ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2515/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 28 din 27 februarie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.P.J. împotriva pârâților SC P. SRL Jimbolia, C.L.S. și N.I., acțiune prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii societății pârâte din 26 mai 2006 și a actului adițional la actul constitutiv din 26 mai 2006. În considerentele sentinței s-a reținut că pârâtul C.L. a comunicat reclamantului decizia de a coopta noi asociați în societatea pârâtă, iar aceasta a fost de acord conform mandatului dat, operațiunea având un efect pozitiv asupra firmei.

S-a considerat că motivele de nulitate invocate de reclamant, constând în lipsa consimțământului, cauza ilicită a actului și înțelegerea frauduloasă dintre părți, nu sunt întemeiate cât timp reclamantul a dat pârâtului C.L. mandat special, iar prețul părților sociale a fost achitat integral și depus în contul societății. De asemenea, instanța a avut în vedere că mandatul acordat pârâtului a fost unul special, de semnare a oricărui act în numele reclamantului, respectiv de modificare a actelor constitutive privitor la cooptarea de noi asociați, de închiriere a oricărui act în interesul societății, exclusiv cesiune de părți sociale.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis prin Decizia nr. 199 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care a schimbat hotărârea apelată în sensul că admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii din 26 mai 2006 a SC P. SRL Jimbolia și a actului adițional din 26 mai 2006 la actul constitutiv al societății. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului, a reținut că prin procura autentificată din 30 august 2005, reclamanta - în calitatea sa de asociat unic al SC P. SRL - l-a împuternicit pe pârâtul C.L. să-l reprezinte în toate actele referitoare la drepturi și obligații ce decurg din calitatea sa de asociat unic conform celor detaliate în act, iar în calitatea sa de mandatar, pârâtul a procedat la modificarea actului constitutiv al societății în sensul majorării capitalului social, cooptând în calitatea de asociat pe pârâtul N.I.

cu un procent de 55% din capitalul social (acesta devenind majoritar). S-a apreciat că această operațiune nu s-a făcut în interesul reclamantului, că s-au depășit limitele impuse prin mandat (de a nu cesiona părțile sociale și de a se respecta interesele ) și că era necesar consimțământul expres al asociatului unic la luarea hotărârii a cărei anulare se solicită. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii pârâți, criticând-o ca fiind nelegală. Recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici (deși sunt formulate două recursuri distincte, criticile sunt aceleași): - Decizia este pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că judecarea apelului a avut loc în ședința publică nu în camera de consiliu așa cum prevăd dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990. - Decizia nu a fost pronunțată în contradictoriu cu O.R.C. Timiș care, deși are calitatea de parte în cauză, nu a fost citat la niciunul din termenele de judecată. - Au fost interpretate greșit clauzele procurii speciale autentificate din 30 august 2005, apreciindu-se eronat că lipsește consimțământul asociatului unic la luarea hotărârii a cărei anulare se cere și că s-au depășit limitele mandatului. - Instanța de apel a fost în eroare atunci când a calificat operațiunea de majorare a capitalului social ca fiind o cesiune de părți sociale, confundând cele doua operațiuni.

- Au fost aplicate greșit prevederile art. 1541 și 1537 C. civ. întrucât mandatul special prevedea expres posibilitatea cooptării de noi asociați, precum și modificarea actelor constitutive și a capitalului social, existând consimțământul valabil exprimat al reclamantului. - Greșit s-a reținut că majorarea capitalului social și cooptarea unui nou asociat nu ar fi în interesul societății, neavând în vedere debitele societății. La data de 29 aprilie 2008, intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că : judecarea pricinii în ședință publică nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, că prin acțiune nu a fost chemat în judecată O.R.C.

Timiș și că hotărârea ce face obiectul acțiunii a fost luată cu depășirea limitelor mandatului, lipsind consimțământul asociatului unic, având la bază înțelegerea frauduloasă dintre mandatar și noul asociat, fiind lipsită de cauză. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 13 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, cererea în anularea/nulitatea hotărârii adunării generale se judeca în camera de consiliu. Din economia textului rezultă că legiuitorul a avut în vedere soluționarea în camera de consiliu a cererilor, la instanța de fond, și nu a căilor de atac. Pe de altă parte, raportându-se la prevederile alin. (2) al art. 105 C. proc.

civ., recurenții aveau obligația să facă dovada vătămării și a faptului că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, prin susținerile pe care aceștia le-au făcut în cuprinsul cererilor de recurs nu au demonstrat existența unei vătămări care să constea în încălcarea drepturilor lor procesuale. Nu poate fi primită nici critica referitoare la necitarea O.R.C. Timiș cât timp, potrivit art. 132 alin. (5) din lege acțiunea în anulare/nulitate se soluționează în contradictoriu cu societatea, legea stabilind fără echivoc cadrul procesual în cazul acestor acțiuni. Cât privește natura mandatului dat pârâtului C.L.S.

se constată că prin actul intitulat de părți „procură specială”, autentificat din 30 august 2005, mandantul l-a împuternicit pe mandatar și cu privire la posibilitatea de a modifica actele consecutive ale societății la care acesta era asociat unic, inclusiv prin majorarea capitalului social și cooptarea de noi asociați, operațiuni ce trebuiau efectuate în interesul societății. Deși, mandatarul a avut mandat pentru operațiunile efectuate se constată că acesta nu a avut în vedere faptul că era ținut să-și îndeplinească obligațiile cu bună - credință, cu diligența unui bun proprietar și respectarea intereselor mandantului. Astfel, operațiunile efectuate s-a diminuat valoarea participației mandantului la capitalul social al societății, acesta pierzând poziția pe care o deținea, devenind asociat majoritar - terțul acceptat în societate, în urma majorării capitalului social.

Diminuând valoarea participației mandantului la capitalul social, mandatarul a depășit limitele mandantului, iar în această situație devin operabile prevederile art. 381 C. com., devreme ce suntem în prezența unui mandat comercial, și nu sancțiunea nulității actelor astfel încheiate cum, greșit, a reținut instanța apelului. Astfel, potrivit prevederilor textului menționat, mandatarul care nu se conformează instrucțiunilor primite de la mandant va răspunde pentru prejudiciile cauzate mandantului. Cât privește interesul societății, așa cum a reținut și instanța apelului, operațiunile de majorare de capital social nu poate fi dăunătoare pentru societate însă aceasta este o chestiune de oportunitate ce nu poate fi apreciată de instanța de recurs, în contextul în care ar fi necesară reevaluarea situației de fapt.

Concluzionând, Înalta Curte constată că este nelegală sancționarea Hotărârii din 26 mai 2006 a SC P. SRL Jimbolia cu nulitatea în raport de prevederile art. 381 C. com. conform cu care mandantul are la îndemână o acțiune în răspundere pentru prejudiciul suferit, în situația în care limitele mandatului au fost depășite. Pe cale de consecință, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să se admită recursurile ca nefondate cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul respingerii apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții: N.I. și C.L.S. împotriva Deciziei civile nr. 199/A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Modifică Decizia civilă nr. 199/A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în sensul că respinge apelul reclamantului G.P.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.