ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 470/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 22/C din 14 aprilie 2008, Tribunalul

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea

formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA în contradictoriu cu pârâta C.C.H.

SA și în consecință a dispus anularea Hotărârii A.G.E.A. a pârâtei din 29

septembrie 2007, publicată în M.Of. partea a IV-a, nr. 3029 din 31 octombrie

2007 și comunicarea hotărârii, după rămânerea sa irevocabilă, către O.R.C. de

pe lângă Tribunalul Brașov, în vederea radierii mențiunilor efectuate în

temeiul hotărârii A.G.E.A anulată. A obligat-o pe pârâtă la plata către

reclamantă a sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată.

La pronunțarea acestei hotărâri, prima

instanță a reținut că reclamanta, ca acționar al pârâtei, are calitatea de a

formula acțiune în anularea hotărârilor adunării generale al acestuia, ca

urmare, excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă.

Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că

hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 29 septembrie 2007 este nelegală pentru

următoarele motive:

Pârâta nu a tăcut dovada punerii la

dispoziție, conform art. 136 alin. (39 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a

documentelor, materialelor informative si procurilor speciale pe website-ul

emitentei, dreptul la informare al acționarului - reclamant fiind, din această

perspectivă, lezat.

De asemenea, instanța a reținut că, potrivit

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile de majorare a

capitalului social se iau de A.G.E.A. cu o majoritate de cel puțin două treimi

din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Așadar A.G.E.A. nu poate dispune majorarea capitalului social în

condiții obișnuite cvorum și majoritate prevăzute la alin. (1) al art. 115.

Este de principiu că o entitate juridică nu

poate transmite mai multe drepturi decât are.

Ori din moment ce A.G.E.A. nu poate hotărî

decât cu cvorumul și majoritatea impuse de art.

115

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 de art. 115 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 republicată majorarea capitalului social, în

aceleași

condiții are dreptul și să transmită (să delege) consiliului de

administrație aceste

puteri referitoare la majorarea capitalului social.

Așadar textul art. 220

1

din Legea nr. 31/1990 republicată trebuie

raportat și la art. 115

alin. (1)

din același act normativ, delegarea de

atribuții către consiliul de administrație

privind majorarea de capital

social

putând fi hotărâtă de A.G.E.A. doar cu votul a două treimi din drepturile de

vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentanți în

adunare.

Î

n caz contrar, s-ar permite

eludarea dispozițiilor art. 115 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 republicată prin adoptarea unei

hotărâri de delegare a atribuțiilor privind majorarea de capital social către

consiliul de administrație în condițiile alin. (1)

a art. 115, ceea ce

nu poate fi permis.

Î

mpotriva sentinței au declarat

apel pârâta și acționarii acesteia,

G.N.L. și C.V.

Apelanta pârâtă a solicitat

schimbarea în tot a sentinței, în sensul

respingerii acțiunii, ca fiind formulată de o persoană juridică fără

calitate procesuală activă, iar pe fond ca

netemeinică și nelegală, cu

obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 119 din 16

octombrie

2008 a admis apelurile declarate

de pârâtă și intervenienți împotriva încheierii din 25 februarie 2008 și a

sentinței civile nr. 22 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Brașov pe care a

schimbat-o în tot în sensul că a

admis

în principiu și în fond cererile de intervenție în interesul pârâtei

formulate

de G.N.L. și C.V. și a

respins acțiunea

formulată de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA.

Pentru a se pronunța în acest fel instanța de apel a

reținut, în esență, pe deoparte, că este neîntemeiat motivul de apel privitor

la lipsa calității procesuale active a reclamantei întrucât aceasta are

calitatea de acționar al societății încă de la

constituirea acesteia și cel

privind

indicarea procentului de 15,21064% din capitalul social, fiind

vorba doar de o eroare materială, iar, pe de alta

că sunt întemeiate motivele privitoare la dreptul de informare al acționarilor

- pârâta

respectând acest drept

conform art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 și

art. 136 alin. (29 din Regulamentul C.N.V.M. nr.

1/2006 - precum și la majoritatea cerută de lege pentru adoptarea hotărârii de

delegarea a

competenței de majorare a capitalului social către consiliul

de administrație, întrucât nu s-a hotărât majorarea capitalului social ci

doar delegare unor competențe în favoarea consiliului de administrație.

De asemenea s-a reținut că cererea de intervenție era admisibilă chiar dacă

intervenientii nu au făcut dovada calității de acționar întrucât au justificat

un interes personal.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA solicitând admiterea recursului și modificarea

în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor și menținerii

dispozițiilor sentinței nr. 22/2008 a Tribunalului Brașov.

În motivarea

recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta - reclamantă invocă, în esență, următoarele:

Prevederile art. 220

1

alin. (4) și ale

art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pe care instanța de apel și-a bazat

soluția nu se aplică în cauză, întrucât operațiunea de reducere sau majorare a

capitalului social este atribuită adunării generale extraordinare a unei

societăți pe acțiuni, care o poate delega și consiliului de administrație sau

directoratului societății, dar pentru realizarea acestei operațiuni trebuie

corelate prevederile art. 113, art. 114 și art. 115 din Legea nr. 31/1990 cu

cele ale art. 220

1

alin. (1)-(3) din aceeași lege iar art. 217 și

art. 220

1

alin. (4) se referă în exclusivitate la limitarea sau

ridicarea dreptului de preferință al acționarilor.

Se arată, de asemenea, că o entitate juridică,

respectiv adunarea generală extraordinară, nu poate transmite consiliului de

administrație mai multe drepturi decât are și este ilegal a concluziona că o

asemenea adunare poate efectua cu majoritate simplă o operațiune de majorare a

capitalului social pentru care legea prevede o majoritate de două treimi din

drepturile de vot ale celor prezenți sau reprezentați.

Î

n ceea ce privește cererile de intervenție acestea au

fost corect respinse de instanța de fond întrucât G.N.L. prin votul său exclusiv

și decisiv în adunarea generală a determinat adoptarea hotărârii atacate iar C.V.

nu a dovedit că la data adunării generale era acționar al societății deși i s-a

pus în vedere de către instanța de fond.

Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor

invocate Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru cele ce urmează:

Î

n cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. constând în aceea că instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a prevederilor art. 220

1

alin. (4) și art. 217 alin. (3)

dar și pe cele ale

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

atunci când a concluzionat că autorizarea consiliului de administrație de a

majora capitalul social se acordă de către adunarea generală extraordinară în

prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris

și cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți. Aceasta deoarece problema

aplicării greșite a legii se pune în legătură cu condițiile de cvorum și, în

prezenta cauză, mai ales în legătură cu majoritatea necesară adoptării

hotărârii Adunării generale extraordinare a acționarilor de delegare a

atribuției de majorare a capitalului social către Consiliul de administrație.

In speță hotărârea nr.29 septembrie 2007 a adunării

generale extraordinare a acționarilor pârâtei SC H. SA BRAȘOV a fost adoptată

cu respectare cvorumului de cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi

de vot dar cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

respectiv cu o majoritate sub două treimi din drepturile de vot deținute de

acționarii prezenți, majoritatea de două treimi fiind impusă de textul

menționat, pentru hotărârile de acest fel.

Prevederile art. 220

1

alin. (4) și art. 217

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, la care instanța de apel a făcut trimitere

pentru a-și justifica soluția pronunțată, își găsesc aplicare, așa cum rezultă

din redactarea expresă și explicită a alin. (4), doar în cazul restrângerii sau

ridicării dreptului de preferință al acționarilor existenți de către consiliul

de administrație sau directorat iar nu și în cazul aprobării majorării de

capital sau delegării acestei atribuții către consiliul de administrație.

î

n schimb prevederile art. 220

1

alin. (1)-(3)

din Legea nr. 31/1990, care privesc expres autorizarea consiliului de

administrație sau directoratului numai pentru majorarea de capital, trebuie

raportate la prevederile art. 115 alin. (2) teza finală din aceeași lege, care

stabilește și majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot

deținute de acționarii prezenți sau reprezentați.

Î

ntr-o formulare mai explicită a situației create se

poate rezuma că prin hotărârea atacată, adunarea generală extraordinară a

hotărât, cu o majoritate sub cea cerută de lege pentru aprobarea de către ea

însăși a majorării capitalului social, delegarea acestei atribuții -

„autorizarea de a deci de majorarea capitalului cu aport în numerar" -

consiliului de administrație. Prin această operațiune, trimițând în mod eronat

la prevederile art. 220

1

alin. (4) și art .217 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990,

pârâta nu a făcut altceva

decât să încerce eludarea aplicării

prevederilor art. 115 alin. (2) din aceiași lege.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte găsind, pentru

motivele

arătate, fondat recursul

reclamantei, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

urmează să-l admită și modifice în tot decizia

atacată

în sensul respingerii

apelurilor formulate împotriva hotărârii instanței

de fond.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta S.I.F.

TRANSILVANIA SA BRAȘOV

împotriva deciziei

nr. 119 Ap din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

Brașov, secția

comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelurile formulate

de pârâta H. SA BRAȘOV și ale intervenienților C.V. și

G.N.L. împotriva sentinței nr. 22 C din 14

aprilie 2008 și a

încheierii din 25 februarie 2008 pronunțate de

Tribunalul Brașov, precum și cererile de intervenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2010.