ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 113/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 septembrie 2020, sub nr. x/2020, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2017, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a A. S.R.L., precum și aceea a inadmisibilității acțiunii formulate de B..

Prin decizia nr. 1817 din 28 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

A respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

A obligat revizuenta A. S.R.L. la plata sumei de 3464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă B. S.A..

La data de 28 octombrie 2021, revizuenta A. S.R.L. a formulat o solicitare intitulată "cerere de repunere în termenul de revizuire pierdut". Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021, având ca obiect contestație în anulare.

În dezvoltarea cererii formulate, revizuenta a arătat că C., directorul general și asociatul său, avocat pensionar, nu a avut angajat un consilier juridic al firmei și a încercat să angajeze un avocat pentru termenul din 28 septembrie 2021. În acest sens, a arătat că a contactat trei avocați, însă aceștia au refuzat. Întrucât s-a îmbolnăvit, reprezentantul revizuentei nu s-a putut prezenta la termenul din 28 septembrie 2021, neavând nici posibilitatea de a depune o cerere de judecată a cauzei în lipsă. A solicitat repunerea pe rol a dosarului pentru a se putea apăra. A depus în dovedire înscrisuri medicale.

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 186 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Prin precizările depuse la data de 22 noiembrie 2021, revizuenta a reiterat argumentele prezentate în cererea inițială și a atașat acte medicale suplimentare, care atestă imposibilitatea de deplasare a reprezentantului său legal.

La termenul de judecată acordat în cauză, 25 ianuarie 2022, Înalta Curte, având în vedere că nu există niciun motiv pentru a proceda la recalificarea juridică a cererii din oficiu, a reținut cauza ca fiind o veritabilă cerere de repunere în termenul de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 și a invocat inadmisibilitatea cererii de repunere în termenul de revizuire, din perspectiva faptului că partea nu are deschisă calea unei astfel de cereri ulterior soluționării cererii de revizuire, această chestiune trebuind invocată și analizată cu ocazia formulării și judecării cererii de revizuire propriu-zise.

Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:

Prin decizia nr. 1817 din 28 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acela prin care revizuenta afirmă existența unor hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, Înalta Curte constatând că revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost formulată după împlinirea termenului procedural de declarare a acestei căi extraordinare de atac.

S-a constatat că hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat în procedura revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării, în data de 26 mai 2020, iar cererea de revizuire a fost transmisă în data de 14 septembrie 2020, conform mențiunii de pe plicul predat oficiului poștal.

În raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că revizuirea a fost declarată cu depășirea substanțială a termenului procedural de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, înăuntrul căruia putea fi exercitată calea de atac a revizuirii, pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

S-a subliniat în cuprinsul deciziei nr. 1817 din 28 septembrie 2021 sus-menționate că, în absența unei cereri de repunere în termen, formulată și admisă în condițiile art. 186 C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca tardivă.

În prezenta cauză, revizuenta a formulat cererea de repunere în termenul de revizuire, întemeindu-se pe prevederile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Însă, observând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte constată că, prin această solicitare, revizuenta nu justifică vreun motiv de întârziere pentru motive temeinic justificate în declararea căii respective de atac ci, în fapt, motivează lipsa reprezentantului său la termenul din 28 septembrie 2021 din motive medicale.

Analizând actele și lucrările dosarului nr. x/2020, Înalta Curte reține că, anterior termenului din 28 septembrie 2021, când instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei, nu s-a depus de către parte cerere de amânare a cauzei din motive medicale și nici cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, așa cum s-a reținut prin însăși decizia care a statuat cu privire la revizuire.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ. sus-citate, dacă a pierdut termenul imperativ pentru exercitarea unei căi de atac, partea trebuie să solicite repunerea în termen în interiorul termenului de exercitare a căii de atac respective. De asemenea, înlăuntrul aceluiași termen, partea trebuie să exercite și calea de atac pentru care a pierdut termenul.

Din dispozițiile legale sus-menționate se deduce că o cerere de repunere în termenul de formulare a căii de atac poate fi formulată doar în cadrul dosarului care a avut ca obiect calea de atac respectivă, nicidecum pe cale separată și cu atât mai puțin ulterior soluționării căii de atac respective.

De asemenea, competența de a se pronunța pe o astfel de cerere de repunere în termen îi aparține, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (3) C. proc. civ., instanței competente să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 429 C. proc. civ., după pronunțarea hotărârii, instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale. Sensul acestei norme este acela că funcția jurisdicțională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează, hotărârea judecătorească pronunțată având forță obligatorie.

Astfel, în cauza respectivă, judecătorul nu se mai poate pronunța cu privire la nicio cerere, cu excepția unei cereri circumscrise dispozițiilor art. 442-447 C. proc. civ., privind îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii respective.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 186 C. proc. civ., ci după pronunțarea deciziei care a statuat asupra revizuirii și face obiectul unui dosar diferit, respectiv cauza de față.

Pe cale de consecință, observând că cererea de repunere în termenul de revizuire nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea, ca inadmisibilă.

Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, formulată de către intimata reclamantă B. S.A.. Suma pretinsă, în cuantum de 3.529,66 RON, conform dovezii de la dosar, este apreciată ca fiind exagerat de mare față de complexitatea speței, apărările formulate, precum și faptul că pricina a fost reținută în pronunțare pe excepție. Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., onorariul de avocat urmează a fi redus la suma de 2.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, formulată de petenta A. S.R.L.

Obligă petenta A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în favoarea intimatei B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.