ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentă A. împotriva sentinței penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 101/F/06.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, formulată de revizuienta A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2020, condamnata A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 101/F din 06.06.2017, iar în drept, a invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În susținerea cererii, revizuentă a arătat că faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii sunt hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din data de 12.10.2009 prin care asociații acesteia, C. S.A. și D. au hotărât retragerea din societate și cesionarea părților sociale deținute de aceasta către E., administrată de intimatul F.. Odată cu ieșirea din B. S.R.L., C. a renunțat la o serie de numere de telefon, unele dintre acestea fiind preluate de către B. S.R.L. conform anexei la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009. Printre aceste numere figurează și numărul de fax x folosit la transmiterea la data de 29.03.2010 către executorul judecătoresc G. a adresei datate 24.03.2010, semnată și ștampilată de avocata H. și a contractului de consultanță și asistență juridică din data de 09.11.2006. Acest ultim element a fost apreciat de revizuentă ca fiind esențial în stabilirea faptului că a fost indusă în eroare de aspectul că executorul judecătoresc i-a comunicat că a primit instrucțiuni de plată din partea C. S.A, iar nu din partea numitei H.. Totodată s-a subliniat faptul că revizuentă nu a obținut pentru sine niciun avantaj material și nu a cunoscut și nici nu avea cum să cunoască încheierea contractului de asistență juridică care i-a atras condamnarea.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, revizuentă a învederat faptul că fapta nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii, având în vedere faptul că nu a cunoscut că înscrisul era fals. A mai indicat că prin încheierea din 02.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, în soluționarea recursului în casație formulat de revizuentă împotriva deciziei penale nr. 125/A din data de 16.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție reprezentantul Ministerului Public a susținut că fapta inculpatei a fost greșit încadrată juridic, fiind vorba despre gestiune frauduloasă și nu înșelăciune.

La termenul de judecată din data de 05.10.2021, și-a completat motivele de apel invocând și Decizia nr. 102/2021 pronunțată de către Curtea Constituțională a României, care a stabilit că sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii", din cuprinsul art. 52 alin. (2) din C. proc. pen., este neconstituțională față de faptul că prin încheierea din 22.11.2016 și prin decizia civilă nr. 2014/06.12.2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013, s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că nu a săvârșit nicio faptă ilicită, că aceasta a confirmat o plată, crezând că autorul solicitării este C. S.A., aspecte care dovedesc, dincolo de orice dubiu, că nu a avut niciun fel de intenție în a săvârși faptele reținute în sarcina sa.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire deduse judecății, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 101/F/06.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-au interzis inculpatei A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.. În baza art. 68 alin. l lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei A. va începe la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 sau Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă București.

în baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

Prin sentința penală anterior menționată s-a reținut că revizuenta A., cunoscând caracterul fals al contractului de consultanță și asistență juridică antedatat 09.11.2006, pretins încheiat între S.C. C. S.A., reprezentată legal de președinte, inculpatul F., și Cabinetul de Avocat "H.", prin avocat, inculpata H., 1-a folosit în dosarul de executare nr. 449/2009 al B.E.J. "G." pentru a justifica plata sumei de 1.428.505,20 RON, echivalentul a 348.000 euro, în contul acestui cabinet de avocat, plată realizată la data de 30.03.2010, inducând în eroare și prejudiciind societatea, care în acest dosar de executare avea calitate de creditor.

Revizuenta și-a încadrat juridic cererea de revizuire pe art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Judecarea cererii de revizuire se face în două etape: prima presupune examinarea admisibilității în principiu și se desfășoară în camera de consiliu, însă într-o procedură contradictorie, potrivit ultimelor modificări legislative (art. II, pct. 114 din O.U.G. nr. 18/2016), iar cea de-a dona etapă, posibilă doar în cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire, presupune rejudecarea în fond a acesteia, în ședință publică și în procedură contradictorie.

Rezumând prevederile art. 459 din C. proc. pen. și Decizia Curții Constituționale nr. 667 din 30 octombrie 2018, s-a reținut că în etapa admisibilității în principiu instanța verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu și temeinicia ei. Instanța trebuie să verifice, conform art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cerere conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Textul nu definește sintagma "temeiuri legale", dar din coroborarea tuturor dispozițiilor legale care reglementează procedura rezultă că ele se referă la motivele/cazurile de revizuire arătate de art. 453 din C. proc. pen., deoarece numai constatarea incidenței unuia dintre acestea permite desfășurarea în continuare a procedurii în vederea anulării hotărârii și pronunțarea alteia noi.

Finele de neprimire reglementat de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen. trebuie analizat prin raportare la cazul de revizuire invocat de petent, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Așadar, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a menționat că este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Dacă faptele pretins a fi noi au fost cunoscute și evaluate judiciar de către instanțele învestite cu judecarea fondului cauzei, revizuirea este inadmisibilă, întrucât instanța de revizuire nu este o instanță de control judiciar, care să poată cenzura statuările instanțelor de fond, ci o instanță extraordinară a cărei analiza se limitează la erorile judiciare săvârșite în amonte.

Analizând lucrările dosarului cauzei, s-a constatat că elementul factual, fapta sau împrejurarea (fapte probatorii) invocată de către revizuentă nu are caracter de noutate, anexa la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009 nefiind necunoscută instanței la data judecării cauzei. S-a constatat faptul că la dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul instanței supreme se regăsește anexa anterior menționată, elementul factual al transferului numărului de fax către S.C. B. S.R.L. fiind invocat chiar în concluziile scrise ale revizuentei aflate la același dosar la filele x. Instanța de control judiciar a analizat apărarea revizuentei reținând următoarele:

"Conform adresei depuse în apel de apărare, în septembrie 2009, C. a cedat B.. Aceste mențiuni se găseau și în înscrisurile atașate de C. plângerii formulate, însă data cedării postului telefonic este 1.11.2009 . În plus, în adresa înaintată de către avocatul A., pentru creditorul S.C. C., către biroul executorului, pentru a fi atașat la dosarul de executare, aceasta atestă că are sediul în Bdul x, intrare comună cu S.C. C. B. S.R.L. . Ca urmare, situarea tuturor sediilor în același imobil (același nivel, însă camere diferite), faptul că în cadrul entităților juridice distincte aceleași persoanele fizice erau administratori sau asociați (F. -fil 250 și urm. vol. 5), nu pot face legătura directă, indubitabilă, cu vreo activitate imputată inculpatei A.. Această legătură este însă realizată de ansamblul probelor expuse anterior, dar și de declarația acestei inculpate în prezenta cauză, ca și de poziția exprimată în cauzele civile anterioare. Astfel, inculpata în declarația sa în fața instanței de apel a negat că a trimis contractul de asistență, prin fax, la dosarul notarial, dar a achiesat la ideea reprezentării C. în derularea procedurii de executare silită. (...)"

Față de aceste considerente, s-a reținut că motivul de revizuire invocat nu se încadrează în disp. art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența în cauză a disp. art. 52 din C. proc. pen., instanța a reamintit că sunt chestiuni prealabile aspectele de altă natură decât penală, care trebuie rezolvate înainte de soluționarea problemelor care privesc fondul cauzei penale. Chestiunile prealabile privesc existența unei cerințe esențiale din structura infracțiunii, cum ar fi situația premisă a unei infracțiuni ori un element esențial al conținutului infracțiunii (de ex., preexistenta unui contract de mandat în cazul abuzului de încredere etc). Instanța de judecată penală are competență să judece orice chestiune prealabilă considerată necesară pentru soluționarea cauzei, chiar dacă aceasta este, prin natura sa, de competența altei instanțe, cu condiția să respecte regulile și mijloacele de probă privitoare la materia din care face parte chestiunea respectivă. Dacă chestiunea prealabilă a fost soluționată deja de către o instanță civilă, hotărârea acesteia are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

În prezenta cauză, s-a constatat că incidența în cauză a normei procesual penale anterioare privește, în opinia revizuentei cele statuate prin încheierea din 22.11.2016 și prin decizia civilă nr. 2014/06.12.2016 ale Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2013.

Obiectul dosarului anterior menționat îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. S.A. prin care a învestit instanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâților G., titular al Biroului Executorului Judecătoresc G. și A., titular al Cabinetului Individual de Avocat "A.", solicitând obligarea acestora, în solidar sau independent, la plata către reclamantă a sumei de 1.428.505,20 RON, distribuită fără temei legal către un terț (avocat H.) din sumele obținute în cadrul executării silite realizate de executorul judecătoresc G. în numele și la solicitarea C. împotriva debitoarei AVAS, în dosarul de executare silită nr. x/2009, precum și la plata despăgubirii pentru lipsa de folosință a sumei distribuite nelegal către un terț, despăgubire egală cu dobânda legală aferentă perioadei dintre data distribuirii sumei de 1.428.505,20 RON către terț și data încasării efective de către C. a sumei stabilite conform primului capăt de cerere.

Față de obiectul cauzei civile invocate de revizuentă, s-a apreciat că este evident că nu art. 52 din C. proc. pen., este incident în cauză, ci art. 28 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. În consecință, nici din acest punct de vedere nu se poate concluziona că ar fi incidente disp. art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., vizează exclusiv hotărâri definitive în materie penală.

Față de aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 101/F/06.06.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 125/A/16.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, formulată de revizuienta A., iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată revizuienta la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, în termen legal a declarat apel revizuentă A..

În susținerea apelului, revizuenta A. a solicitat admiterea apelului de față, desființarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii în principiu a cererii de revizuire, pentru motivele expuse în cuprinsul practicalei prezentei decizii, precum și în scris prin motivele de apel și concluziile scrise depuse la dosar, invocând în drept dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Examinând apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Înalta Curte constată că revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 101/F din 06.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 125/A din data de 16.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în drept, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Revizuenta a arătat că faptele sau împrejurările care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii sunt hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din data de 12.10.2009 prin care asociații acesteia, C. S.A. și D. au hotărât retragerea din societate și cesionarea părților sociale deținute de aceasta către E., administrată de intimatul F.. Odată cu ieșirea din B. S.R.L., C. a renunțat la o serie de numere de telefon, unele dintre acestea fiind preluate de către B. S.R.L. conform anexei la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009. Printre aceste numere figurează și numărul de fax x folosit la transmiterea la data de 29.03.2010 către executorul judecătoresc G. a adresei datate 24.03.2010, semnată și ștampilată de avocata H. și a contractului de consultanță și asistență juridică din data de 09.11.2006. Acest ultim element a apreciat că este esențial în stabilirea faptului că a fost indusă în eroare de aspectul că executorul judecătoresc i-a comunicat că a primit instrucțiuni de plată din partea C. S.A.

Totodată a susținut că nu a obținut pentru sine niciun avantaj material și nu a cunoscut și nici nu avea cum să cunoască încheierea contractului de asistență juridică care i-a atras condamnarea. În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals revizuenta a învederat faptul că fapta nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii având în vedere faptul că nu a cunoscut că înscrisul era fals.

A invocat cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care privește situația când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Înalta Curte reține că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să ducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, potrivit temeiului de drept invocat de apelanta revizuentă A. trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și de a conduce la o altă soluționare a cauzei.

Or, aspectele invocate de revizuienta A. prin motivele cererii de revizuire, sunt nefondate, întrucât fapta sau împrejurarea invocată de către revizuentă nu are caracter de noutate, anexa la hotărârea AGA a S.C. B. S.R.L. din 12.10.2009 fiind cunoscută instanței la data judecării cauzei.

Astfel cum a redat prima instanță considerentele reținute, rezultă în mod evident că la dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se regăsește anexa anterior menționată, elementul factual al transferului numărului de fax către S.C. B. S.R.L. fiind invocat chiar în concluziile scrise ale revizuentei aflate la același dosar la filele x.

Totodată, Înalta Curte constată că, toate criticile aduse modalității în care au fost motivate soluțiile de condamnare, analiza modalității în care mijloacele de probă administrate cu ocazia judecării cauzei s-au coroborat sau nu, întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracțiunilor reținute în sarcina acesteia, nu sunt faptele sau împrejurări noi, de natură a stabili existența unei erori judiciare și de a conduce la o altă soluționare a cauzei.

Regula fundamentală în materie de probe este cea a deplinei libertăți de apreciere a acestora și, în plus, nicio probă nu are o valoare prestabilită, urmând a fi apreciată în corelație cu celelalte probe administrate într-o cauză. În ciclurile procesuale parcurse în speță, instanțele de judecată au avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză și care a stat la baza soluției adoptate.

Așadar, analiza conținutului mijloacelor de probă pe care instanța și-a fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori interpretarea probatoriului administrat în cauză, excedează limitelor cazului de revizuire prevăzut de art. prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În consecință, ceea ce indică apelanta A. în fundamentarea cererii de revizuire reprezintă doar mijloacele de probă care se doresc a fi readministrate în fața altei instanțe, iar nu fapte probatorii necunoscute instanței, revizuenta urmărind, în realitate, o reinterpretare a faptelor în legătură cu apărarea susținută.

Înalta Curte reamintește că pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, iar acestea nu au putut fi cunoscute de instanță indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuiri are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât, noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii. Cu alte cuvinte, faptele și împrejurările noi ar fi putut influența soluția procesului dacă ar fi fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Or, în condițiile în care motivele menționate de revizuenta A. nu fac dovada existenței unor fapte sau împrejurări în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că aspectele invocate de revizuent nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire.

Pentru considerentele anterior expuse, apreciind legală și temeinică hotărârea atacată, față de toate considerentele ce preced, de motivele de apel invocate și văzând și dispozițiile art. 421 pct. l lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta revizuientă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 175/A din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta revizuenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 martie 2022.