ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 59/CC din 12 decembrie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC C. SA BUCUREȘTI, având ca obiect anularea Hotărârii A.G.O.A. din 27 aprilie 2007, cât și cererea intervenientului M.C.T. și cererea conexă formulată de reclamantul S.D. Prin decizia nr. 55/Ap din 22 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul reclamantei SC C. SA BUCUREȘTI, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 1 a A.G.O.A. a pârâtei S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV și a dispus menționarea hotărârii judecătorești irevocabile, în Registrul Comerțului.

Împotriva deciziei curții de apel, a declarat recurs pârâta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și păstrarea hotărârii pronunțate de prima instanță. Prin decizia nr. 113 din 21 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat recursul pârâtei S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 6 alin. (6) din statutul inițial, referitoare la cerința de cvorum, precum și aplicarea cu prioritate a acestor dispoziții, în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990.

A mai reținut Înalta Curte că instanța de apel s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a cerut, arătând în considerentele deciziei atacate, că nulitatea hotărârii A.G.O.A. este determinată de fraudarea legii în ceea ce privește obiectul supus aprobării adunării asociaților și nu de neprezentarea unor situații consolidate. S-a mai reținut că instanța de apel a stabilit cadrul juridic aplicabil, inclusiv incidența reglementării situațiilor financiare consolidate în speță, examinând ce anume s-a supus aprobării adunării generale respective. Împotriva deciziei Înaltei Curți, a formulat contestație în anulare, contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. În argumentarea motivului invocat, contestatoarea a formulat o serie de critici privind modul de soluționare a recursului, în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, prin neobservarea unor înscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv sentința nr. 29/CC/2007 a Tribunalului Brașov, actul adițional aprobat prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 3 aprilie 1999 și actul constitutiv actualizat sub nr. 2314 din 6 iulie 1999. A mai susținut contestatoarea că instanța a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate, derivat din izvorul legal al întocmirii situațiilor financiare individuale și a celor consolidate. Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul menținerii sentinței instanței de fond.

Examinând motivele contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluției din recurs printr-o rediscutare și reapreciere a probelor și care exced dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Nici critica privind omisiunea pronunțării instanței de recurs asupra unuia din motivele de nelegalitate invocate, nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei atacate, rezultă că instanța a examinat și răspuns punctual criticilor formulate pe aspectul întocmirii situațiilor financiare individuale și a celor consolidate.

În ceea ce privește tranzacția încheiată între părți, la data de 24 august 2009, având în vedere dispozițiile speciale ce reglementează calea de atac extraordinară a contestației în anulare, potrivit cărora, obiectul analizei instanței îl constituie doar criticile formulate împotriva deciziei instanței de recurs și nu aspecte intervenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, retractarea hotărârii este condiționată de caracterul fondat al motivelor prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Așa fiind, se observă că prin dispozițiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri supusă acestei căi de atac, situație în care, dacă instanța ar fi găsit fondat vreunul dintre motivele invocate, ar fi anulat decizia atacată și în rejudecare, ar fi putut eventual lua act de tranzacția încheiată.

Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, împotriva deciziei nr. 113 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.