ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 753/2020

HOTĂRÂRE

09.04.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 753/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 09 aprilie 2020

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019 la data de 11.02.2019 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au chemat în judecată pârâta S.C. J. S.A., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul reclamanților de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100%; obligarea pârâtei să elibereze reclamanților adeverințe din care să reiasă perioadele în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Ord. 50/1990, H.G. nr. 559/1990, H.G. nr. 456/1990, Ord. 969/1990, CCM, Codul Muncii: art. 6, 39, 40, 171, 248, 281, 284, 287.

La termenul de judecată din data de 03.04.2019 instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată pentru fiecare reclamant în parte cu excepția reclamantului H. în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A. și formarea a opt dosare.

Urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. s-a format dosarul nr. x/2019.

Tribunalul Prahova, secția I Civilă prin sentința civilă nr. 1315 din 03 iunie 2019 a respins acțiunea având ca obiect "acțiune în constatare, obligația de a face", formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1315 din data de 5 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a formulat apel reclamanta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2019, Curtea, constatând ivită divergența cu privire la invocarea excepției necompetenței funcționale, a înaintat cauza Președintelui secției I Civilă pentru a stabili componența completului de divergență, fiind desemnat domnul judecător K..

În complet de divergență, la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2019, Curtea, cu majoritate, a reiterat excepția necompetenței funcționale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței funcționale a completului de judecată 29 A III; a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect apelul formulat de reclamanta B., împotriva sentinței nr. 1315 din data de 5 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata pârâta S.C. J. S.A., în favoarea completelor specializate în configurația anterioară a hotărârilor de colegiului 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019 a secției I Civile.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut în ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

În acest context, se reține că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Având în vedere că sentința este executorie, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Totodată, s-a reținut din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din ROI aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Această concluzie este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În acest context s-a apreciat că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Dosarul a fost repartizat completului 19 ACIV, iar la termenul din 03 martie 2020, acest complet a invocat excepția de necompetență funcțională.

Prin încheierea de ședință din 03 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a apelului apelanta-reclamantă B., împotriva sentinței civile nr. 1315/05 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. J. S.A., în favoarea completului inițial învestit; a constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat de drept judecarea cererii și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 23 martie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit LM 29 A III, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta B., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâtei S.C. J. S.A. să constate dreptul reclamanților de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100%; obligarea pârâtei să elibereze reclamanților adeverințe din care să reiasă perioadele în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit- LM 29 A III.