ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1766/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanta S.I.F. Banat Crișana SA, a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.M. SA, solicitând constatarea nulității absolute sau anularea Hotărârii A.G.E.A. din 14 ianuarie 2009 și radierea mențiunilor efectuate la registrul comerțului, prin care s-a garantat până la concurența sumei de 3.000.000 euro facilitățile de credit contractate de pârâtă sau SC N.B. SA. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 144/ C din 19 mai 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptului la acțiune și a respins ca nefondată acțiunea.

Instanța de fond a reținut, în privința excepțiilor că hotărârea atacată a fost publicată la 29 ianuarie 2009, dată de la care începe să curgă termenul de cincisprezece zile de exercitarea a căii de atac, iar reclamanta, acționar al societății pârâte a votat împotriva hotărârii, cu toate că aceasta nu a fost menționată în procesul - verbal. În privința fondului litigiului, instanța a considerat că motivele invocate în acțiune sunt de nulitate relativă a hotărârii atacate, iar reclamanta nu a dovedit prejudiciul ce s-ar cauza, iar sub aspectul oportunității hotărârii, aceasta excede contractului de legalitate.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 183 din 26 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că deși în actul constitutiv al societății pârâte nu e prevăzut ca obiect de activitate garantarea împrumuturilor raporturile comerciale impun asemenea angajamente dacă sunt benefice, însă instanțele nu pot cenzura aspectele de oportunitate avute în vede la momentul adoptării hotărârii atacate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a greșit considerând că pârâta nu poate avea ca obiect de activitate garantarea de împrumuturi cât timp legea (Ordinul nr. 337/2007 al I.N.S.) prevede activități de creditare și intermediere financiară printre obiectele de activitate ale societăților comerciale.

Pe de altă parte susține recurenta că cenzurarea hotărârii A.G.E.A. atacată nu are în vedere aspecte de oportunitate ci de legalitate, respectiv de încălcare a art. 34 din Decretul nr. 31/1954 privind specialitatea persoanei juridice, garantarea împrumutului fiind împotriva scopului societății, încălcând principiul funcționării societății și specialității capacității de folosință. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prin hotărârea A.G.E.A. atacată societatea pârâtă s-a obligat să garanteze contractul de credit pe care aceasta sau SC N.B. SA îl contractează de la I.N.G. B. N.V. Natura juridică a hotărârilor A.G.A. este una contractuală, derivată din pactul Societar și care impune, în cazul exercitării căii de atac împotriva ei, cercetarea de către instanțe numai a aspectelor de legalitate a acestora.

În mod judicios instanțele de fond au analizat actul supus cenzurii lor și au apreciat că o unică operațiune de garantare a unui credit nu poate reprezenta încălcarea principiului specialității capacității de folosință, cu atât mai mult cu cât aceasta activitate (de garantare a unui împrumut) nu poate fi confundată cu activitatea de creditare sau de intermediere financiară, definite de Codurile C.A.E.N. prin operațiuni specifice creditului. Pentru a putea analiza dacă prin efectele sale hotărârea adunării generale corespunde scopului societății comerciale, într-o operațiune singulară, instanțele ar fi fost nevoite să aprecieze asupra beneficiului obținut de societate, adică asupra oportunității deciziei luate prin votul majoritar al acționarilor.

Acestea s-ar circumscrie unei verificări a temeiniciei hotărârii adoptate, care scapă controlului instanțelor judecătorești. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 183 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SIF B.C. SA Arad împotriva Deciziei nr. 183 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.