ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 481/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, la data de 27 martie 2018, sub nr. x/2018, petenții A. și B. au chemat în judecată pe intimatul Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x din data de 28 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, admiterea cererii de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr. x din 22 decembrie 2017 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina și, pe cale de consecință, anularea încheierii de carte funciară nr. x din 22 decembrie 2017; anularea radierii din cartea funciară a deciziei civile nr. 646/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, înscrisă cartea funciară Câmpina nr. x C1-U5 prin încheierea nr. 12496 din 21 august 2013 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, obligarea intimatului să efectueze operațiunile de carte funciară dispuse de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 646/2012; anularea cererii nr. x din data de 22 decembrie 2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 253 din 4 februarie 2019, Judecătoria Câmpina a respins plângerea împotriva încheierii nr. 2588 din 28 februarie 2018 pronunțate de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimații C., D. și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, ca neîntemeiată, și a obligat petenții să plătească intimaților – persoane fizice suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 870 din 17 iunie 2021,Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de apelanții – petenți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 253/2019 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații C., D. și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, ca nefondat. A obligat apelanții să plătească intimaților suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.

Cererea de revizuire Petenții A. și B. au formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 870/2021 pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018, apreciind că este potrivnică deciziei civile nr. 432/2014 și deciziei civile nr. 646/2012, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2012.

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin decizia civilă nr. 2012 din 22 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 870 din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova – secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a deciziei nr. 432 din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în completarea deciziei nr. 646 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații D. și C., B. și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, ca nefondată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2012 din data de 22 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, reclamanții A. și B. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei recurate. Au apreciat că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. În primul rând, au arătat că, în dispozitivul deciziei recurate, se menționează greșit că aceasta este definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În al doilea rând, au arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. întrucât decizia nr. 870/2021 a Tribunalului Prahova este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 646/2012 completată prin decizia nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova și a deciziei nr. 2530/2014 a Curții de Apel Ploiești. Au susținut, în cererea de revizuire, că decizia civilă nr. 870 din 17 iunie 2021 a Tribunalului Prahova menține valabilitatea încheierii de carte funciară nr. x din 4 ianuarie 2018, întocmite în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 2011, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 432/2014 a Tribunalului Prahova s-a statuat că actul de vânzare-cumpărare nr. x din 2011 nu este valabil și încalcă puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1649 din 30 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina. Astfel, decizia civilă nr. 870/2021 lipsește de efecte o serie de hotărâri judecătorești, pe care le detaliază în cuprinsul cererii. Recurenții au expus, în detaliu, situația de fapt arătând cronologic toate actele care vizează apartamentul situat în Câmpina, str. x, jud. Prahova, care a aparținut numiților E. și F.. Au învederat că, prin sentința civilă nr. 1649 din 30 aprilie 2010 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat de autorii lor cu privire la imobilul menționat însă formalitățile de publicitate imobiliară, ulterioare finalizării procesului, s-au realizat eronat. Astfel, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui F. deși aceasta a decedat în timpul procesului și nu este menționată în dispozitivul sentinței. Recurenții au fost prejudiciați întrucât, deși au fost introduși în cauză iar hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu ei, nu au putut să-și intabuleze dreptul de proprietate. Au arătat că înregistrarea eronată în cartea funciară există și în prezent deși au făcut mai multe demersuri pentru corectarea acesteia. Astfel, au formulat o plângere prin care au solicitat rectificarea/anularea încheierii de carte funciară. Aceasta a fost admisă prin decizia nr. 646/2012 a Tribunalului Prahova. Însă, ulterior acelei hotărâri, biroul de carte funciară a operat greșit intabularea începând cu data de 23 august 2013, apreciind că hotărârea este constitutivă de drepturi. Această situație este importantă pentru că, între timp, pe baza extrasului de carte funciară, moștenitorii legali ai lui F. și E. au vândut imobilul către D. și C.. Recurenții au apreciat că imobilul este proprietatea lor, după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. x din 14 martie 2011 dar a fost vândut intimaților pe baza unei înscrieri eronate. Cumpărătorul D. și-a intabulat nuda proprietate iar C. un drept de uzufruct viager. Însă, prin decizia civilă nr. 432 din 25 iunie 2014 a Tribunalului Prahova s-a anulat încheierea de intabulare în favoarea intimaților D. și C.. Astfel, instanțele au tranșat efectul rezoluțiunii contractului de întreținere autentificat sub nr. x din 2009 cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Prin urmare, au apreciat că încheierea de carte funciară nr. x/2018 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina dovedesc că actul notarial nr. x/2011 și certificatul de moștenitor nr. x/2011 sunt nelegale, fiind consecința unui fals. Prin decizia civilă nr. 432/2014, Tribunalul Prahova a dispus radierea actului notarial nr. x/2011 din cartea funciară, motiv pentru care este nelegal ca după 3 ani, prin încheierea de carte funciară nr. x/2018 să se dispună reintabularea aceluiași act notarial x/2011. Instanța nu a lămurit cum este cu putință ca încheierea de intabulare să înfrângă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 312/2012 care statuează că nu se poate realiza radierea. Mai mult, au arătat că, în cartea funciară, figurează trei titulari: E., A. și B., cu cota de 1/1. S-a folosit sintagma "se radiază dreptul de proprietate înscris" la singular, fără a se arăta, în concret, al cărui proprietar. Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinările formulate în termen procedural, intimații D., C. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, din perspectiva excepției netimbrării, invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." În cauza pendinte, prin rezoluția de primire din data de 18 octombrie 2023, s-a stabilit, în sarcina recurenților, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum 200 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin adresa comunicată la data de 25 octombrie 2023 (dovezile de comunicare fiind la dosar ICCJ) s-a pus în vedere recurenților că au obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat. Însă, până la data ședinței de judecată, obligația nu a fost îndeplinită. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancționează cu anularea cererii, dând eficiență dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, va anula recursul, ca netimbrat, soluție în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.