ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 20 februarie 2012 la Tribunalul Arad sub nr. 970/108/2012, reclamanta T.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2.725 m.p., respectiv suma de 27.250 euro, raportat la valoarea de 10 euro/m.p. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului de 18.200 m.p. din P., înscris în C.F. nedefinitivă din care i s-a expropriat o suprafață de 2.725 m.p. pentru autostrada Arad-Nădlac, pentru care urmează sa i se plătească despăgubiri.

Prin faptul că anterior s-a stabilit un alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, s-a creat o discriminare între oamenii aparținând aceRONași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate, discriminare care nu are nici un suport legal. În drept, a invocat dispozițiile art. 9 pct. 10 din H.G. nr. 941/2004. Prin sentința civilă nr. 847 din 27 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 970/108/2012, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T.E. împotriva pârâtului statul român, prin C.N.A.N.D.R. SA a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 30.319 RON, cu titlul de despăgubiri pentru suprafața de 2.725 m.p.

teren» cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 1942,93 RON stabilită prin Hotărârea nr. 71/110 din 10 octombrie 2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective. A respins restul pretențiilor solicitate. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.450 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 2.725 m.p. din terenul situat în localitatea P., jud. Arad și s-a stabilii un cuantum al despăgubirilor de 1.942,93 RON.

Reclamanta a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare. Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile art. ,22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente. Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, prima instanță a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2.725 m.p. este de 30.319 RON, echivalentul a 6.813 euro, Din întregul ansamblu probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat și că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până ia momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are fundamentare legală.

De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanta nu a tăcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții. Susținerile reclamantei legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.

Suma la care este îndreptățită reclamanta trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egaiă măsură trebuie să se facă și investiții. Împotriva sentinței civile nr. 847 din 27 februarie 2013 a Tribunalului Arad a declarat apel în termenul legal pârâtul statul român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA. Prin decizia civilă nr. 86/A din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.T.L, prin C.N.A.N.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile nr. 847/27.02,2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 970/108/2012, în contradictoriu cu reclamanta T.E.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea, în raport de motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. și cu probatoriul administrat în cauză, a constatat că apelul pârâtului este neîntemeiat. Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 conferă expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor dreptul de a adresa instanței de judecată, în baza acestui text legal acționând și reclamanta din prezenta acțiune. Prima instanță în mod corect a procedat în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994 și a numit o comisie de trei experți pentru efectuarea expertizei încuviințate în cauză. Prin raportul de expertiză întocmit s-au calculat despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul de 2.725 m.p.

expropriat prin două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare. Prima instanță a validat varianta despăgubirilor calculate prin metoda comparației de piață, care de altfel a fost propusă în concluzie și prin raportul de expertiză, respectându-se dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Prin apelul declarat, pârâtul nu a adus critici raportului de expertiza întocmit în cauză, care de altfel a fost legal întocmit, susținând doar corectitudinea raportului de evaluare privind estimarea valorii de despăgubire a terenurilor afectate de construcția autostrăzii Nădlac-Arad.

Atâta vreme cât reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor acordate în baza acelei estimări globale, precum și faptul că prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea despăgubirilor, calculată conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este alta decât cea propusă de pârât, în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la plata despăgubirilor de 30.319 RON pentru terenul de 2.725 m.p. expropriat de la reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA. Un prim motiv de recurs vizează faptul ca instanța de apel a stabilit în mod eronat elementele prejudiciului datorat de stat expropriatului, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv ale dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77 1 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc.

Astfel, despăgubirea propusă și neacceptată de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite de către pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Valoarea la care se vând imobilele de același fel rezultă din însăși raportul de evaluare întocmit pentru aceste terenuri și este mai mica decât cea propusa de expropriator spre a fi plătită. Prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirii or este unul corect, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.

Au fost respectate actele normative emise în vederea exproprierii respectiv H.G. nr. 1480/2009 și H.G. nr. 416/2010, în cadrul cărora a fost prevăzută și suma globală estimata cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 RON, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat A.N.E.V.A.R. Raportul a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii. Raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire a fost întocmit conform Legii 255/2010 și reglementărilor privind Standardele Internaționale de Evaluare.

Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional ÎVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Preeminența interesului general, conform art. 2 alin (1) lit. l) al Legii nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, este: "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor" și determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină, totodată, o justă și imediată despăgubire care, în concret, are aptitudinea de a fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.

În fine, un ultim aspect vizează faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea estimată, oferta competitivă, etc). Excepția nulității recursului este nefondată. Examinând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77 1 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, dispozițiile art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă. În consecință, excepția nulității recursului urmează să fie respinsă. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile părților, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este legală, soluționând în mod judicios litigiul dedus judecății. Sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77' din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, în raport cu dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Astfel, deși se susține că trebuiau aplicate numai art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, trebuie menționat că actul normativ indicat face trimitere expresă la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, ceea ce înseamnă că, în mod corect au procedat instanțele anterioare, soluționând acțiunea reclamantei T.E., în temeiul celor două legi la care s-a tăcut deja referire. Este neîndoielnic câ pârâtul a respectat dispozițiile legale incidente în ceea ce privește etapele exproprierii, avându-se în vedere H.G. nr. 1480/2009, privind indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții și nr. 416/2010 privind amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.

Chiar dacă recurentul susține că a respectat procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 255/2010, inclusiv cu privire la evaluarea despăgubirii ce trebuia acordată reclamantei, această situație nu poate înlătura constatările instanței privind cuantumul despăgubirii, stabilite în conformitate cu dispozițiile legale, prin raportare îa prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrați v-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Instanța de apel a statuat că se impune acordarea către reclamantă a unei sume mai mari decât cea stabilită de expropriator cu titlu despăgubire pentru terenul în suprafață de 2.725 m.p., situat pe raza comunei P., județul Arad, pentru realizarea autostrăzii Arad - Nădlac, iacându-se astfel aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de probele administrate.

Referirea la dispozițiile art. art. 77 1 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., implică o etapă anterioară contestării în fața instanței de judecată, astfel încât acestea nu permit înlăturarea constatărilor efectuate în faza judiciară privind cuantumul despăgubirii. Este nefondată și susținerea că interesul general, așa cum este definit în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, primează în raport cu interesul particular, deoarece acest argument nu poate merge până la încălcarea dispozițiilor legal aplicabile, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de intimata-reclamantă T.E. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 86/A din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.