ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 22/C din 14 aprilie 2008, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA în contradictoriu cu pârâta C.C.H. SA și în consecință a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. a pârâtei din 29 septembrie 2007, publicată în M.Of. partea a IV-a, nr. 3029 din 31 octombrie 2007 și comunicarea hotărârii, după rămânerea sa irevocabilă, către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea radierii mențiunilor efectuate în temeiul hotărârii A.G.E.A anulată. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.

La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că reclamanta, ca acționar al pârâtei, are calitatea de a formula acțiune în anularea hotărârilor adunării generale al acestuia, ca urmare, excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă. Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 29 septembrie 2007 este nelegală pentru următoarele motive: Pârâta nu a tăcut dovada punerii la dispoziție, conform art. 136 alin. (39 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a documentelor, materialelor informative si procurilor speciale pe website-ul emitentei, dreptul la informare al acționarului - reclamant fiind, din această perspectivă, lezat. De asemenea, instanța a reținut că, potrivit art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile de majorare a capitalului social se iau de A.G.E.A.

cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Așadar A.G.E.A. nu poate dispune majorarea capitalului social în condiții obișnuite cvorum și majoritate prevăzute la alin. (1) al art. 115. Este de principiu că o entitate juridică nu poate transmite mai multe drepturi decât are. Ori din moment ce A.G.E.A. nu poate hotărî decât cu cvorumul și majoritatea impuse de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 de art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată majorarea capitalului social, în aceleași condiții are dreptul și să transmită (să delege) consiliului de administrație aceste puteri referitoare la majorarea capitalului social.

Așadar textul art. 220 1 din Legea nr. 31/1990 republicată trebuie raportat și la art. 115 alin. (1) din același act normativ, delegarea de atribuții către consiliul de administrație privind majorarea de capital social putând fi hotărâtă de A.G.E.A. doar cu votul a două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentanți în adunare. Î n caz contrar, s-ar permite eludarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată prin adoptarea unei hotărâri de delegare a atribuțiilor privind majorarea de capital social către consiliul de administrație în condițiile alin. (1) a art. 115, ceea ce nu poate fi permis. Î mpotriva sentinței au declarat apel pârâta și acționarii acesteia, G.N.L.

și C.V. Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind formulată de o persoană juridică fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 119 din 16 octombrie 2008 a admis apelurile declarate de pârâtă și intervenienți împotriva încheierii din 25 februarie 2008 și a sentinței civile nr. 22 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis în principiu și în fond cererile de intervenție în interesul pârâtei formulate de G.N.L. și C.V. și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.

TRANSILVANIA. Pentru a se pronunța în acest fel instanța de apel a reținut, în esență, pe deoparte, că este neîntemeiat motivul de apel privitor la lipsa calității procesuale active a reclamantei întrucât aceasta are calitatea de acționar al societății încă de la constituirea acesteia și cel privind indicarea procentului de 15,21064% din capitalul social, fiind vorba doar de o eroare materială, iar, pe de alta că sunt întemeiate motivele privitoare la dreptul de informare al acționarilor - pârâta respectând acest drept conform art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 și art. 136 alin. (29 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 - precum și la majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii de delegarea a competenței de majorare a capitalului social către consiliul de administrație, întrucât nu s-a hotărât majorarea capitalului social ci doar delegare unor competențe în favoarea consiliului de administrație.

De asemenea s-a reținut că cererea de intervenție era admisibilă chiar dacă intervenientii nu au făcut dovada calității de acționar întrucât au justificat un interes personal. Î mpotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor și menținerii dispozițiilor sentinței nr. 22/2008 a Tribunalului Brașov. În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta - reclamantă invocă, în esență, următoarele: Prevederile art. 220 1 alin. (4) și ale art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pe care instanța de apel și-a bazat soluția nu se aplică în cauză, întrucât operațiunea de reducere sau majorare a capitalului social este atribuită adunării generale extraordinare a unei societăți pe acțiuni, care o poate delega și consiliului de administrație sau directoratului societății, dar pentru realizarea acestei operațiuni trebuie corelate prevederile art. 113, art. 114 și art. 115 din Legea nr. 31/1990 cu cele ale art. 220 1 alin. (1)-(3) din aceeași lege iar art. 217 și art. 220 1 alin. (4) se referă în exclusivitate la limitarea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor.

Se arată, de asemenea, că o entitate juridică, respectiv adunarea generală extraordinară, nu poate transmite consiliului de administrație mai multe drepturi decât are și este ilegal a concluziona că o asemenea adunare poate efectua cu majoritate simplă o operațiune de majorare a capitalului social pentru care legea prevede o majoritate de două treimi din drepturile de vot ale celor prezenți sau reprezentați. Î n ceea ce privește cererile de intervenție acestea au fost corect respinse de instanța de fond întrucât G.N.L. prin votul său exclusiv și decisiv în adunarea generală a determinat adoptarea hotărârii atacate iar C.V. nu a dovedit că la data adunării generale era acționar al societății deși i s-a pus în vedere de către instanța de fond.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru cele ce urmează: Î n cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constând în aceea că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 220 1 alin. (4) și art. 217 alin. (3) dar și pe cele ale art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 atunci când a concluzionat că autorizarea consiliului de administrație de a majora capitalul social se acordă de către adunarea generală extraordinară în prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris și cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți.

Aceasta deoarece problema aplicării greșite a legii se pune în legătură cu condițiile de cvorum și, în prezenta cauză, mai ales în legătură cu majoritatea necesară adoptării hotărârii Adunării generale extraordinare a acționarilor de delegare a atribuției de majorare a capitalului social către Consiliul de administrație. In speță hotărârea nr.29 septembrie 2007 a adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei SC H. SA BRAȘOV a fost adoptată cu respectare cvorumului de cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot dar cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, respectiv cu o majoritate sub două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți, majoritatea de două treimi fiind impusă de textul menționat, pentru hotărârile de acest fel.

Prevederile art. 220 1 alin. (4) și art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, la care instanța de apel a făcut trimitere pentru a-și justifica soluția pronunțată, își găsesc aplicare, așa cum rezultă din redactarea expresă și explicită a alin. (4), doar în cazul restrângerii sau ridicării dreptului de preferință al acționarilor existenți de către consiliul de administrație sau directorat iar nu și în cazul aprobării majorării de capital sau delegării acestei atribuții către consiliul de administrație. î n schimb prevederile art. 220 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990, care privesc expres autorizarea consiliului de administrație sau directoratului numai pentru majorarea de capital, trebuie raportate la prevederile art. 115 alin. (2) teza finală din aceeași lege, care stabilește și majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Î ntr-o formulare mai explicită a situației create se poate rezuma că prin hotărârea atacată, adunarea generală extraordinară a hotărât, cu o majoritate sub cea cerută de lege pentru aprobarea de către ea însăși a majorării capitalului social, delegarea acestei atribuții - „autorizarea de a deci de majorarea capitalului cu aport în numerar" - consiliului de administrație. Prin această operațiune, trimițând în mod eronat la prevederile art. 220 1 alin. (4) și art .217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, pârâta nu a făcut altceva decât să încerce eludarea aplicării prevederilor art. 115 alin. (2) din aceiași lege. Față de cele de mai sus, Înalta Curte găsind, pentru motivele arătate, fondat recursul reclamantei, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ. urmează să-l admită și modifice în tot decizia atacată în sensul respingerii apelurilor formulate împotriva hotărârii instanței de fond. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F.

TRANSILVANIA SA BRAȘOV

împotriva deciziei nr. 119 Ap din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelurile formulate de pârâta H. SA BRAȘOV și ale intervenienților C.V. și G.N.L. împotriva sentinței nr. 22 C din 14 aprilie 2008 și a încheierii din 25 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Brașov, precum și cererile de intervenție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.