ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 390/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuentul B. - persoană fizică autorizată a formulat, la 27 ianuarie 2021, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire, a arătat că instanța de recurs a încălcat prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut și care nu au făcut obiectul cererii de recurs, precum și dispozițiile art. 430 din același cod, referitoare la autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în apel, în ceea ce privește aspectele necontestate în recurs.

Deși intimata A. S.R.L. a criticat în recurs numai aspectul referitor la răspunderea revizuentului pentru prejudiciul cauzat prin culegerea recoltei, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat și valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 26 aprilie 2017, încheiat între petent și intimatul C., depășind limitele învestirii sale.

Revizuentul a susținut incidența, din această perspectivă, a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nesocotind principiul disponibilității procesului civil prevăzut de art. 9 alin. (2) din cod.

Subsumat aceluiași motiv de revizuire, revizuentul a afirmat că, în mod greșit instanța de recurs a pronunțat soluția de casare a deciziei recurate și de trimitere a cauzei, spre rejudecare, curții de apel, prin prisma dispozițiilor art. 22 și art. 425 C. proc. civ., pentru insuficiența probatoriului administrat în cauză. Acest motiv de casare nu poate fi încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă în susținerea recursului, pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1811, art. 1812, art. 1349 și art. 1692 C. civ.

Prin motivul de revizuire încadrat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a învederat că instanța de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în apel, care a rămas definitivă în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere referitor la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 26 aprilie 2017 și care nu a reprezentat obiect de critică în recursul formulat de intimata A. S.R.L..

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 26 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 1 februarie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire la 18 februarie 2021.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimata A. S.R.L. prin întâmpinare, precum și excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Prin întâmpinarea depusă la 12 februarie 2021, în termenul prevăzut de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

5.1 Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu prioritate din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) din același act normativ, ce reprezintă însăși premisa promovării căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele enumerate la punctele 1-11.

Pentru ca hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiția de a evoca fondul, este necesar ca instanța care a pronunțat hotărârea să stabilească o altă situație de fapt față de cea reținută în etapele procesuale anterioare sau să aplice alte dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost determinate și, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. În acest sens, s-a statuat că nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși acesta a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, spre rejudecare, a cauzei, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat o excepție, fără a se evoca fondul.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prin care se solicită instanței învestite cu soluționarea fondului unui litigiu să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi, ivite, de regulă, ulterior pronunțării hotărârii.

Înalta Curte constată că decizia supusă revizuirii nu îndeplinește condiția evocării fondului pentru a se putea considera că este admisibil motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020, obiect al cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Motivul care a determinat adoptarea acestei decizii a constat, potrivit considerentelor deciziei, în necesitatea respectării principiilor ce guvernează procesul civil, prin punerea în discuția părților a probelor care se vor administra, cu respectarea normelor procedurale, instanța de trimitere urmând a statua, motivat și argumentat, asupra oricăror cereri de suplimentare a probatoriului, a utilității și pertinenței acestora, trebuind a analiza motivele de recurs ale recurenților ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond, iar după stabilirea completă a situației de fapt să procedeze la aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Față de aceste considerente și de soluția de casare cu trimitere a cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, se constată că, prin recursul soluționat prin decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu s-a stabilit o altă situație de fapt, nu s-au aplicat alte dispozițiile legale unei stări de fapt anterior reținute și nici nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Rezultă, astfel, că decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care evocă fondul. Această decizie nu se subsumează nici ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru care legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării cu revizuire a hotărârilor care nu evocă fondul, respectiv alin. (1) pct. 3, numai în cazul judecătorului, pct. 4 și pct. 7-10 din cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. - persoană fizică autorizată împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

5.2 Examinând cererea de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva excepției tardivității, invocate din oficiu, în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, revizuentul B. - persoană fizică autorizată a solicitat, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, susținând că o parte din considerentele acesteia încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 3057 din 3 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată la 27 ianuarie 2021, conform vizei aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care a fost expediată la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire.

Ultima hotărâre pronunțată, anume decizia nr. 1799 din 29 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv la 29 septembrie 2020.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ a început să curgă la 29 septembrie 2020.

Potrivit dispozițiilor anterior menționate, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la 29 octombrie 2020, calculul fiind făcut în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Față de aspectele mai sus menționate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv declarată.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea revizuentului B. - persoană fizică autorizată, aflat în culpă procesuală, la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, conform dovezilor de plată a acestora, respectiv factura fiscală nr. x/08.02.2021, emisă de Cabinet Individual de Avocat "D." și extrasul de cont bancar al E. Amsterdam, în care este evidențiată tranzacția sumei menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1799 din 29 septembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul B. împotriva aceleiași decizii.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casați și Justiție.

Obligă pe revizuentul B. la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2021.