Decizia nr. 1369/2010 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 6/2009 a Tribunalului Timiș

Reclamanta S.I.F. Banat Crișana a solicitat prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Timiș, formulată în contradictoriu cu pârâta SC U.M.T. SA, să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din data de 19 septembrie 2008 și să dispună radierea mențiunilor înregistrate la Registrul Comerțului în baza hotărârii adoptate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, respectiv ale art. 110, art. 129 alin. (2), art. 211 și art. 125 alin. (3) din Lege. Reclamanta s-a legitimat procesual activ în promovarea acțiunii în anulare cu calitatea de acționar al societății pârâte, având o cotă de 6,97% din capitalul social, precizând că nu a participat la adunarea din 19 septembrie 2008 când s-a hotărât majorarea capitalului social al societății.

Prin sentința civilă nr. 6 din 19 ianuarie 2009 Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă. Examinând motivele de nulitate invocate de reclamante, tribunalul reține următoarele: Adunarea generală extraordinară a fost convocată cu respectarea dispozițiilor art. 110 din Legea societăților comerciale la sediul societății, astfel cum a fost modificat prin hotărârea adunării generale din data de 30 mai 2008, hotărâre care a fost înregistrată la Registrul Comerțului la data de 23 iulie 2008, sediul care a fost de altfel indicat în convocatorul publicat pentru adunarea generală din 19 septembrie 2008. Motivul de nulitate constând în asigurarea secretariatului de către o persoană ce nu avea calitate de acționar a fost apreciat de tribunal ca neîntemeiat, în raport de cerințele art. 129 din Legea societăților comerciale. Cu privire la nerespectarea dreptului de preferință la majorarea capitalului social, tribunalul apreciază că și această încălcare nu se confirmă, în condițiile în care reclamanta nu a tăcut dovada unei vătămări, nemanifestându-și opțiunea de a achiziționa acțiunile scoase la vânzare, iar sintagma cuprinsă în convocator „30 de zile de la data publicării", în loc de o lună de la data publicării, fiind irelevantă sub aspectul exercitării dreptului de preferință, în situația în care în buletinele de subscriere a fost corect înscrisă data de 3 noiembrie 2008, respectiv o lună de la publicarea în M. Of. a hotărârii.

Sentința tribunalului a fost apelată de către reclamantă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, vizând modul în care prima instanță a examinat și interpretat dispozițiile legale încălcate prin hotărârea adoptată. Prin Decizia civilă nr. 92 din 5 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Instanța de control devolutiv a confirmat ca legale și temeinice dezlegările de fapt și în drept statuate de prima instanță constatând că adunarea s-a ținut la sediul societății, iar neindicarea în convocator a etajului nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii. În același sens, instanța constată că, față de dispozițiile art. 216 și 220 alin. (4) din Legea societăților comerciale conform cărora termenul acordat pentru exercitarea dreptului de preferință în vederea subscrierii acțiunilor noi emise prin majorarea capitalului social nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale în M. Of. al României, majorarea capitalului social, hotărâtă de A.G.E.A. este validă, în condițiile în care subscrierea a fost făcută potrivit mențiunilor din buletinele de subscriere, până la data de 3 noiembrie 2008. Și critica privind desemnarea ca secretar al adunării a unei persoane fizice, prepusul unuia dintre acționarii prezenți, în condițiile în care la adunare au participat acționari persoane juridice, a fost găsită neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2009 solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a A.G.E.A. din data de 19 septembrie 2008. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele: - încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 117 alin. (6) și ale art. 131 alin. (4) din Legea societăților comerciale sub aspectul convocării adunării generale la un sediu care nu era opozabil terților, în condițiile în care hotărârea de schimbare a sediului nu fusese publicată în M. Of. al României; încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 129 alin. (2) din Legea societăților comerciale referitoare la alegerea secretarilor adunărilor generale, dintre acționarii prezenți la adunare; - interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 216 alin. (2) din Legea societăților comerciale coroborate cu cele din art. 238 din Legea nr. 297/2004 cu privire la termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferință, termen care a fost redus de la o lună la 28 zile prin stabilirea datei limită de subscriere la 3 noiembrie 2008 și a datei de înregistrare la 6 octombrie 2008.

Înalta Curte verificând decizia atacată, în contextul criticilor de nelegalitate formulate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 5.1. Mențiunile cuprinse în convocatorul publicat în M. Of. al României Partea a IV-a nr. 4482/13 august 2008, cu privire la locul ținerii adunării generale extraordinare a acționarilor S.C. UMT S.A. din data de 19 septembrie 2008, respectiv sediul societății din Timișoara, îndeplinesc exigențele impuse de art. 117 alin. (6) din Lega societăților comerciale sub aspectul locului ținerii adunării la sediul social al societății. Argumentele recurentei în sensul că „sediul cunoscut" era cel anterior, situat pe aceeași stradă dar la alt număr poștal, sunt tară relevanță juridică, în raport de dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea societăților comerciale și de faptul că în convocator s-a indicat și individualizat sediul social al societății ca loc al ținerii adunării. 5.2. În ceea ce privește alegerea secretarului adunării generale, dispozițiile art. 129 din Legea societăților comerciale, cu pronunțat caracter tehnic, stabilesc condițiile de formă pentru desfășurarea adunării, printre care și alegerea unui secretariat dintre acționarii prezenți. Or, în cauză secretarul societății a fost ales cu unanimitate de voturi de acționarii prezenți, ceea ce semnifică o respectare întrutotul a regulii instituite prin art. 129 din Legea societăților comerciale. În condițiile în care la adunare au participat numai acționari persoane juridice, prin reprezentanți, alegerea ca secretar a consilierului juridic al unuia dintre acționarii prezenți, nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale susmenționate, dimpotrivă calificarea juridică a persoanei astfel alese, constituie o garanție în ce privește posibilitatea de verificare a listei de prezență și de îndeplinire a obligațiilor ce-i revin în această calitate. 5.3. Și critica recurentei cu privire la încălcarea termenului de subscriere a acțiunilor nou emise urmare majorării capitalului social, prevăzut de art. 216 alin. (2) din Legea societăților comerciale se vădește nefondată, dezlegarea dată de instanța de apel în această chestiune este corectă în raport de datele relevante în această materie menționate în convocator și în buletinele de subscriere respectiv data de 6 octombrie 2008 de la care acționarii puteau ridica buletinul de subscriere și data limită până la care subscrierea putea fi făcută, înscrisă în buletinele de subscriere, 3 noiembrie 2008. Cum hotărârea de majorare a capitalului social a fost publicată în M. Of. al României - Partea a IV-a la data de 3 noiembrie 2008 termenul de o lună de la publicare pentru exercitarea dreptului de preferință a fost respectat, chiar dacă în conținutul hotărârii a fost prevăzut un termen de 30 de zile. În alte cuvinte, numai în mod formal se poate considera că a fost încălcat termenul de subscriere, deoarece mențiunea în buletinele de subscriere a datei de 3 noiembrie 2008, dovedește indubitabil respectarea termenului de o lună de exercitare a dreptului de preferință al acționarilor existenți în subscrierea noilor acțiuni emise. Deși recurenta susține că i-a fost încălcat dreptul de subscriere a acțiunilor nou emise, nu a dovedit că înăuntrul termenului de o lună sau în ultima zi a termenului, 3 noiembrie 2008, a expediat societății buletinul de subscriere completat semnat și însoțit de dovada plății integrale în contul menționat în formular a acțiunilor noi subscrise, iar societatea nu a dat curs acestei subscrieri. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat constatând că motivul de nelegalitate invocat astfel cum a fost argumentat, în raport de dispozițiile legale incidente, pretins încălcate, nu se confirmă. Cererea intimatei privind obligarea recurentei ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această fază procesuală va fi respinsă ca nedovedită față de absența documentelor justificative care să ateste plata onorariului de avocat solicitat, factura fiscală depusă de intimată în sprijinul solicitării sale neconstituind un document de plată a onorariului.