ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la 17 martie 2021, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 466 din 15 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020.

În drept, revizuenții au invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data 21.04.2021, Curtea a disjuns cererea de revizuire, rămânând învestită cu soluționarea revizuirii privind contrarietatea deciziei civile nr. 466 din 15 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020 în raport cu decizia civilă nr. 1321A din 24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Prin decizia civilă nr. 769A din 28 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

S-a reținut că, prin decizia civilă nr. 1321A/24.09.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 12074 din 18.11.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în contradictoriu cu intimații-pârâți C. S.R.L. și B.E.J.A. D. și s-a schimbat în tot încheierea apelată, în sensul că s-a admis în parte plângerea și s-a dispus obligarea intimatului B.E.J.A. D. să continue executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut că, potrivit art. 651 și art. 781 C. proc. civ., B.E.J.A. D. este competent să efectueze executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel.

S-a mai reținut că, prin decizia civilă nr. 466 din 15.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca nefondată cererea de apel formulată de apelanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 7149 din 10.12.2019 și a tuturor încheierilor pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Obiectul apelului a vizat criticile privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului și a lichidatorului judiciar, iar cu privire la aceste motive de apel, s-a reținut că sunt nefondate.

Curtea a constat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru revizuirea deciziei civile nr. 466/15.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, întrucât această decizie nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1321/A/24.09.2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV- a civilă, în dosarul nr. x/2013.

La 29 aprilie 2021, reclamanții A. și B. au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 769A din 28 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, precum și împotriva măsurii instanței, dispuse la termenul din 28 aprilie 2021, privind disjungerea cererii de revizuire, întemeiate pe motivul privind contrarietatea de hotărâri. Recurenții au solicitat casarea hotărârii atacate și a soluției privind disjungerea cererii de revizuire, iar, în rejudecare, admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 7149 din 10.12.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Recurenții au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 și 8 C. proc. civ.

Aceștia au arătat că, în mod greșit, curtea de apel nu a pus în discuție excepția disjungerii cererii de revizuire la termenul din 21 aprilie 2021, iar la 28 aprilie 2021 a disjuns cererea de revizuire pentru motivul privind contrarietatea de hotărâri.

De asemenea, recurenții au arătat că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru disjungerea cererii de revizuire, o astfel de cerere putând fi formulată numai în fața primei instanțe și numai cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 139 alin. (5) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenții au susținut că în dosarul nr. x/2020 hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a cauzei.

În continuare, recurenții și-au exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7149 din 10.12.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, nu a fost soluționat pe fond.

Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că recurenții au formulat recurs și împotriva măsurii instanței privind disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul care vizează existența unor hotărâri definitive potrivnice, susținându-se că aceasta a fost dispusă la termenul din 28 aprilie 2021. Însă, în realitate, această măsură a fost pronunțată prin încheierea din 21 aprilie 2021. Prin urmare, recursul declarat de recurenți a fost formulat împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, pronunțată în același dosar.

Referitor la motivul de recurs ce vizează măsura de disjungere dispusă de instanță prin încheierea din 21.04.2021, termen de judecată la care a fost pusă în discuția părților disjungerea și formarea a trei dosare distincte, raportat la prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că măsurile de administrare judiciară, cum este și disjungerea, nu pot face obiectul niciunei căi de atac potrivit art. 465 C. proc. civ.. În consecință, recursul formulat împotriva soluției de disjungere a cererii de revizuire întemeiată pe motivul de contrarietate de hotărâri, dispusă prin încheierea din 21 aprilie 2021, este inadmisibil.

Cu privire la recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 769A din 28 aprilie 2021, Înalta Curte constată că recurenții nu au dezvoltat critici de nelegalitate a hotărârii atacate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

Recurenții și-au întemeiat în drept recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenții au formulat critici care vizează hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020, susținând că hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a cauzei.

Însă, această critică nu vizează decizia civilă nr. 769/28.04.2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, hotărâre care face obiectul prezentului recurs, ci o hotărâre menționată în considerentele deciziei prin care s-a respins cererea de revizuire.

Or, calea de atac a recursului este limitată la considerentele și soluția pronunțată prin decizia atacată, astfel că în recurs se pot formula critici care vizează numai considerentele și soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 769/28.04.2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, în dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate recurenții și-au exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că decizia prin care a fost soluționat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7149 din 10.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, conține motive contradictorii.

În consecință, nici această critică nu este îndreptată împotriva deciziei pronunțate în soluționarea cererii de revizuire, condițiile invocării acestui motiv de recurs nefiind îndeplinite.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

În virtutea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenții nu au dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și va anula recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 769A din 28 aprilie 2021, pronunțate de aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Anulează recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 769A din 28 aprilie 2021, pronunțate de aceeași instanță.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.