ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud,

reclamanta SC S.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtă B.C.R., sucursala Năsăud, a

solicitat obligarea pârâtei să execute contractul de credit din 30 iunie 2006

în sensul de a pune la dispoziția reclamantei creditul acordat, iar în caz de

refuz să oblige pârâta la 2.000 lei cu titlu de daune cominatorii pentru

fiecare zi de întârziere.

Tribunalul Bistrița - Năsăud prin

sentința nr. 195/2009 din 27 martie 2009 a admis acțiunea reclamantei SC S.I. SRL

a obligat pârâta B.C.R., sucursala Năsăud, să execute contractul de credit din 30

iunie 2006 în sensul de a pune la dispoziția societății creditul de investiții

acordat și în caz de refuz obligă pârâta să plătească reclamantei câte 2.000

lei cu titlu de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, fiind

obligată pârâta la 5.006,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de

creditare din 30 iunie 2006, prin care pârâta i-a acordat reclamantei un credit

de investiții în sumă de 3.192.247 lei.

S-a mai reținut că reclamanta și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin contract, însă pârâta nu și-a îndeplinit

obligația de a pune la dispoziție sumele alocate, deși potrivit dispozițiilor art.

111 contractul constituie titlu executoriu, conform Legii bancare pentru ambele

părți, acesta intrând în vigoare la data semnării sale de către toate părțile, potrivit

dispozițiilor art. 112 din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta B.C.R., sucursala Năsăud, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 145/2009 din

21 octombrie 2009 a admis apelul pârâtei B.C.R., sucursala Năsăud, a schimbat

în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta

SC S.I. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut din certificatul de confirmare de fonduri, care atestă capacitatea

de cofinanțare a societății și care are o valabilitate de 120 de zile de la

emitere, că banca are posibilitatea de a refuza acordarea creditului în

situația în care, între data aprobării acestuia și data prezentării

contractului încheiat cu Agenția S.A.P.A.R.D. s-a modificat situația financiară

și patrimonială a societății, aspect care nu a fost avut în vedere de către

instanța de fond, iar probele administrare în cauză și la care face trimitere

intimata SC S.I. SRL nu sunt de natură să facă dovada contrară, sens în care

s-a apreciat de Curtea de Apel Cluj că acțiunea este neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs reclamanta SC S.I. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C.proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate și rejudecând pe fond cauza, să respingă apelul pârâtei, ca

nefondat.

Critica adusă deciziei atacate se

referă, în esență, la faptul că sumele cuprinse în contractul de creditare din

30 iunie 2006, reprezintă un credit de investiții acordat societății de către M.A.P.D.R.

în cadrul Programului F., în speță, nefiind vorba de o finanțare nerambursabilă

acordată în cadrul Programului S.A.P.A.R.D., cum greșit a reținut instanța de

apel.

Mai susține recurenta că în mod

greșit a statuat instanța de apel faptul că pârâta putea acorda acest credit

numai în condițiile prevăzute de certificatul de fonduri și că acesta și-ar fi

pierdut valabilitatea, deși, banca avea obligația să notifice Agenția S.A.P.A.R.D.

asupra refuzului acordării creditului și a cauzelor acestui refuz.

De asemenea, mai arată recurenta că,

susținerile intimatei privind neîndeplinirea obligațiilor impuse de art. 10.5

din contractul de credit sunt nefondate, ca și afirmațiile privind

comportamentul de plată îndoielnic al reclamantei, față de nota întocmită de B.C.R.,

sucursala Năsăud, potrivit căreia, SC S.I. SRL înregistrează valori bune în

ceea ce privește indicatorii de rentabilitate și de bonitate a investiției și

că investiția supusă finanțării este necesară.

În aceste condiții, apreciază

recurenta că, banca nu avea nicio calitate în a face verificări privind modul

de acordarea a acestor credite.

Analizând critica adusă sentinței

recurate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a se respinge

recursul, pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la faptul că, în

mod greșit, s-a reținut că sumele cuprinse în contractul de creditare

reprezintă un credit de investiții acordat societății de către M.A.P.D.R. în

cadrul Programului S.A.P.A.R.D. și nu în cadrul Programului F., este nefondată,

întrucât instanța de apel a constatat, din probele administrate, că instanța de

fond nu a făcut o distincție clară între procedura de accesare a fondurilor

structurale S.A.P.A.R.D. și procedura de constituire a surselor proprii de

finanțare prin accesare de credite bancare.

În aceste condiții, instanța de apel

a apreciat, în mod corect, că nu s-a făcut distincție între calitatea băncii de

emitent a scrisorii de confort în prima procedură și aceea de instituție

financiară selectată în derularea creditelor din fondul constituit la

dispoziția M.A.P.D.R., în cadrul celei de a doua proceduri.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia, în mod greșit s-a statuat de către instanța de apel faptul că pârâta

putea acorda acest credit numai în condițiile prevăzute de certificatul de

fonduri și că acesta și-ar fi pierdut valabilitatea, nu poate fi primită,

deoarece creditul se putea acorda de către bancă din surse proprii sau din

fondul constituit la dispoziția M.A.P.D.R., în cazul în care erau îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: scrisoarea de confort ar mai fi fost în vigoare

la data solicitării creditului; în urma analizei cash-flow-ului, conform art. 10.5

din contractul de credit, împrumutatul ar fi îndeplinit indicatorii de bonitate

minimali în vederea creditării, care au fost avuți în vedere inițial la

eliberarea scrisorii de confort și ar fi fost îndeplinite condițiile prealabile

tragerii creditului prevăzute la pct. 4.2 din contractul de credit.

Din analiza corectă pe care a

efectuat-o instanța de apel, s-a constatat că valabilitatea scrisorii de

confort a expirat la data de 28 octombrie 2006, dată până la care recurenta nu

a prezentat băncii contractul cadru cu Agenția S.A.P.A.R.D., deși banca a prelungit

în mod unilateral termenul de valabilitate a scrisorii de confort, cu încă 120

de zile, recurenta nu a reușit să prezinte contractul cadru de finanțare și în

aceste condiții banca nu mai avea nicio obligație privind scrisoarea de

confort, în sensul notificării solicitate de către recurentă.

Susținerile recurentei în ceea ce

privește afirmațiile neîntemeiate ale intimatei privind comportamentul de plată

îndoielnic al reclamantei, în raport de nota întocmită de B.C.R., sucursala

Năsăud, se constată că acestea sunt contrazise de actele dosarului din care

rezultă că aceste susțineri au fost bazate pe o notă de analiză și apreciere a

planului de afaceri rezultat din proiectul de investiție de față, ca document

intern al băncii, fără a se analiza ceilalți indicatori ai activității

societății în vederea luării unei decizii de creditare, iar un indicator foarte

important era și serviciul datoriei clientului rezultat din derularea

creditelor anterioare acordate de bancă, sens în care, în ultimul an de creditare,

recurenta a înregistrat un serviciul al datoriei, cumulat, mai mare de 300 de

zile, iar acordarea creditului în aceste condiții s-ar fi făcut cu încălcarea

cerințelor prudențiale impuse de legea bancară și normele B.N.R.

Critica referitoare la faptul că

banca nu avea nicio calitate de a verifica condițiile în care M.A.P.D.R. alocă

fonduri în cadrul Programului F., nu poate fi primită, deoarece metodologia

pentru accesarea acestor fonduri este stabilită de acesta, fiind valabilă numai

pentru faza de avizare a documentațiilor de către direcțiile pentru agricultură

județene, avizare prevăzută de Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 131/2005,

aprobate prin H.G. nr. 934/2005, însă acordarea efectivă a creditelor se face

numai de către băncile selectate, utilizând procedurile de lucru stabilite prin

normele proprii de creditare, astfel cum rezultă din prevederile pct. 3.2 lit. a)

al Convenției de lucru din 7 iunie 2006 încheiată între M.A.P.D.R. și intimata -

pârâtă.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei SC S.I. SRL Feldru,

prin administrator judiciar C.M.U. IPURL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingerecursul declarat de

reclamanta SC S.I. SRL Feldru, prin administrator judiciar C.M.U. IPURL, împotriva

deciziei nr. 145/2009 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2010.