ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2982/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 423/CC din 1

iulie 2010 a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.I.F. „TRANSILVANIA”SA

Brașov în contradictoriu cu pârâta SC H.M. SA Brașov și în consecință a anulat

decizia nr. 5 din 16 noiembrie 2007 a Consiliului de Administrație al SC H.M.

SA privind majorarea capitalului social cu aport în numerar.

S-a dispus

comunicarea prezentei hotărâri Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Brașov, în vederea menționării acesteia, în termen de 15 zile de la

data când a rămas irevocabilă, în Registrul Comerțului.

A fost respinsă

cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul C.V. și

a mai fost respinsă contestația formulată de expertul B.M. împotriva măsurii de

reducere a onorariului.

În final a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.058,95 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

S-a reținut, în

principal, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, la data de 13 noiembrie 2008 sub nr. 7579/62/2008,

ulterior precizată urmare a casării sentinței civile nr. 22/CC din 22 aprilie

2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și trimiterii cauzei spre rejudecare,

reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA a chemat în judecată pârâta SC H.M. SA

solicitând anularea deciziei Consiliului de Administrație din 16 noiembrie

2007, cu motivarea că decizia de majorare a capitalului social a fost adoptată

cu încălcarea legii și a actelor constitutive, invocându-se dispozițiile art. 132

alin. (2), art. 220 ind.1, art. 115 alin. (2), art. 210 pct. 3 din Legea nr. 31/1990

și art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004.

La data de 12

februarie 2008 intervenientul C.V. a formulat o cerere de intervenție în

interesul pârâtei prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a

deciziei nr. 5 din 16 noiembrie 2007, indicând ca temei de drept dispozițiile

art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerile

reclamantei în sensul că decizia de majorare s-a luat cu încălcarea interesului

societății și al acționarilor minoritari a fost găsită fondată, avându-se în

vedere că la majorarea capitalului social trebuie luată în calcul valoarea

reală a unei acțiuni, fiind necesar a se stabili mai întâi această valoare în

raport cu activul net contabil al societății și stabilirea unei prime de

emisiune.

Neprocedându-se

astfel s-a creat un prejudiciu societății și acționarilor care nu au participat

la majorare.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept a avut-o și Raportul de expertiză

tehnică nr. 479727 din 8 decembrie 2009 conform căruia activul net corectat la

data de 16 noiembrie 2007 este de 54.806.495,44 lei, rezultând o valoare pe

acțiune de 21,17 lei și o valoare a primei de emisiune cu care ar trebui

majorat capitalul social de 18,67 lei.

Cererea reclamantei S.I.F.

TRANSILVANIA SA fiind admisă, pe cale de consecință cererea de intervenție în

interesul pârâtei SC H.E. SA a fost respinsă.

Contestația

expertului B.M. a fost respinsă ca nefondată, prin aceea că dispozițiile art. 274

C. proc. civ. invocate fac referire la cheltuielile de judecată pe care partea

care a câștigat procesul a dovedit că le-a făcut, iar nu la interzicerea

reducerii onorariului expertului de către instanță atunci când se apreciază că

suma solicitată se situează la un nivel cu mult peste cel al onorariilor

practicate, fiind nepotrivit de mare raportat la lucrarea efectuată.

Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, prin decizia nr. 112/Ap din 9 decembrie 2010 a admis excepția invocată de intimata S.I.F. TRANSILVANIA SA și în consecință a respins apelul

declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 423/CC din 1 iulie 2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind formulat de

către o persoană fără calitate procesuală activă.

A mai fost respinsă

și cererea de suspendare a cauzei formulată de către administratorul judiciar

al intimatei SC H.E. SA – CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL.

În fundamentarea

acestei soluții a fost analizată cu prioritate excepția lipsei calității

procesuale active, stabilindu-se în esență că apelantul expert nu a avut

calitatea de parte în proces, astfel neputând ataca sentința primei instanțe.

Dispozițiile art. 283

-286 C. proc. civ., raportate la art. 294 din același cod acordă calitatea de

apelant părții nemulțumite de hotărârea primei instanțe.

Împotriva deciziei

nr. 112/Ap din 9 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a promovat recurs B.M. care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre

judecătorească solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că revenirea ulterioară a instanței

de judecată la onorariul deja fixat definitiv și reducerea acestuia la 6.000

lei prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din 13 martie 2010 în

funcție de solicitările părților este nelegală, făcută în condiții de

netransparență, fără respectarea principiului contradictorialității, care a

condus la suferirea unui prejudiciu patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 al CEDO.

De asemenea faptul că

nu se poate formula o cale de atac împotriva acestei hotărâri și nici supunerea

ei unui control judiciar reprezintă o încălcare a dreptului la justiție în

sensul art. 13 coroborat cu art. 6 din CEDO, dar și a unei greșite interpretări

a art. 294 C. proc. civ.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurentul expert B.M., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a

dispus ca expertul contabil B.M. să efectueze un raport de expertiză contabilă

având ca obiect stabilirea valorii la zi a unei acțiuni și a primei de

emisiune, valoarea ce urma a fi avută în vedere la majorarea capitalului social

la data adoptării deciziei de majorare, iar odată cu depunerea raportului de

expertiză a fost depus și decontul de cheltuieli în valoare de 85.000 lei.

Prin adresa din 21

aprilie 2010 s-a comunicat expertului B.M. că potrivit încheierii ședinței

camerei de consiliu din data de 31 martie 2010 s-a dispus reducerea onorariului

de expertiză cuvenit la suma de 6000 lei, ulterior fiind respinsă și

contestația aceluiași expert împotriva măsurii de reducere a onorariului de

expertiză.

Potrivit art. 274

alin. (2) C. proc. civ. judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe

de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor

precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că

le-a făcut.

Corect a procedat

instanța de apel atunci când a examinat cu precădere excepția lipsei calității

procesuale active a apelantului B.M. invocată de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA

SA și pe care a găsit-o întemeiată constatând că expertul nu a avut calitatea

de parte în proces.

Constant, atât

doctrina cât și jurisprudența au evidențiat că persoana care nu a participat în

calitatea de parte la judecarea cauzei în fața primei instanțe nu are dreptul

să facă apel împotriva sentinței, întrucât ar fi nesocotite dispozițiile art. 294

C. proc. civ.

Este de necontestat

că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o

largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe

deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice,

ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea

dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul

civil.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr.

112/Ap din 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M.

împotriva deciziei nr. 112/Ap de la 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2011.