ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2515/2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 28 din 27 februarie 2007,

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea formulată de reclamanta G.P.J. împotriva pârâților SC P. SRL Jimbolia,

C.L.S. și N.I., acțiune prin care s-a solicitat să se constate nulitatea

absolută a Hotărârii societății pârâte din 26 mai 2006 și a actului adițional

la actul constitutiv din 26 mai 2006.

În considerentele

sentinței s-a reținut că pârâtul C.L. a comunicat reclamantului decizia de a

coopta noi asociați în societatea pârâtă, iar aceasta a fost de acord conform

mandatului dat, operațiunea având un efect pozitiv asupra firmei.

S-a considerat că

motivele de nulitate invocate de reclamant, constând în lipsa consimțământului,

cauza ilicită a actului și înțelegerea frauduloasă dintre părți, nu sunt

întemeiate cât timp reclamantul a dat pârâtului C.L. mandat special, iar prețul

părților sociale a fost achitat integral și depus în contul societății.

De asemenea, instanța

a avut în vedere că mandatul acordat pârâtului a fost unul special, de semnare

a oricărui act în numele reclamantului, respectiv de modificare a actelor

constitutive privitor la cooptarea de noi asociați, de închiriere a oricărui

act în interesul societății, exclusiv cesiune de părți sociale.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței a fost admis prin Decizia nr. 199 din 1 octombrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, care a schimbat hotărârea apelată

în sensul că admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii

din 26 mai 2006 a SC P. SRL Jimbolia și a actului adițional din 26 mai 2006 la

actul constitutiv al societății.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța apelului, a reținut că prin procura autentificată din 30

august 2005, reclamanta - în calitatea sa de asociat unic al SC P. SRL - l-a

împuternicit pe pârâtul C.L. să-l reprezinte în toate actele referitoare la

drepturi și obligații ce decurg din calitatea sa de asociat unic conform celor

detaliate în act, iar în calitatea sa de mandatar, pârâtul a procedat la modificarea

actului constitutiv al societății în sensul majorării capitalului social,

cooptând în calitatea de asociat pe pârâtul N.I. cu un procent de 55% din

capitalul social (acesta devenind majoritar).

S-a apreciat că

această operațiune nu s-a făcut în interesul reclamantului, că s-au depășit

limitele impuse prin mandat (de a nu cesiona părțile sociale și de a se

respecta interesele ) și că era necesar consimțământul expres al asociatului

unic la luarea hotărârii a cărei anulare se solicită.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs ambii pârâți, criticând-o ca fiind nelegală.

Recurenții au invocat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. în

dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici (deși sunt formulate două

recursuri distincte, criticile sunt aceleași):

- Decizia este

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecarea apelului

a avut loc în ședința publică nu în camera de consiliu așa cum prevăd

dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.

- Decizia nu a fost

pronunțată în contradictoriu cu O.R.C. Timiș care, deși are calitatea de parte

în cauză, nu a fost citat la niciunul din termenele de judecată.

- Au fost interpretate

greșit clauzele procurii speciale autentificate din 30 august 2005,

apreciindu-se eronat că lipsește consimțământul asociatului unic la luarea

hotărârii a cărei anulare se cere și că s-au depășit limitele mandatului.

- Instanța de apel a

fost în eroare atunci când a calificat operațiunea de majorare a capitalului

social ca fiind o cesiune de părți sociale, confundând cele doua operațiuni.

- Au fost aplicate

greșit prevederile art. 1541 și 1537 C. civ. întrucât mandatul special prevedea

expres posibilitatea cooptării de noi asociați, precum și modificarea actelor

constitutive și a capitalului social, existând consimțământul valabil exprimat

al reclamantului.

- Greșit s-a reținut

că majorarea capitalului social și cooptarea unui nou asociat nu ar fi în

interesul societății, neavând în vedere debitele societății.

La data de 29 aprilie

2008, intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că : judecarea pricinii în

ședință publică nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, că prin acțiune

nu a fost chemat în judecată O.R.C. Timiș și că hotărârea ce face obiectul

acțiunii a fost luată cu depășirea limitelor mandatului, lipsind consimțământul

asociatului unic, având la bază înțelegerea frauduloasă dintre mandatar și noul

asociat, fiind lipsită de cauză.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursurile

sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 13 alin.

(9) din Legea nr. 31/1990, cererea în anularea/nulitatea hotărârii adunării

generale se judeca în camera de consiliu.

Din economia textului

rezultă că legiuitorul a avut în vedere soluționarea în camera de consiliu a

cererilor, la instanța de fond, și nu a căilor de atac.

Pe de altă parte,

raportându-se la prevederile alin. (2) al art. 105 C. proc. civ., recurenții

aveau obligația să facă dovada vătămării și a faptului că aceasta nu poate fi

înlăturată decât prin anularea actului. Or, prin susținerile pe care aceștia

le-au făcut în cuprinsul cererilor de recurs nu au demonstrat existența unei

vătămări care să constea în încălcarea drepturilor lor procesuale.

Nu poate fi primită

nici critica referitoare la necitarea O.R.C. Timiș cât timp, potrivit art. 132 alin.

(5) din lege acțiunea în anulare/nulitate se soluționează în contradictoriu cu

societatea, legea stabilind fără echivoc cadrul procesual în cazul acestor

acțiuni.

Cât privește natura

mandatului dat pârâtului

C.L.S.

se constată că prin actul intitulat de părți „procură specială”, autentificat

din 30 august 2005, mandantul l-a împuternicit pe mandatar și cu privire la

posibilitatea de a modifica actele consecutive ale societății la care acesta

era asociat unic, inclusiv prin majorarea capitalului social și cooptarea de

noi asociați, operațiuni ce trebuiau efectuate în interesul societății.

Deși, mandatarul a

avut mandat pentru operațiunile efectuate se constată că acesta nu a avut în

vedere faptul că era ținut să-și îndeplinească obligațiile cu bună - credință,

cu diligența unui bun proprietar și respectarea intereselor mandantului.

Astfel, operațiunile

efectuate s-a diminuat valoarea participației mandantului la capitalul social al

societății, acesta pierzând poziția pe care o deținea, devenind asociat

majoritar - terțul acceptat în societate, în urma majorării capitalului social.

Diminuând valoarea

participației mandantului la capitalul social, mandatarul a depășit limitele

mandantului, iar în această situație devin operabile prevederile art. 381 C.

com., devreme ce suntem în prezența unui mandat comercial, și nu sancțiunea

nulității actelor astfel încheiate cum, greșit, a reținut instanța apelului.

Astfel, potrivit

prevederilor textului menționat, mandatarul care nu se conformează

instrucțiunilor primite de la mandant va răspunde pentru prejudiciile cauzate

mandantului.

Cât privește

interesul societății, așa cum a reținut și instanța apelului, operațiunile de

majorare de capital social nu poate fi dăunătoare pentru societate însă aceasta

este o chestiune de oportunitate ce nu poate fi apreciată de instanța de

recurs, în contextul în care ar fi necesară reevaluarea situației de fapt.

Concluzionând, Înalta

Curte constată că este nelegală sancționarea Hotărârii din 26 mai 2006 a SC P.

SRL Jimbolia cu nulitatea în raport de prevederile art. 381 C. com. conform cu

care mandantul are la îndemână o acțiune în răspundere pentru prejudiciul

suferit, în situația în care limitele mandatului au fost depășite.

Pe cale de

consecință, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să se admită

recursurile ca nefondate cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții:

N.I.

și C.L.S. împotriva Deciziei civile nr. 199/A din 1 octombrie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială.

Modifică Decizia civilă

nr. 199/A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

în sensul că respinge apelul reclamantului G.P.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.