ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.07.2017, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L. obligarea acestora din urmă la acordarea grupei I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990, Ordinului nr. 969/1990, Ordinului nr. 125/1990, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011.

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 4965/20.09.2019, prin care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect "obligație de a face" privind pe reclamanții A., B. și A. și pe pârâții S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar E. și S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 3252 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 2817/01.10.2018 a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, și a respins cererea, pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinței anterior menționate au declarat apel reclamanții A., A. și B., solicitând admiterea acestei căi de atac și rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 969 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A., B. și A., împotriva sentinței civile nr. 3252/18.12.2019 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar E., și S.C. D. S.R.L..

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al revizuienților B. și A..

Prin decizia nr. 1430 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția nulității invocată din oficiu; în temeiul art. 511 alin. (4) C. proc. civ. a constatat nulitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 969 din 6 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuenta A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al revizuienților B. și A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. prin lichidator judiciar E. și S.C. D. S.R.L., pentru nemotivarea în termenul legal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. în nume propriu și în calitate de reprezentant al recurenților B. și A..

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Este de remarcat că acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează un conflict de muncă privind obligarea pârâtelor S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L. la acordarea grupei I de muncă reclamantelor, conform Ordinului nr. 50/1990, H.G. nr. 456/1990, Ordinului nr. 969/1990, Ordinului nr. 125/1990, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia civilă nr. 969 din 6 iulie 2020. pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Cum hotărârea revizuită este definitivă rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată formal pe prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este definitivă.

Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 1430 din 29 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., A. prin reprezentant A. și B. prin reprezentant A. împotriva deciziei nr. 1430 din 29 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., A. prin reprezentant A. și B. prin reprezentant A. împotriva deciziei nr. 1430 din 29 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.