ÎCCJ, Decizia nr. 6/2023

Asupra recursului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data 19 aprilie 2021, sub nr. x/2021, revizuenții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, revizuirea Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivarea cererii, au susținut contrarietatea acestei decizii cu următoarelor hotărâri judecătorești: Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în ciclul procesual anterior; Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. x/2006; Sentința civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Sentința civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Sentința civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă pronunțată în Dosarul nr. x/2017; Sentința civilă nr. 100 din 4 februarie 2020 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 1708A din 24 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența soluționării cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu: Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017; Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. x/2006; Sentința civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; Sentința civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu Sentința civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și cu Sentința civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin Decizia nr. 284 din 8 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, sub imperiul legii de procedură aplicabile litigiului, calea extraordinară de atac a revizuirii nu este admisibilă pentru motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., decât atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice ca urmare a nesocotirii efectului negativ al lucrului anterior judecat, iar nu și atunci când doar efectul pozitiv a autorității lucrului judecat nu a fost avut în vedere.

Instanța a înlăturat în acest sens motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care revizuenții au susținut că decizia a cărei revizuire o solicită contravine Deciziei civile nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curții de Apel București, pronunțată într-un ciclu procesual anterior, în Dosarul nr. x/2017.

S-a arătat că deciziile evocate sunt pronunțate în etape procesuale distincte, iar prin Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal, fără a dispune prin dispozitiv asupra cererii de chemare în judecată a reclamanților, astfel încât să se poată verifica existența autorității de lucru judecat în sensul invocat de reclamanți. Mai mult, deși, în cauză nu se poate invoca contrarietatea în sensul valorificării efectului pozitiv al lucrului judecat, Decizia civilă nr. 730A din 9 iunie 2019 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017 nu a dispus asupra existenței dreptului la reparație al reclamanților pentru teren.

Nici critica privind pretinsa contrarietate a deciziei atacate cu alte trei hotărâri, respectiv cu Decizia civilă nr. 686 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, cu Sentința civilă nr. 489 din 15 mai 2006 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475 din 30 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu Sentința civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost primită, instanța reținând că niciuna dintre aceste hotărâri nu a soluționat cererea reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii cu privire la teren.

În realitate, toate hotărârile anterioare au avut în vedere acordarea de reparații pentru o parte din construcția preluată de la autorul revizuentului A. cu privire la imobilul din Bd. x, calitatea de moștenitori față de D. a intervenienților E. și îndreptățirea acestora la măsurile reparatorii pentru același imobil.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, A., B. și C. au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenții susțin că decizia revizuită nu a soluționat critica circumscrisă art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și consideră că sunt necesare lămuriri suplimentare și în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții-revizuenți apreciază că instanța de revizuire nu a analizat în mod corect considerentele Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București și a ignorat erorile conținute de aceasta. Astfel, prin cererea de recurs se învederează aspectele ce trebuie luate în considerare la rejudecarea cererii de revizuire.

Au solicitat ca instanța să constate că deciziile nr. 1708A din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au rămas fără obiect.

S-a mai solicitat rejudecarea fondului cauzei, arătând că instanța trebuie să aibă în vedere atât prevederile legale incidente cât și cele consemnate în cererea de recurs referitoare la criteriile legale pentru stabilirea cotelor părți ce se cuvin recurenților din suprafața de 298,74 mp de teren și care au fost arătate detaliat și în cererea de revizuire.

Astfel, față de toate aspectele invocate în cererea de recurs, recurenții solicită admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, dată cu încălcarea normelor de drept material, și conform art. 497 din C. proc. civ., trimiterea dosarului spre o nouă judecare către Curtea de Apel București la orice secție civilă, cu excepția secției a IV-a civilă.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea Deciziei civile nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2021.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

A arătat că Decizia civilă nr. 410 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 nu a evocat fondul cauzei, contrar condiției impuse de prevederile în art. 509 din C. proc. civ.

De asemenea, a solicitat respingerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca nefondat, având în vedere că recurenții-revizuenți nu au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsurile compensatorii pentru imobilul teren.

În concluzie, intimata a solicitat respingerea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021 ca nefondat.

Recurenții A., B. și C. au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susținerilor din întâmpinare reiterând motivele invocate în cererea de recurs.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 octombrie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză.

Recurenții au depus la dosar punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care au arătat că nu sunt de acord cu concluziile acestuia deoarece nu a fost analizat motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. De asemenea, recurenții au formulat cerere de renunțare la judecata capătului de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 decembrie 2022, Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2023, în ședință publică, pentru soluționarea pe fond a recursului, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenții au susținut că decizia pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este nelegală, apreciind că instanța nu a analizat criticile privind incidența movului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru că susținând că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, afirmă încălcarea normelor de procedură.

Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte reține că revizuenții au învestit instanța cu o cerere de revizuire, prin care au invocat contrarietatea Deciziei nr. 537/2021 a Curții de Apel București cu mai multe hotărâri judecătorești, dintre care unele pronunțate de curtea de apel și altele de tribunal, cerere ce a fost întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Analizând această cerere, curtea de apel a constatat că este necompetentă material să soluționeze cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537 A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu:

- Decizia civilă nr. 730 A din 09 iunie 2019 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017;

- Decizia civilă nr. 686/26 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă pronunțată în Dosarul nr. x/2006;

- Sentința civilă nr. 489/15 mai 2006 a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosar nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3475/30.04.2007 a ÎCCJ;

- Sentința civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova, pronunțată în Dosar nr. x/2006, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7138 din 29 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru a care a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționarea sa.

De asemenea, curtea de apel a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537 A din 1 aprilie 2021 a Curții de Apel București, întemeiată pe contrarietatea de hotărâri cu Sentința civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă și cu Sentința civilă nr. 818 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Învestită prin declinare, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 537A din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel București întemeiată pe contrarietatea de hotărâri anterior menționate și, prin decizia recurată, a respins-o, ca inadmisibilă, reținând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată, față de criticile formulate pe calea recursului, că nu sunt fondate criticile aduse deciziei prin memoriul de recurs referitoare la neanalizarea cererii de revizuire din perspectiva pct. 6 al art. 509 din C. proc. civ.

Constată astfel că prin cererea de revizuire, părțile au formulat critici, pe care le-au întemeiat în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., dar instanța de judecată a regăsit în memoriul cu care a fost învestită doar aspecte ce puteau fi circumscrise pct. 8, iar nu și celuilalt temei, în operațiunea de verificare a limitelor învestirii, realizată prin raportare la conținutul ei. Cu alte cuvinte, instanța de revizuire a stabilit că, deși părțile au indicat atât pct. 6, cât și pct. 8 al art. 509 ca temei de drept al cererii de revizuire, criticile aduse prin cerere nu au putut fi circumscrise decât pct. 8, din perspectiva căruia au fost analizate.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, în măsura în care recurenții au arătat, în procedura de soluționare a recursului desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție că renunță la motivele de recurs referitoare la aplicarea greșită a legii în ceea ce privește incidența motivului de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., rezultă că examinarea acestuia se delimitează în prezent la analiza aplicării greșite a normelor de procedură, prin ignorarea, de către instanța învestită să judece revizuirea, a motivului de casare fondat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Acest motiv de recurs nu este, însă, fondat și va fi înlăturat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători reține că instanța de revizuire a cărei hotărâre este recurată a fost învestită, prin declinare, cu soluționarea unei cereri de revizuire a Deciziei nr. 537A din 1 aprilie 2021, fondată exclusiv pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În condițiile în care se critică atât omisiunea acestei instanțe de a examina motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și necompetența instanței supreme de a examina, în raport cu hotărârea supusă revizuirii, acest pretins motiv de revizuire, instanța de recurs constată că revizuenții, recurenți în prezenta cauză aveau alte pârghii de invocare a acestei neregularități.

Astfel, pe de-o parte, aceștia puteau solicita instanței de revizuire considerarea exactă a temeiurilor căii extraordinare de atac, în operațiunea de calificare a cererii și delimitare a limitelor judecății revizuirii, iar succesiv, puteau solicita, pe calea excepției de necompetență, ca Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu revizuirea să decline parțial competența de soluționare a cererii, în limitele procedurale impuse de C. proc. civ.

Se cuvinte subliniat că revizuenții nu au folosit aceste pârghii procedurale și, în acest context au pierdut dreptul invocării necompetenței, chiar de ordine publică, direct în calea de atac.

În ceea ce privește incorecta calificare a temeiului juridic al revizuiri, în lipsa unei atitudini manifeste procedural, Înalta Curte de Casație și Justiție a calificat conținutul și cauza acesteia, înțeleasă în concret ca temei al cererii de revizuire, în raport cu conținutul cererii și intenția părților, astfel cum s-a decelat din conținutul cererii de revizuire. Aceasta calificare a fost corectă și a respectat dispozițiile legale procedurale.

De aceea, instanța de recurs reține că în lipsa unor neconformități procedurale, că solicitarea recurenților ca cererea de revizuire să fie reexaminată în baza unui temei pretins ignorat în procedura desfășurată, este lipsit de fundament.

Prin urmare, găsind neîntemeiate criticile din recurs, astfel cum au font configurate și ca o consecință a precizărilor recurenților, care s-au desistat de o parte a motivelor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge ca nefondat recursul, potrivit dispozițiilor art. 496 Cor procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 284 din 08 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2023.

GGC - ED