ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2009

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 59/CC din 12

decembrie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea reclamantei SC C. SA BUCUREȘTI, având ca

obiect anularea Hotărârii A.G.O.A. din 27 aprilie 2007, cât și cererea intervenientului

M.C.T. și cererea conexă formulată de reclamantul S.D.

Prin decizia nr. 55/Ap din 22 mai

2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul reclamantei SC C.

SA BUCUREȘTI, a schimbat în parte sentința instanței de fond, a admis acțiunea

reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 1 a A.G.O.A. a pârâtei S.I.F.

TRANSILVANIA SA BRAȘOV și a dispus menționarea hotărârii judecătorești

irevocabile, în Registrul Comerțului.

Împotriva deciziei curții de apel, a

declarat recurs pârâta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, solicitând în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului

reclamantei și păstrarea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Prin decizia nr. 113 din 21 ianuarie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca

nefondat recursul pârâtei S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV.

Pentru a pronunța această soluție,

Înalta Curte a reținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 6 alin. (6) din statutul

inițial, referitoare la cerința de cvorum, precum și aplicarea cu prioritate a

acestor dispoziții, în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990.

A mai reținut Înalta Curte că

instanța de apel s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a cerut, arătând în

considerentele deciziei atacate, că nulitatea hotărârii A.G.O.A. este

determinată de fraudarea legii în ceea ce privește obiectul supus aprobării

adunării asociaților și nu de neprezentarea unor situații consolidate. S-a mai

reținut că instanța de apel a stabilit cadrul juridic aplicabil, inclusiv

incidența reglementării situațiilor financiare consolidate în speță, examinând

ce anume s-a supus aprobării adunării generale respective.

Împotriva deciziei Înaltei Curți, a

formulat contestație în anulare, contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV,

pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În argumentarea motivului invocat,

contestatoarea a formulat o serie de critici privind modul de soluționare a

recursului, în sensul că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale, prin neobservarea unor înscrisuri depuse la dosarul cauzei,

respectiv sentința nr. 29/CC/2007 a Tribunalului Brașov, actul adițional

aprobat prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 3 aprilie 1999 și actul constitutiv

actualizat sub nr. 2314 din 6 iulie 1999.

A mai susținut contestatoarea că

instanța a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate, derivat din

izvorul legal al întocmirii situațiilor financiare individuale și a celor

consolidate.

Pentru aceste motive, contestatoarea

a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și

rejudecând recursul, admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii

recurate, în sensul menținerii sentinței instanței de fond.

Examinând motivele contestației în

anulare, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare.

Față de aceste precizări prealabile,

în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna

din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în

sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Având în vedere caracterul de

excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei

„greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie

avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și

care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În acest context, din motivele

dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni

decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluției din

recurs printr-o rediscutare și reapreciere a probelor și care exced

dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în

anulare.

Nici critica privind omisiunea

pronunțării instanței de recurs asupra unuia din motivele de nelegalitate

invocate, nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei atacate, rezultă că

instanța a examinat și răspuns punctual criticilor formulate pe aspectul

întocmirii situațiilor financiare individuale și a celor consolidate.

În ceea ce privește tranzacția

încheiată între părți, la data de 24 august 2009, având în vedere dispozițiile

speciale ce reglementează calea de atac extraordinară a contestației în

anulare, potrivit cărora, obiectul analizei instanței îl constituie doar

criticile formulate împotriva deciziei instanței de recurs și nu aspecte

intervenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, retractarea hotărârii este

condiționată de caracterul fondat al motivelor prevăzute de art. 317-318 C.

proc. civ.

Așa fiind, se observă că prin

dispozițiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres

limitele examinării unei hotărâri supusă acestei căi de atac, situație în care,

dacă instanța ar fi găsit fondat vreunul dintre motivele invocate, ar fi anulat

decizia atacată și în rejudecare, ar fi putut eventual lua act de tranzacția

încheiată.

Pe cale de consecință, față de cele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, împotriva deciziei

nr. 113 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2009.