ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 92/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 08.06.2022 sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 864/29.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, precum și a deciziei nr. 333/11.04.2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021. Prin decizia nr. 1896/13.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 327/R/29.03.2023, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire. Prin decizia nr. 479/R/24.05.2023 pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea de completare formulată de intimata B. și obligat revizuentul la plata, către aceasta, a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată; a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de revizuent.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 327/R/29.03.2023 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă a declarat recurs revizuentul A.. Recurentul a arătat că în mod greșit a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire, despre care susține că a fost formulată în termenul de o lună de la comunicarea deciziei nr. 333/R/11.04.2022, respectiv la data de 10.05.2022. Prin urmare, recurentul apreciază că prin constatarea tardivității a fost încălcat principiul disponibilității și s-a realizat o denegare de dreptate, astfel încât se impune repunerea pe rol a cauzei și judecarea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Instanța de revizuire nu a cercetat cauza în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1), (3) și 4 C. proc. civ., respectiv în conformitate cu prevederile Legii nr. 310/2018. Motivarea instanței s-a bazat pe interpretarea eronată a unor înscrisuri, pe afirmațiile nedovedite ale pârâtei și pe un raționament inexistent în drept, astfel încât este rezultatul unei erori materiale. Instanța de revizuire nu a ținut cont de Legea nr. 310/2018, prin care se modifică condițiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorității lucrului judecat într-o decizie anterioară și care privește tripla identitate de persoane, obiect și cauză între mai multe decizii potrivnice definitive date în procese diferite, iar hotărârile ulterioare nu pot contrazice prima decizie, care beneficiază de autoritatea lucrului judecat. Recurentul apreciază că și această situație este rezultatul unei erori materiale. Recurentul arată că decizia nr. 759/2000 a Tribunalului București este contrazisă de toate hotărârile ulterioare, aspect pe care instanța nu l-a luat în considerare și care impune anularea deciziei atacate, repunerea cauzei pe rol, anularea tuturor hotărârilor ulterioare, cu consecința emiterii unui nou titlu de proprietate și proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren de 5640,40 mp, așa cum s-a cerut prin cererea de revizuire.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție, a fost acordat termen la data de 17.01.2024, în cameră de consiliu, fără citare părți. Recurentul a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și a reiterat aspecte conținute în memoriul de recurs. Intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sector 4 a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a reiterat excepțiile de inadmisibilitate și de nulitate invocate prin întâmpinare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata B. a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv recurentul a expus situații de fapt, pretinse erori materiale săvârșite de către instanță, expunerea unor principii de drept și a unor modificări legislative, aspecte care nu sunt apte a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de lege. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului și a arătat că hotărârea atacată a fost motivată prin raportare la dispozițiile art. 511 C. proc. civ. care prevăd termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, termen care curge de la date diferite, în funcție de motivul de revizuire invocat. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (instanțele care au evocat fondul nu s-au pronunțat asupra unor lucruri cerute) și pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 (cu referire la decizia civilă nr. 759/A/2000, deciziile civile nr. 333/11.04.2022 și nr. 864/29.10.2021). Instanța de fond a reținut că pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia nr. 333/2022 pronunțată în contestația în anulare a rămas definitivă la data de 11.04.2022, iar decizia nr. 864/29.10.2021 a rămas definitivă la data de 29.10.2021, când a fost pronunțată, aceasta respingând recursul, ca inadmisibil. A reținut instanța că cererea de revizuire a fost formulată la 07.06.2022, cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Din hotărârile menționate de revizuent, numai sentința nr. 16142/28.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 4 evocase fondul și fusese comunicată la 25.02.2020. A reținut instanța că, în raport de data comunicării hotărârii fondului, cererea de revizuire a fost formulată tardiv la data de 07.06.2022. Intimata a mai arătat că, chiar dacă Înalta Curte ar trece peste cele arătate și ar admite recursul, ar casa decizia recurataă dar nu ar proceda la judecarea cererii de revizuire, ci ar trimite dosarul aceleiași Curți de Apel, față de prevederile art. 497 coroborate cu art. 501 alin. (1) C. proc. civ.. Înalta Curte nu se poate pronunța direct în recurs asupra cererii de revizuire, competenta soluționării în fond a acesteia revenind Curții de Apel, astfel cum deja a stabilit decizia civila nr. 1896/13.10.2022. Prin întâmpinare, intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4 a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, arătând că eventualele erori materiale nu pot face obiect al acestei căi de atac. Intimata a invocat și excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul expune, în calea de atac, nemulțumiri legate de soluția pronunțată care nu pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de lege. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului și a arătat că în cauză hotărârile care evocă fondul sunt sentința civilă nr. 16142/28.11.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea fonnulată de recurent și decizia civilă nr. 3138/A/11.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de recurent împotriva sentinței nr. 16142/28.11.2019. Decizia nr. 864/29.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost respins recursul, ca inadmisibil, nu poate face obiectul cererii de revizuire, nefiind o hotărâre care evocă fondul. Așadar, pentru a se verifica depunerea în termen a revizuirii trebuie avut în vedere momentul comunicării celor două hotărâri care evocă fondul, motiv pentru care instanța a avut în vedere, pe de o parte, că sentința civilă nr. 16142/28.11.2019 a fost comunicată în data de 25.02.2020 și, pe de altă parte, s-a raportat la data de 06.01.2022, momentul comunicării celei mai recente hotărâri, cea din recurs, ceea ce înseamnă că hotărârea de apel a fost comunicată anterior acesteia. Prin raportare la data comunicării oricărei hotărâri, cererea de revizuire formulată în data de 07.06.2022 este tardivă, de vreme ce trebuia depusă în termen de 1 lună de la data comunicării hotărârii atacate, dar a fost depusă cu mult peste termenul legal. În ceea ce privește revizuirea acelorași hotărâri, dar prin raportare la motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Decizia civilă nr. 864/2021 a rămas definitivă la data pronunțării, respectiv 29.10.2021, iar cererea de revizuire a fost formulată în data de 07.06.2022. după mai mult de 5 luni. În ceea ce privește sentința civilă nr. 333/11.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 864/29.10.2021, instanța a reținut că "Decizia nr. 333/2022 a Curții de Apel București dată în contestația în anulare, atacată prin prezenta cerere de revizuire, a rămas definitivă la 11.04.2022, când a fost pronunțată, moment în raport de care data formulării cererii de revizuire (07.06.2022) depășește termenul de l lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ..". Având în vedere că, prin sentința nr. 333/11.04.2022 s-a soluționat o contestație în anulare, hotărârea nu se încadrează în categoria celor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, astfel că este inadmisibil motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În soluționarea excepției tardivității, instanța a avut în vedere numai dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 ("Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."), fără a se raporta la momentul comunicării hotărârii, respectiv 10.05.2022, aplicabil pentru motivul de revizuire prevăzut la art. 519 alin. (1) pct. 1. Cu toate acestea, recurentul a susținut, în mod nefondat, că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere momentul comunicării hotărârii, nu cel al rămânerii definitive, fără a face distincția între momentele de la care începe să curgă termenul de revizuire în funcție de motivul de revizuire invocat. În concluzie, recurentul ar fi putut să solicite analizarea tardivității prin raportare la data de 10.05.2022 dacă instanța ar fi avut în vedere motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă instanța a avut în vedere motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, caz în care revizuirea trebuia formulată în termen de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv 11.04.2022. Intimata învederează și că motivul de recurs conform căruia instanța nu ar fi avut în vedere dispozițiile Legii nr. 310/2018 este neîntemeiat. Recurentul a invocat faptul că instanța nu a avut în vedere Legea nr. 310/2018 prin care s-a extins revizuirea la mai mult de două decizii contradictorii și nu limitează nici cu privire la timp de o lună de la rămânerea definitivă a celorlalte decizii ce o contrazic pe prima și care constituie autoritate de lucru judecat. În realitate, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cu privire la revizuirea hotărârilor nu privesc cele invocate de recurent, respectiv nu există nicio dispoziție care să permită depunerea revizuirii peste termenul de 1 lună de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 333/11.04.2022, dispozițiile art. 511 privind termenul de revizuire nefiind modificate. În concluzie, instanța în mod temeinic și legal a admis excepția tardivității cererii de revizuire. Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea intimatei B. și răspuns la întâmpinarea intimatei Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4. Recurentul a solicitat respingerea excepțiilor invocate, înlăturarea apărărilor formulate în actele procedurale și admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4 a depus note scrise, prin care a reiterat excepția de nulitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. La data de 17.01.2024, recurentul a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului, respectiv respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de părțile adverse. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. De asemenea, trebuie precizat că recursul de față nu e deschis părții decât în ceea ce privește soluția adoptată de curtea de apel cât privește respingerea ca tardivă a cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum stabilesc dispozițiile art. 513 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită (în speță, hotărârea nr. 864/2021 a Curții de apel București este o hotărâre dată în recurs care este definitivă, conform legii), în timp ce atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. Prin memoriul de recurs se arată că decizia atacată este rezultatul a două erori materiale, respectiv una constând în respingerea, ca tardivă, a revizuirii, iar a doua eroare materială constând în ignorarea dispozițiilor Legii nr. 310/2018, prin care se modifică condițiile de accesibilitate și de acceptabilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorității lucrului judecat. Referitor la prima pretinsă eroare materială, vizând termenul de declarare a revizuirii, recurentul arată că motivarea instanței a fost bazată pe ipoteze, că au fost interpretate eronat înscrisurile depuse la dosar și că s-a acordat o importanță nejustificată susținerilor nedovedite ale pârâtei. Au fost citate texte de lege de ordin general și a concluzionat, recurentul, că a fost nerespectat principiul disponibilității. În ce privește această primă critică, se constată că nu poate fi subsumată niciunuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât pe de o parte, recurentul se limitează la simpla afirmație că soluția de respingere, ca tardivă, a revizuirii este greșită și încalcă principiul disponibilității, iar pe de altă parte, face trimitere la modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor (înscrisuri, susțineri ale părții adverse, etc.) care nu pot fi avute în vedere în calea extraordinară a recursului, în care se analizează exclusiv aspecte ale conformității hotărârii atacate cu normele de drept incidente cauzei pendinte. Totodată, afirmația în sensul că ar fi fost încălcat principiul disponibilității nu este susținută de argumente de nelegalitate care să se raporteze la soluția pronunțată prin decizia recurată (aceea de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire), ci se învederează că se impune remedierea acestei erori materiale, repunerea pe rol a cauzei și că instanța realizează o denegare de dreptate, în condițiile în care în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulată în termen. Prin decizia recurată s-a reținut că cererea de revizuire este tardivă în raport cu ambele motive de revizuire invocate, în mod particular interesând în calea de atac a recursului soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri. Astfel, în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., decizia nr. 333/2022 a Curții de Apel București dată în contestația în anulare, atacată prin prezenta cerere de revizuire, a rămas definitivă la 11.04.2022, când a fost pronunțată, moment în raport de care data formulării cererii de revizuire (07.06.2022, data depunerii la oficiul poștal) depășește termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.. De asemenea, decizia nr. 864/2021 a Curții de Apel, a rămas definitivă la 29.10.2021, când a fost pronunțată, moment în raport de care cererea de revizuire formulată la 07.06.2022 a fost, de asemenea, apreciată ca fiind tardivă. S-a concluzionat, prin aceeași decizie că, în raport de oricare din aceste momente, cererea de revizuire depusă la 07.06.2022 prin poștă depășește termenul de o lună de la data comunicării hotărârii atacate, însă recurentul nu a combătut aceste considerente ale decizie recurate cu apărări care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. (astfel cum s-a arătat anterior). Cea de-a doua pretinsă eroare materială pe care recurentul o deduce judecății constă în faptul că instanța de revizuire nu a ținut cont de Legea nr. 310/2018, prin care se modifică condițiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorității lucrului judecat într-o decizie anterioară. Nici această susținere nu este încadrabilă din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât este străină de considerentele deciziei recurate, care nu a analizat condițiile de admisibilitate ale revizuirii la care face trimitere partea și pe care nici nu le-ar fi putut avea în vedere câtă vreme nu depășise aspectele de ordin procedural ale formulării revizuirii, respectiv cel al termenului în care a fost exercitată calea extraordinară de atac. Motivarea recursului nu presupune doar indicarea cazului de casare, ci și expunerea unor apărări care să contureze eventuale încălcări, de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată, a unor texte de lege sau a unor principii fundamentale ale procesului civil. Cum în cauză, din modalitatea de redactare a memoriului de recurs nu rezultă asemenea încălcări, aspectele învederate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității căii extraordinare de atac, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 327/R din 29 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.