ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2020

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 401/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019 reclamanții A. Marian, C., D., E., F., G., H., I. și J. au chemat în judecată pârâta S.C. K. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul acestora de a beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% pentru perioadele: A. - 25.10.1985-13.09.1989 și 04.10.1990-01.04.2001; C. - 17.09.1990-20.09.1997; D. - 01.12.1986-01.05.1997; 16.08.1997-18.10.1997; 20.10.1997-01.04.2001; E. - 13.11.1990-01.04.2001; F. - 22.02.1988-01.05.1997; 16.08.1997- 20.09.1997; G. - 20.09.1989-27.09.1989; 05.10.1990-01.05.1997; 16.08.1997-08.10.1997; 18.03.1998-01.04.2001; H. - 01.11.1985-01.10.1997; I. - 18.05.1984-05.03.1985; 16.10.1986-01.04.2001; J. - 17.06.1983-03.06.1985; 01.11.1986-01.04.2001, cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverințelor din care să reiasă perioadele în care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic.

Urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de H. s-a format dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1320/05.06.2019, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect "acțiune în constatare, obligația de a face", formulată de reclamanta H., în contradictoriu cu pârâta S.C. K. S.A..

Împotriva sentinței pronunțată a declarat apel, în termenul legal, reclamanta H., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate și pe fond admiterea acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la 11 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 30 A III.

Prin încheierea din data de 16.10.2019, completul inițial învestit, a admis excepția de necompetență material funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În argumentarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

S-a arătat că prin sentința nr. 544/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași colegiu; sentință care este executorie de drept.

Prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I civilă de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența și că, prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ.

A constatat instanța că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă; în acest sens fiind și dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut instanța, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

S-a mai reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

În aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 2 A CIV.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2019, completul 2 A CIV a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale procesuale, având în vedere dispozițiile art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., Hotărârile Colegiului de Conducere ale Curții de Apel Ploiești nr. 9/22 mai 2019 și nr. 12/20 iulie 2019 și Decizia nr. 47/2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2019 s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a apelului, în favoarea completului inițial investit și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri, s-a dispus suspendarea soluționării apelului și înaintarea dosarului Înalte Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, în ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019 în prezenta cauză, instanța a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, în temeiul sentinței civile nr. 554 din 21 august 2019 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu s-au mai repartizat cauze, începând cu data de 21 august 2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluționeze în această materie.

S-a mai reținut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din fața instanței de apel, la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența, întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice și să stabilească competența, în condițiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă inițiativă de stabilire a completului sau secției specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanței, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește referirea la faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate, acest aspect nu poate influența competența respectivului complet, acesta fiind doar blocat de la repartizare, începând cu data de 22.08.2019, fără a-i fi afectată competența raportat la dosarele înregistrate anterior acestei date. Decizia președintelui de secție nu poate nici suspenda, nici anula/invalida decizia președintelui instanței.

S-a mai reținut că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 și 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție. Odată consacrat legislativ principiul fundamental al repartizării aleatorii a cauzelor, trebuie asigurată și respectarea lui prin reglementarea modalității concrete în care se aplică acest principiu. În legislația noastră această reglementare a fost instituită prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, care a stabilit ca repartizarea aleatorie se face prin sistemul informatic - ECRIS.

Principiul fundamental al repartizării aleatorii consacrat de legislația României corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră și garantează dreptul la un proces echitabil, drept circumstanțiat sub următoarele aspecte relevante: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (…) de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege…"

Astfel cum statuează art. 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu titlu de principiu, repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul inițial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie încă o dată a cauzei.

Afirmația că prin înființarea acestor completuri ar fi fost afectate principiile inamovibilității și specializării judecătorului nu corespund realității. Avizul nr. x/2012 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de a 13-a reuniuni plenare a CCJE (Paris, 5-6 noiembrie 2012) a statuat că: Pct. 45:

"La vârful ierarhiei sistemului judiciar (iar în ceea ce privește materia litigiilor de muncă, având în vedere că hotărârile pronunțate în această materie rămân definitive în fața curților de apel, curtea de apel reprezintă vârful ierarhiei) specializarea nu trebuie să împiedice existența unei anumite polivalențe, pentru a se permite administrarea cu flexibilitate a diverselor cauze la cel mai înalt nivel. Această flexibilitate este indispensabilă instanțelor superioare pentru a-și îndeplini misiunea lor legală și constituțională, mai ales garantarea unității și coerenței în interpretarea și aplicarea legii și a jurisprudenței. De asemenea, flexibilitatea va garanta că, în cadrul căilor de atac, domeniile specializate nu vor constitui apanajul unui grup (prea) restrâns de judecători care pot impune astfel punctul lor de vedere într-o materie anume și, prin acest fapt, pot împiedica dezvoltarea interpretării legii în respectivul domeniu" "Este de evitat, mai ales la nivelul instanțelor superioare, monopolul asupra judecării anumitor tipuri de cauze de către un număr restrâns de completuri de judecată. Totodată, la nivelul instanțelor superioare trebuie să existe multă flexibilitate, astfel încât unificarea practicii judiciare și soluțiile de principiu să nu fie oferite de un număr foarte restrâns de judecători." Prin raportare la acest aviz, înființarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparținând celor trei secții non-penale nu contravine principiului specializării judecătorilor.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al secției I civile a Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 11 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 30 A III.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 30 A III au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

Înalta Curte reține că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit al secției I civile a Curții de Apel Ploiești, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.