ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2014

HOTĂRÂRE
11.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

20 februarie 2012 la Tribunalul Arad

sub nr. 970/108/2012, reclamanta T.E. a chemat în judecată pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor

echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2.725 m.p.,

respectiv suma de 27.250 euro, raportat la valoarea de 10 euro/m.p.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că este proprietara terenului de 18.200 m.p. din P., înscris în C.F. nedefinitivă

din care i s-a expropriat o suprafață de 2.725 m.p. pentru autostrada Arad-Nădlac,

pentru care urmează sa i se plătească despăgubiri.

Prin faptul că anterior s-a stabilit un

alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință,

s-a creat o discriminare între oamenii aparținând aceRONași localități și care au

în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate,

discriminare care nu are nici un suport legal.

În drept, a invocat dispozițiile art. 9

pct. 10 din H.G. nr. 941/2004.

Prin sentința civilă nr. 847 din 27

februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 970/108/2012, Tribunalul Arad

a admis în parte acțiunea civilă formulată

de reclamanta T.E. împotriva pârâtului statul român, prin C.N.A.N.D.R. SA a anulat

în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei

suma de 30.319 RON, cu titlul de despăgubiri pentru suprafața de 2.725 m.p. teren»

cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și

cea în cuantum de 1942,93 RON stabilită prin Hotărârea nr. 71/110 din 10

octombrie 2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua

plății efective. A respins restul pretențiilor solicitate.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei

suma de 1.450 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011

a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă

a suprafeței de 2.725 m.p. din terenul situat în localitatea P., jud. Arad și s-a

stabilii un cuantum al despăgubirilor de 1.942,93 RON.

Reclamanta a contestat această hotărâre,

susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea

de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri,

în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile

art. ,22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești

competente.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite

reclamanților, prima instanță a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994,

numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul

nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză,

valoarea de circulație a suprafeței de 2.725 m.p. este de 30.319 RON, echivalentul

a 6.813 euro, Din întregul ansamblu probator administrat în cauză nu rezultă că

la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat și că, urmare a exproprierii,

reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul

cu pricina ar fi fost cultivat până ia momentul la care a intervenit exproprierea,

astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert,

legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are fundamentare

legală.

De asemenea, nu se justifică nici acordarea

unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de

construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat

a fost teren agricol, iar reclamanta nu a tăcut dovada că a fost aprobat un plan

urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință

a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.

Susținerile reclamantei legate de faptul

că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite

inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire

mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.

Suma la care este îndreptățită reclamanta

trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și

nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile

pretinse în egaiă măsură trebuie să se facă și investiții.

Împotriva sentinței civile nr. 847 din

27 februarie 2013 a Tribunalului Arad a declarat apel în termenul legal pârâtul

statul român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA.

Prin decizia civilă nr. 86/A din 19 iunie

2013, Curtea de Apel Timișoara,

secția

I

civilă a respins apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin M.T.L, prin C.N.A.N.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile

nr. 847/27.02,2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 970/108/2012, în

contradictoriu cu reclamanta T.E.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea,

în raport de motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. și cu probatoriul administrat în cauză, a constatat că apelul pârâtului este

neîntemeiat.

Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010

conferă expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor dreptul de a adresa

instanței de judecată, în baza acestui text legal acționând și reclamanta din prezenta

acțiune.

Prima instanță în mod corect a procedat

în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994 și a numit o comisie de trei experți

pentru efectuarea expertizei încuviințate în cauză.

Prin raportul de expertiză întocmit s-au

calculat despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul de 2.725 m.p. expropriat

prin două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării

rentei funciare. Prima instanță a validat varianta despăgubirilor calculate prin

metoda comparației de piață, care de altfel a fost propusă în concluzie și prin

raportul de expertiză, respectându-se dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin apelul declarat, pârâtul nu a adus

critici raportului de expertiza întocmit în cauză, care de altfel a fost legal întocmit,

susținând doar corectitudinea raportului de evaluare privind estimarea valorii de

despăgubire a terenurilor afectate de construcția autostrăzii Nădlac-Arad.

Atâta vreme cât reclamanta a contestat

cuantumul despăgubirilor acordate în baza acelei estimări globale, precum și faptul

că prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea despăgubirilor,

calculată conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este alta decât cea propusă de

pârât, în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la plata despăgubirilor de

30.319 RON pentru terenul de 2.725 m.p. expropriat de la reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Un prim motiv de recurs vizează faptul

ca instanța de apel a stabilit în mod eronat elementele prejudiciului datorat de

stat expropriatului, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv ale dispozițiilor

art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77

1

din Legea

nr. 571/2003, privind C. fisc.

Astfel, despăgubirea propusă și neacceptată

de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele componente au fost avute

în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite de către

pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Valoarea la care se vând imobilele de același

fel rezultă din însăși raportul de evaluare întocmit pentru aceste terenuri și este

mai mica decât cea propusa de expropriator spre a fi plătită.

Prețul de piața stabilit prin raportul

de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirii or este unul corect, în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de

oferte de vânzare a terenurilor în zona. Au fost respectate actele normative emise

în vederea exproprierii respectiv H.G. nr. 1480/2009 și H.G. nr. 416/2010, în cadrul

cărora a fost prevăzută și suma globală estimata cu titlu de despăgubire în valoare

de 63.000 RON, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert

autorizat A.N.E.V.A.R.

Raportul a fost întocmit și cuprinde elementele

constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum

sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul

exproprierii.

Raportul de evaluare pentru estimarea valorii

de despăgubire a fost întocmit conform Legii 255/2010 și reglementărilor privind

Standardele Internaționale de Evaluare. Valoarea de despăgubire a fost estimata

conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului

internațional ÎVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea

reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Preeminența interesului general, conform

art. 2 alin (1) lit. l) al Legii nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ,

este: "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituționala,

garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor"

și determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină,

totodată, o justă și imediată despăgubire care, în concret, are aptitudinea de a

fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.

În fine, un ultim aspect vizează faptul

că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților

imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de

proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor

și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea

estimată, oferta competitivă, etc).

Excepția nulității recursului este nefondată.

Examinând susținerile recurentului,

Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul aplicării

greșite a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77

1

din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, dispozițiile art. 306 C.

proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această

perspectivă.

În consecință, excepția nulității recursului

urmează să fie respinsă.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

precum și susținerile părților, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara este legală, soluționând în mod judicios litigiul dedus

judecății.

Sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât

privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum

și art. 77' din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările

ulterioare, în raport cu dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Astfel, deși se susține că trebuiau aplicate

numai art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, trebuie menționat că actul normativ indicat

face trimitere expresă la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, ceea ce înseamnă că,

în mod corect au procedat instanțele anterioare, soluționând acțiunea reclamantei

T.E., în temeiul celor două legi la care s-a tăcut deja referire.

Este neîndoielnic câ pârâtul a respectat

dispozițiile legale incidente în ceea ce privește etapele exproprierii, avându-se

în vedere H.G. nr. 1480/2009, privind indicatorii tehnico-economici ai obiectivului

de investiții și nr. 416/2010 privind amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor

de expropriere și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.

Chiar dacă recurentul susține că a respectat

procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 255/2010, inclusiv cu privire la

evaluarea despăgubirii ce trebuia acordată reclamantei, această situație nu poate

înlătura constatările instanței privind cuantumul despăgubirii, stabilite în conformitate

cu dispozițiile legale, prin raportare îa prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrați v-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

Instanța de apel a statuat că se impune

acordarea către reclamantă a unei sume mai mari decât cea stabilită de expropriator

cu titlu despăgubire pentru terenul în suprafață de 2.725 m.p., situat pe raza comunei

P., județul Arad, pentru realizarea autostrăzii Arad - Nădlac, iacându-se astfel

aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de probele administrate.

Referirea la dispozițiile art. art. 77

1

din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., implică o etapă anterioară contestării

în fața instanței de judecată, astfel încât acestea nu permit înlăturarea constatărilor

efectuate în faza judiciară privind cuantumul despăgubirii.

Este nefondată și susținerea că interesul

general, așa cum este definit în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, primează

în raport cu interesul particular, deoarece acest argument nu poate merge până la

încălcarea dispozițiilor legal aplicabile, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Respinge excepția nulității recursului

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de intimata-reclamantă

T.E.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 86/A din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1361/2014
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 februarie 2012, reclamantele T.E. și K.E. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solici
ÎCCJ 2013-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1181/2014
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 20 februarie 2012 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta M.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitâ
ÎCCJ 2014-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1362/2014
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 545 din 12 februarie 2013, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții K.I. și K.I.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român pr
ÎCCJ 2013-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5763/2013
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 01 februarie 2012, reclamanții F.R., F.Ș. și B.I.R. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. Bucureș
ÎCCJ 2014-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1325 din 1 aprilie 2013 Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K.I. în contradictoriu cu pârâtul Statui Român reprezentat de C.N.A.D.N.
Sursă