în mașină și a auzit cum, la un moment dat, H. a spus că are o pungă cu produse promoționale de la K. și o sticlă de whisky care trebuia să ajungă la o persoană care era prieten cu Q.). Un al doilea aspect se privește faptul că niciunde în faza de judecată nu a fost confirmată relația lui H. Constantin cu H. și B. (în susținerea cazului - numitul H., care, potrivit declarației notariale confirmă, printre altele, relația de amiciție a lui I. cu mai mulți ofițeri și foști ofițeri din cadrul DGCCOA, inclusiv cu Q. (persoana menționată de martorul nou J. în declarația notarială) și cu B. care fuseseră transferați la D.N.A. Totodată, în declarație se arată că, în virtutea acestei relații de amiciție, anual, fără vreun interes anume și în virtutea tradițiilor, H. Constantin le ducea acestora materiale promoționale constând în calendare, pixuri, șepci, tricouri, agende de la societatea K. SRL și inclusiv sticle de băuturi). Sub un al treilea aspect, s-a arătat că niciunde în faza judecății nu s-a analizat implicarea concretă a K. SRL și nici proveniența concretă a bunurilor (numiții M. - persoana confirmă faptul că în fiecare an, în preajma sărbătorilor, societatea obișnuia să ofere cadouri simbolice constând în produse promoționale precum calendare, agende, pixuri cu inscripția "K." către colaboratori, clienți, furnizori, instituții etc., și N. - persoana care i-a dat lui H. Constantin sticla de 2 litri de palincă pe care acesta i-a dat-o pentru a o înainta lui B. împreună cu materialele promoționale de la K. SRL, facturile fiscale și anexele acestora, atestă că aceste produse au fost achiziționate de societatea K. SRL de la societatea R. SRL).

Cu privire la cazul prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a arătat că faptele numiților B., F. și G. privite individual nu aveau, într-adevăr, aptitudinea de a influența soluția în cauză, însă acțiunile concertate ale acestora au determinat pronunțarea condamnării, având o înrâurire directă asupra acesteia. Cu titlu de exemplu, a susținut că și în ipoteza în care informațiile regăsite în raportul întocmit de B. în data de 16.12.2008 prin care se aducea la cunoștința procurorului șef de secție F. faptul că revizuentul i-ar fi solicitat să îi transmită numele procurorului care instrumentează dosarul privindu-1 pe C., nu era susceptibil a pronunța o soluție de condamnare în cauză, acest raport a fost unul dintre cele care au determinat pronunțarea soluției. În același sens, chiar dacă îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către F., care a determinat începerea urmăririi penale față de revizuent, nu era susceptibilă per se să determine o anume soluție în cauză, fără săvârșirea infracțiunii revizuentul nu putea fi "ținta" manoperelor infracționale ale lui B. și care au determinat condamnarea.

Examinând apelul revizuentului A., prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În cauză, se constată că apelantul revizuent A. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în baza căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, acesta susținând că împrejurările care reies din declarațiile numiților J., I. și M., autentificate de un notar public și date ulterior soluționării definitive a cauzei, sunt împrejurări care nu au fost cunoscute instanței care a soluționat fondul acțiunii penale și care infirmă situația de fapt reținută prin Sentința penală nr. 115 din 23.06.2016 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat pentru infracțiunile de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu ref. la art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 și favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior.

În sarcina inculpatului A. s-au reținut următoarele:

"inculpatul i-a spus lui B. că are să-i dea whisky, palincă, agendă, calendar ș.a. Ajunși la autoturismul lui B., inculpatul A. i-a dat o sacoșă inscripționată "K.". Ducând-o în sediul D.N.A., s-a constatat că în ea se aflau o sticlă de whisky ambalată, de 3 l, un pet cu 2 l de palincă, un calendar 2009 K., o agendă 2000, aceeași inscripționare, un pix sigilat, aceeași inscripționare, un calendar de birou în cutie, aceeași inscripționare, o brichetă de culoare albastru, aceeași inscripționare, un tricou verde "L." și o șapcă neagră, inscripționată K. Despre acestea, inculpatul A., în declarațiile amintite, a susținut că i le-a dat martorului cadou de Crăciun, numai palinca era de la el, restul de la H., cunoscut și de martor, cu care el s-a întâlnit întâmplător în oraș, nu știe însă unde și când, dar l-a rugat să i le dea lui B., de la el aflând acel H. că-l va întâlni pe B."

Potrivit art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (...).

Verificând condițiile de admisibilitate în principiu, potrivit prevederilor art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Așadar, revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care pot dovedi netemeinicia hotărârii a cărei revizuire se cere, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei criticate ca fiind rezultatul unei erori judiciare, aceasta fiind ipoteza a cărei incidență trebuie verificată în cauză.

Contrar susținerilor apărării revizuentului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a analizat și a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, reținând, în esență, că toate împrejurările invocate de revizuent au fost cunoscute la soluționarea cauzei încă din faza de urmărire penală.

Astfel, analizând declarațiile autentificate la notar, care au fost depuse în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte apreciază că lipsește caracterul de noutate al împrejurărilor, iar revizuentul urmărește schimbarea situației de fapt reținută în sarcina sa prin Decizia nr. 266/A din 02.08.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În plus, se observă că intenția revizuentului este de completare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, tinzându-se, de fapt, la o reaudiere a martorului I., precum și la suplimentarea probatoriului.

În plus, chiar dacă s-ar aprecia că acestea reprezintă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, Înalta Curte apreciază că ele nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în mod corect, prima instanță a apreciat că unele produse proveneau în materialitatea lor de la K. (acestea fiind inscripționate cu logo-ul acestei firme), fapt ce nu mai face necesare atașarea de facturi de achiziție și audierea numitei M.

De asemenea, nici audierea numiților H. Constantin și J. nu este relevantă în raport cu situația de fapt reținută de Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la sticla de palincă și la celelalte articole, atâta vreme cât revizuentul le-a dat în scopul ca martorul B. să îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, și anume dosarul penal în care se făceau cercetări în ceea ce-l privește pe E.

Prin urmare, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi tratată ca un apel deghizat, având în vedere că în motivele invocate, apelantul revizuent nu a prezentat fapte sau împrejurări necunoscute instanței, așa cum prevăd dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la susținerea revizuentului, în sensul că un element nou care a apărut după judecarea definitivă a cauzei, l-ar reprezenta ordonanța întemeiată pe art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., din 07.09.2017, dată în Dosarul nr. x/2015 al DNA, prin care s-a dispus clasarea cauzei în ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă ce ar fi fost săvârșită de către H. Constantin, Înalta Curte constată că motivul pentru care a fost dispusă o atare soluție este acela că declarațiile sale, date în calitate de martor în cursul cercetării judecătorești, nu au fost esențiale.

Pentru acest motiv, concluzia nu poate fi decât aceea că lipsesc elemente noi, care să susțină existența unei judecăți de fapt netemeinice.

Cu privire la motivul de revizuire prev. art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revizuentul a susținut că procurorii și persoana care a efectuat urmărirea penală au săvârșit infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, or acest motiv se referă la împrejurări care au influențat soluția pronunțată în cauză, iar nu la împrejurări care au influențat existența dosarului penal.

Astfel, apelantul revizuent a susținut că soluția pronunțată a fost influențată de:

- infracțiunea de fals intelectual săvârșita de ofițerul B. cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală, săvârșită prin inserarea de mențiuni necorespunzătoare adevărului în rapoartele întocmite pe parcursul procesului penal;

- infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de procurorul F. prin faptul că în mod nelegal a dispus deschiderea unui dosar de urmărire penală de către procurorul G. în baza raportului ofițerului B. din 16.12.2008, deși nu se reclama comiterea vreunei infracțiuni, deși nu avea atribuția de a repartiza dosare de urmărire penală și deși se afla în stare de incompatibilitate;

- infracțiunile de fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals săvârșite de procurorul G. prin faptul că a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul referatelor și ordonanțelor întocmite în faza de urmărire penală.

În fapt, Înalta Curte observă că apelantul revizuent solicită a se proceda la o nouă coroborare a probatoriului, apreciind că există contradicții în administrarea acestuia, deși în apel au fost analizate motivele referitoare la efectuarea urmăririi penale, precum și cele care privesc înregistrările ambientale transcrise în rapoartele efectuate de către martorul B., soluția fiind pronunțată, de altfel, în baza declarațiilor date de acest martor pe tot parcursului procesului penal, care s-au coroborat cu celelalte probe administrate.

De asemenea, referitor la susținerile apelantului revizuent cu privire la pretinsele infracțiuni săvârșite de procurorul F., Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate analiza legalitatea actelor de urmărire penală.

Având în vedere că se invocă formal săvârșirea infracțiunilor de către B., F. și G., iar presupusele fapte nu au făcut obiectul unei cercetări penale care să se finalizeze prin pronunțarea unei hotărâri definitive și nici nu au fost prezentate alte mijloace de probă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite exigențele prevăzute de art. 454 C. proc. pen.

Față de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 118/F din 11 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2021.

GGC - ED