ÎCCJ, Decizia nr. 217/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul-revizuent arată că, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat revizuirea Sentinței nr. 1956 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția I civilă în Dosarul nr. x/2020, pentru motivul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 799 din 9 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 12.2019 a Curții de Apel Ploiești secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/2017.

În drept, recurentul invocă dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2), art. 431 alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de revizuire a reținut că: (i) nu există identitate de obiect între Dosarul nr. x/2017 și Dosarul nr. x/2020; (ii) nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești secția I civilă, deoarece aspectul valorificării elementului "gradații 36%" nu a fost supus judecății în Dosarul nr. x/2017; (iii) nu a fost încălcat efectul pozitiv al considerentelor Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești secția I civilă.

Se argumentează că instanța de revizuire a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., reținând în mod greșit că nu există identitate de obiect între Dosarul nr. x/2017, în care s-a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x din 06.04.2017, și Dosarul nr. x/2020, în care s-a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. x. Sub acest aspect, se arată că este vorba de decizii de pensie emis în același Dosar nr. x și același drept de pensie militară, în condițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și Ordinului nr. M25/2016, iar numerotarea "1/2/3/4/5/6/7/8/9" se referă la intervențiile casei sectoriale de pensii în acordarea dreptului de pensie, care a pus în executare în mod greșit Sentința civilă nr. 799 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Dâmbovița secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești.

Dosarul nr. x/2017 și Dosarul nr. x/2020 au ca obiect cererea de acordare a dreptului de pensie stabilit prin art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în conformitate cu art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M25/2016, așa cum se menționează în considerentele Sentinței nr. 799 din 9 septembrie 2019 a Tribunalului Dâmbovița secția I civilă, menținută prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești secția I civilă, a căror autoritate de lucru judecat nu a fost luată în considerare de instanța de revizuire. Se susține că rapoartele de expertiză contabilă întocmite în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a stabilit că Decizia de pensie nr. x/06.04.2017 a fost emisă cu nerespectarea art. 109 din Legea nr. 223/2015 și a art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M25/2016 au autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. x/2020.

Printr-o altă critică, se susține că elementul de salarizare "gradații 36%" a fost supus judecății în Dosarul nr. x/2017, așa cum rezultă din cuprinsul Sentinței nr. 799 din 9 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița secția I civilă, precum și din rapoartele de expertiză întocmite în dosarul respectiv, contrar celor reținute de instanța de revizuire.

În argumentarea identității de obiect între cele două cauze, se arată că, în sfera noțiuni de "obiect", se include atât obiectul material (deciziile de pensie), cât și dreptul subiectiv (dreptul legal de pensie prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. M 25/2016), chiar dacă obiectul este indicat în mod diferit în dosarele nr. x/2017 nr. 5665/120/2020, întrucât scopul final este același, și anume acela de a beneficia de drepturile de pensie în cuantumul prevăzut de dispozițiile legale.

Intimatele au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care combate apărările din întâmpinările formulate de intimare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși recurentul-revizuent invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., criticile din recurs vizează în mod exclusiv încălcarea autorității de lucru judecat, astfel că se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nefiind critici specifice motivului prevăzut de pct. 8 al textului procedural menționat.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 din C. proc. civ., A. susține că Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2020, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul civil nr. x/2017

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțate soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Subsumat analizei din perspectiva constituționalității a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

Contrar susținerilor din recurs, se reține că instanța de revizuire a apreciat întemeiat că, în cauză, nu este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și părți în privința dosarelor în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice în opinia recurentului-revizuent.

Este adevărat că ambele dosare vizate de cererea de revizuire vizează valorificarea drepturilor de pensie ale recurentului-revizuent, însă această împrejurare nu atestă în mod automat că este îndeplinită cerința identității de obiect pe care o presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată Sentința nr. 799 din 9 mai 2019 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, are ca obiect anularea Deciziei de pensie nr. x din 06.04.2017 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei conform Ordinului ministrului apărării naționale nr. 31/25/2016, în funcție și de elementele de salarizare actualizate la 01.01.2016, potrivit adeverinței nr. x/11.09.2017.

Dosarul nr. x/2020, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmbovița secția I civilă, are ca obiect anularea Hotărârii nr. 44835 din 09.09.2020 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și obligarea Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale să emită noi decizii, prin care să se recalculeze pensia cuvenită, începând de la data menționată în cuprinsul fiecăreia dintre decizii cu valorificarea elementelor de salarizare din Adeverința nr. x/11.09.2017, dispusă de instanța de judecată prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, cât și cu valorificarea elementului "gradații în procent de 36%".

Raportat la dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora autoritatea de lucru judecat este atașată și considerentelor prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, se constată, în acord cu instanța de revizuire și contrar susținerilor din recurs, că problema valorificării elementului "gradații în procent de 36%" nu a format obiectul analizei în Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată Sentința nr. 799 din 9 mai 2019 a Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, chestiune care a format obiectul învestirii instanței numai în Dosarul nr. x/2020, în care au fost pronunțate Sentința nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmbovița secția I civilă și Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea autorității de lucru judecată pe calea revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atât timp cât prin hotărârile potrivnice în opinia revizuentului nu a fost soluționată aceeași chestiune litigioasă, așa cum impun prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/2020, în care au fost pronunțate Sentința nr. 1956 din 22 decembrie 2020 a Tribunalului Dâmbovița secția I civilă și Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, recurentul-revizuent a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată prin care contestă actele emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale pentru stabilirea drepturilor sale de pensie, în raport cu cele stabilite prin Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2017.

În acest context, se constată că, în Dosarul nr. x/2020, pronunțând Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a analizat actele contestate de recurentul-revizuent inclusiv din perspectiva Deciziei nr. 3176 din 20 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2017, ceea ce echivalează implicit cu analiza de către instanță a incidenței autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare, invocate chiar de către autorul cererii de chemare în judecată.

Ține de esența revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ca, în al doilea litigiu, instanța să nu fi cunoscut ori să fi ignorat o hotărâre judecătorească anterioară, care se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care a fost rezolvată anterior aceeași chestiune de drept.

Or, în cauza dedusă judecății, instanța care a pronunțat ultima hotărâre a avut în vedere și a analizat hotărârea anterioară a cărei autoritate de lucru judecată se invocă în revizuire. Această situație echivalează cu ipoteza în care, în al doilea litigiu, în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere (Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă), instanța a analizat cauza dedusă judecății inclusiv din perspectiva autorității de lucru judecat atașată soluției și considerentelor hotărârii anterioare (Decizia nr. 3176 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă), de care revizuentul se prevalează în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sub acest aspect, este de observat că, în jurisprudența Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în analiza condițiilor de admisibilitate a revizuirii pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunțată ultima hotărâre (în speță, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deși a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acestei excepții, cerință care, în sensul celor expuse anterior, nu este îndeplinită în prezenta cauză.

În realitate, atât pe calea revizuirii, cât și pe calea prezentului recurs, recurentul-revizuent, nemulțumit fiind de Decizia nr. 2032 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, tinde să obțină o nouă judecată cu privire la fondul cauzei vizând stabilirea drepturilor sale de pensie în raport cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și cu prevederile art. 12 - 19 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului afacerilor interne, ministrului apărării naționale, ministrului justiției, directorului Serviciului Român de Informații, directorului Serviciului de Informații Externe, directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale și directorului Serviciului de Protecția și Pază nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat. Însă, o atare posibilitate nu se circumscrie motivului de revizuire pentru hotărâri potrivnice, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale, "instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă (...). (...) instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

În consecință, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 14 din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED