ÎCCJ, Decizia nr. 211/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2242 din 27 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care se solicita anularea Deciziei nr. 870 din 17 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în Dosarul nr. x/2018 ("Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova"), ca fiind potrivnică Deciziei nr. 2530 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești"), Deciziei nr. 432 din 25 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova") și Deciziei nr. 646 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă în Dosarul nr. x/2012 ("Decizia nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova").

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în susținerea cărora a invocat criticile arătate în continuare.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, completată prin Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova, ambele fiind menținute prin Decizia nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești, toate hotărârile vizând același act notarial, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2011 autentificat de BNP B. (denumit în continuare "Contractul nr. x/2011").

În susținere, se argumentează că, prin Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova, a fost anulată încheierea de carte funciară nr. x/23.03.2011 emisă în baza Contractului nr. x/2011, instanța de judecată reținând, așa cum s-a reținut și prin Decizia nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești, că actul în discuție nu este valabil și încalcă puterea de lucru judecat a Sentinței nr. 1649 din 30 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. x/2009 ("Sentința nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina"), irevocabilă prin Decizia nr. 1369 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova secția I civilă.

După anularea încheierii nr. 4123 din 23 martie 2011 și radierea din cartea funciară a Contractului nr. x/2011 (potrivit încheierii nr. 3524 din 17 februarie 2015), prin încheierea de carte funciară nr. x/04.01.2018, emisă în baza Contractului nr. x/2011, a fost admisă cererea formulată de C. și a fost dispusă reintabularea contractului, iar, prin Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova, a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 29009 din 4 ianuarie 2018, menținând valabilă intabularea contractului, cu încălcarea puterii de lucru judecat a Sentinței nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina, părțile fiind repuse în situația anterioară Deciziilor nr. 646/2012, nr. 432/2014 și nr. 2530/2014 și lipsind aceste hotărâri judecătorești de efecte juridice.

Faptul că proprietarii imobilului sunt D., A. și E. este atestată atât în extrasul de carte funciară din x/2016 emis de BCPI Câmpina, cât și prin încheierea nr. 29009/04.01.2018, contrar celor menționate în Contractul nr. x/2011, în sensul că imobilul este proprietatea vânzătorilor și nu a fost transmis prin moștenire de la D. în anul 2011 conform certificatului de moștenitor nr. x/14.03.2011.

Prin aceeași încheiere de carte funciară nr. x/04.01.2018 emisă de BCPI Câmpina s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris, deși, prin încheierea de carte funciară nr. x/2013 emisă de BCPI Câmpina în baza Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, s-a dispus admiterea cererii și intabularea dreptului de proprietate în favoarea numiților A., E. și D.

II. Procedura de filtrare a recursului.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, pentru următoarele argumente: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul proces a început la 27 martie 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, iar prin încheierea completului de filtru din 26 septembrie 2022, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la 24 octombrie 2022.

III. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu prealabil, se constată că, deși se invocă motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticile din recurs se referă în exclusivitate la încălcarea autorității de lucru, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat în precedent, revizuenta A. a învestit instanța cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care susține, în esență, că Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova" încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești", a Deciziei nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova și a Deciziei nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova, cu referire la valabilitatea și înscrierea în cartea funciară a Contractului nr. x/2011 sub aspectul dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul convenției.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în ipoteza cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunțată ultima hotărâre (în speță, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deși a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acestei excepții.

În cauză, în acord cu instanța de revizuire, se reține că această condiție de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită, întrucât, în Dosarul nr. x/2018 și prin decizia a cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova), au făcut obiectul dezbaterilor, respectiv al analizei efectuate de instanță aspectele referitoare la valabilitatea și înscrierea în cartea funciară a Contractului nr. x/2011, în raport cu încheierea de carte funciară nr. x/22.12.2017, fiind examinate, din perspectiva autorității de lucru judecat și în cronologia actelor juridice și hotărârilor judecătorești invocate în revizuire și în recurs, chestiunile legate de dreptul de proprietate asupra imobilului din contractul respectiv, fiind valorificate aspectele legate de Sentința nr. 1649/2010 a Judecătoriei Câmpina, Decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova și Decizia nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești.

Astfel, în acord cu instanța de revizuire, se reține că, prin decizia a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a fost analizată incidența autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești indicate de recurenta-revizuentă în susținerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova.

Atât prin criticile din revizuire, cât și prin cele din prezentul recurs, recurenta-revizuentă, nemulțumită fiind de decizia a cărei revizuire se cere și de considerentele pe care aceasta se sprijină, tinde să repună în discuție și să obțină o rejudecare a litigiului soluționat prin hotărâre definitivă, opțiune contrară principiului res judicata și care excedează cadrul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Sub acest aspect, este avută în vedere și jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că, "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2242 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED