ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 432/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului civil de față,
constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la
20 februarie 2012 la Tribunalul Arad
sub nr. 970/108/2012, reclamanta T.E. a chemat în judecată pârâtul Statul
Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, și a solicitat anularea hotărârii de stabilire a
despăgubirilor din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor
echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2.725 m.p.,
respectiv suma de 27.250 euro, raportat la valoarea de 10 euro/m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat
că este proprietara terenului de 18.200 m.p. din P., înscris în C.F. nedefinitivă
din care i s-a expropriat o suprafață de 2.725 m.p. pentru autostrada Arad-Nădlac,
pentru care urmează sa i se plătească despăgubiri.
Prin faptul că anterior s-a stabilit un
alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință,
s-a creat o discriminare între oamenii aparținând aceRONași localități și care au
în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate,
discriminare care nu are nici un suport legal.
În drept, a invocat dispozițiile art. 9
pct. 10 din H.G. nr. 941/2004.
Prin sentința civilă nr. 847 din 27
februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 970/108/2012, Tribunalul Arad
a admis în parte acțiunea civilă formulată
de reclamanta T.E. împotriva pârâtului statul român, prin C.N.A.N.D.R. SA a anulat
în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei
suma de 30.319 RON, cu titlul de despăgubiri pentru suprafața de 2.725 m.p. teren»
cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și
cea în cuantum de 1942,93 RON stabilită prin Hotărârea nr. 71/110 din 10
octombrie 2011, începând cu data scadenței din 10 ianuarie 2012 și până în ziua
plății efective. A respins restul pretențiilor solicitate.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei
suma de 1.450 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 10 octombrie 2011
a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamantă
a suprafeței de 2.725 m.p. din terenul situat în localitatea P., jud. Arad și s-a
stabilii un cuantum al despăgubirilor de 1.942,93 RON.
Reclamanta a contestat această hotărâre,
susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea
de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri,
în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei se grefează pe dispozițiile
art. ,22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit
de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești
competente.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite
reclamanților, prima instanță a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994,
numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul
nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză,
valoarea de circulație a suprafeței de 2.725 m.p. este de 30.319 RON, echivalentul
a 6.813 euro, Din întregul ansamblu probator administrat în cauză nu rezultă că
la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat și că, urmare a exproprierii,
reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul
cu pricina ar fi fost cultivat până ia momentul la care a intervenit exproprierea,
astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert,
legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are fundamentare
legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea
unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de
construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat
a fost teren agricol, iar reclamanta nu a tăcut dovada că a fost aprobat un plan
urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință
a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Susținerile reclamantei legate de faptul
că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite
inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire
mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.
Suma la care este îndreptățită reclamanta
trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și
nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile
pretinse în egaiă măsură trebuie să se facă și investiții.
Împotriva sentinței civile nr. 847 din
27 februarie 2013 a Tribunalului Arad a declarat apel în termenul legal pârâtul
statul român, prin M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA.
Prin decizia civilă nr. 86/A din 19 iunie
2013, Curtea de Apel Timișoara,
secția
I
civilă a respins apelul declarat de pârâtul
Statul Român, prin M.T.L, prin C.N.A.N.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile
nr. 847/27.02,2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 970/108/2012, în
contradictoriu cu reclamanta T.E.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea,
în raport de motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.
civ. și cu probatoriul administrat în cauză, a constatat că apelul pârâtului este
neîntemeiat.
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010
conferă expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor dreptul de a adresa
instanței de judecată, în baza acestui text legal acționând și reclamanta din prezenta
acțiune.
Prima instanță în mod corect a procedat
în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994 și a numit o comisie de trei experți
pentru efectuarea expertizei încuviințate în cauză.
Prin raportul de expertiză întocmit s-au
calculat despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul de 2.725 m.p. expropriat
prin două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării
rentei funciare. Prima instanță a validat varianta despăgubirilor calculate prin
metoda comparației de piață, care de altfel a fost propusă în concluzie și prin
raportul de expertiză, respectându-se dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin apelul declarat, pârâtul nu a adus
critici raportului de expertiza întocmit în cauză, care de altfel a fost legal întocmit,
susținând doar corectitudinea raportului de evaluare privind estimarea valorii de
despăgubire a terenurilor afectate de construcția autostrăzii Nădlac-Arad.
Atâta vreme cât reclamanta a contestat
cuantumul despăgubirilor acordate în baza acelei estimări globale, precum și faptul
că prin expertiza judiciară efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea despăgubirilor,
calculată conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este alta decât cea propusă de
pârât, în mod corect prima instanță a obligat pârâtul la plata despăgubirilor de
30.319 RON pentru terenul de 2.725 m.p. expropriat de la reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Un prim motiv de recurs vizează faptul
ca instanța de apel a stabilit în mod eronat elementele prejudiciului datorat de
stat expropriatului, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv ale dispozițiilor
art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77
1
din Legea
nr. 571/2003, privind C. fisc.
Astfel, despăgubirea propusă și neacceptată
de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat
proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Ambele componente au fost avute
în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite de către
pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Valoarea la care se vând imobilele de același
fel rezultă din însăși raportul de evaluare întocmit pentru aceste terenuri și este
mai mica decât cea propusa de expropriator spre a fi plătită.
Prețul de piața stabilit prin raportul
de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirii or este unul corect, în
conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de
oferte de vânzare a terenurilor în zona. Au fost respectate actele normative emise
în vederea exproprierii respectiv H.G. nr. 1480/2009 și H.G. nr. 416/2010, în cadrul
cărora a fost prevăzută și suma globală estimata cu titlu de despăgubire în valoare
de 63.000 RON, sumă rezultată din raportul de expertiză întocmit de către un expert
autorizat A.N.E.V.A.R.
Raportul a fost întocmit și cuprinde elementele
constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum
sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit,
imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul
exproprierii.
Raportul de evaluare pentru estimarea valorii
de despăgubire a fost întocmit conform Legii 255/2010 și reglementărilor privind
Standardele Internaționale de Evaluare. Valoarea de despăgubire a fost estimata
conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului
internațional ÎVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea
reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Preeminența interesului general, conform
art. 2 alin (1) lit. l) al Legii nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ,
este: "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituționala,
garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor"
și determină prevalarea în fața interesului privat al proprietarilor, însă determină,
totodată, o justă și imediată despăgubire care, în concret, are aptitudinea de a
fi mai însemnată decât valoarea de piață a imobilului.
În fine, un ultim aspect vizează faptul
că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților
imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de
proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor
și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea
estimată, oferta competitivă, etc).
Excepția nulității recursului este nefondată.
Examinând susținerile recurentului,
Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul aplicării
greșite a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum și art. 77
1
din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind, dispozițiile art. 306 C.
proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această
perspectivă.
În consecință, excepția nulității recursului
urmează să fie respinsă.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului,
precum și susținerile părților, Înalta Curte, constată că hotărârea pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara este legală, soluționând în mod judicios litigiul dedus
judecății.
Sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât
privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, precum
și art. 77' din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., cu modificările și completările
ulterioare, în raport cu dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Astfel, deși se susține că trebuiau aplicate
numai art. 5 și 11 din Legea nr. 255/2010, trebuie menționat că actul normativ indicat
face trimitere expresă la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, ceea ce înseamnă că,
în mod corect au procedat instanțele anterioare, soluționând acțiunea reclamantei
T.E., în temeiul celor două legi la care s-a tăcut deja referire.
Este neîndoielnic câ pârâtul a respectat
dispozițiile legale incidente în ceea ce privește etapele exproprierii, avându-se
în vedere H.G. nr. 1480/2009, privind indicatorii tehnico-economici ai obiectivului
de investiții și nr. 416/2010 privind amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor
de expropriere și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.
Chiar dacă recurentul susține că a respectat
procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 255/2010, inclusiv cu privire la
evaluarea despăgubirii ce trebuia acordată reclamantei, această situație nu poate
înlătura constatările instanței privind cuantumul despăgubirii, stabilite în conformitate
cu dispozițiile legale, prin raportare îa prețul cu care se vând în mod obișnuit
imobilele de același fel în unitatea administrați v-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză.
Instanța de apel a statuat că se impune
acordarea către reclamantă a unei sume mai mari decât cea stabilită de expropriator
cu titlu despăgubire pentru terenul în suprafață de 2.725 m.p., situat pe raza comunei
P., județul Arad, pentru realizarea autostrăzii Arad - Nădlac, iacându-se astfel
aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de probele administrate.
Referirea la dispozițiile art. art. 77
1
din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., implică o etapă anterioară contestării
în fața instanței de judecată, astfel încât acestea nu permit înlăturarea constatărilor
efectuate în faza judiciară privind cuantumul despăgubirii.
Este nefondată și susținerea că interesul
general, așa cum este definit în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, primează
în raport cu interesul particular, deoarece acest argument nu poate merge până la
încălcarea dispozițiilor legal aplicabile, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 33/1994.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului
declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de intimata-reclamantă
T.E.
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva
deciziei nr. 86/A din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția
I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.