ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2982/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 423/CC din 1 iulie 2010 a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.I.F. „TRANSILVANIA”SA Brașov în contradictoriu cu pârâta SC H.M. SA Brașov și în consecință a anulat decizia nr. 5 din 16 noiembrie 2007 a Consiliului de Administrație al SC H.M. SA privind majorarea capitalului social cu aport în numerar. S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea menționării acesteia, în termen de 15 zile de la data când a rămas irevocabilă, în Registrul Comerțului.

A fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul C.V. și a mai fost respinsă contestația formulată de expertul B.M. împotriva măsurii de reducere a onorariului. În final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.058,95 lei reprezentând cheltuieli de judecată. S-a reținut, în principal, că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 13 noiembrie 2008 sub nr. 7579/62/2008, ulterior precizată urmare a casării sentinței civile nr. 22/CC din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și trimiterii cauzei spre rejudecare, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA a chemat în judecată pârâta SC H.M.

SA solicitând anularea deciziei Consiliului de Administrație din 16 noiembrie 2007, cu motivarea că decizia de majorare a capitalului social a fost adoptată cu încălcarea legii și a actelor constitutive, invocându-se dispozițiile art. 132 alin. (2), art. 220 ind.1, art. 115 alin. (2), art. 210 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 și art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004. La data de 12 februarie 2008 intervenientul C.V. a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtei prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a deciziei nr. 5 din 16 noiembrie 2007, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerile reclamantei în sensul că decizia de majorare s-a luat cu încălcarea interesului societății și al acționarilor minoritari a fost găsită fondată, avându-se în vedere că la majorarea capitalului social trebuie luată în calcul valoarea reală a unei acțiuni, fiind necesar a se stabili mai întâi această valoare în raport cu activul net contabil al societății și stabilirea unei prime de emisiune. Neprocedându-se astfel s-a creat un prejudiciu societății și acționarilor care nu au participat la majorare. Relevanță în corecta stabilire a situației de fapt și de drept a avut-o și Raportul de expertiză tehnică nr. 479727 din 8 decembrie 2009 conform căruia activul net corectat la data de 16 noiembrie 2007 este de 54.806.495,44 lei, rezultând o valoare pe acțiune de 21,17 lei și o valoare a primei de emisiune cu care ar trebui majorat capitalul social de 18,67 lei.

Cererea reclamantei S.I.F. TRANSILVANIA SA fiind admisă, pe cale de consecință cererea de intervenție în interesul pârâtei SC H.E. SA a fost respinsă. Contestația expertului B.M. a fost respinsă ca nefondată, prin aceea că dispozițiile art. 274 C. proc. civ. invocate fac referire la cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat procesul a dovedit că le-a făcut, iar nu la interzicerea reducerii onorariului expertului de către instanță atunci când se apreciază că suma solicitată se situează la un nivel cu mult peste cel al onorariilor practicate, fiind nepotrivit de mare raportat la lucrarea efectuată. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 112/Ap din 9 decembrie 2010 a admis excepția invocată de intimata S.I.F.

TRANSILVANIA SA și în consecință a respins apelul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 423/CC din 1 iulie 2010 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă. A mai fost respinsă și cererea de suspendare a cauzei formulată de către administratorul judiciar al intimatei SC H.E. SA – CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL. În fundamentarea acestei soluții a fost analizată cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active, stabilindu-se în esență că apelantul expert nu a avut calitatea de parte în proces, astfel neputând ataca sentința primei instanțe. Dispozițiile art. 283 -286 C. proc.

civ., raportate la art. 294 din același cod acordă calitatea de apelant părții nemulțumite de hotărârea primei instanțe. Împotriva deciziei nr. 112/Ap din 9 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a promovat recurs B.M. care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că revenirea ulterioară a instanței de judecată la onorariul deja fixat definitiv și reducerea acestuia la 6.000 lei prin încheierea de ședință a Camerei de Consiliu din 13 martie 2010 în funcție de solicitările părților este nelegală, făcută în condiții de netransparență, fără respectarea principiului contradictorialității, care a condus la suferirea unui prejudiciu patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO.

De asemenea faptul că nu se poate formula o cale de atac împotriva acestei hotărâri și nici supunerea ei unui control judiciar reprezintă o încălcare a dreptului la justiție în sensul art. 13 coroborat cu art. 6 din CEDO, dar și a unei greșite interpretări a art. 294 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurentul expert B.M., constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente. Instanța de fond a dispus ca expertul contabil B.M. să efectueze un raport de expertiză contabilă având ca obiect stabilirea valorii la zi a unei acțiuni și a primei de emisiune, valoarea ce urma a fi avută în vedere la majorarea capitalului social la data adoptării deciziei de majorare, iar odată cu depunerea raportului de expertiză a fost depus și decontul de cheltuieli în valoare de 85.000 lei.

Prin adresa din 21 aprilie 2010 s-a comunicat expertului B.M. că potrivit încheierii ședinței camerei de consiliu din data de 31 martie 2010 s-a dispus reducerea onorariului de expertiză cuvenit la suma de 6000 lei, ulterior fiind respinsă și contestația aceluiași expert împotriva măsurii de reducere a onorariului de expertiză. Potrivit art. 274 alin. (2) C. proc. civ. judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Corect a procedat instanța de apel atunci când a examinat cu precădere excepția lipsei calității procesuale active a apelantului B.M.

invocată de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA și pe care a găsit-o întemeiată constatând că expertul nu a avut calitatea de parte în proces. Constant, atât doctrina cât și jurisprudența au evidențiat că persoana care nu a participat în calitatea de parte la judecarea cauzei în fața primei instanțe nu are dreptul să facă apel împotriva sentinței, întrucât ar fi nesocotite dispozițiile art. 294 C. proc. civ. Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 112/Ap din 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 112/Ap de la 9 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 octombrie 2011.