ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4404/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 476/F, pronunțată la data de 22 aprilie 2009, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale și a lipsei de interes a lichidatorului judiciar, invocată de pârâta SC P. SRL; a admis cererea de natură contencioasă formulată de lichidatorul judiciar al SC N. SA Satu Mare, RVA Oradea I.S. SPPI; a constatat nulitatea contractului „de vânzare drept litigios” nr. 1 din 23 august 2002, încheiat între SC N. SA, în calitate de vânzătoare și pârâta SC P. SRL, în calitate de cumpărătoare.

Spre a hotărî astfel, tribunal a reținut, cu referire la excepțiile invocate de pârâtă, că acestea sunt neîntemeiate, față de prevederile art. 79 și urm., respectiv art. 20 lit. h) și lit. j) din Legea nr. 85/2006, și față de obiectul contractului în litigiu, iar în ce privește fondul cauzei, a reținut, în principal, că reclamanta a dovedit, în conformitate cu cerințele art. 948 pct. 2 și pct. 3, art. 966 C. civ., existența motivelor de nulitate a actului juridic încheiat între părțile litigante și nesocotirea prevederilor art. 1391, art. 1402, art. 1403 C. civ., în lipsa exprimării valabile a consimțământului de către vânzătoarea reclamantă, în lipsa mențiunii contraprestației din partea cumpărătorului, privind prețul determinat sau determinabil, contrar cerințelor art. 1391 C. civ.

și în lipsa întrunirii cumulative a condițiilor necesare pentru exercitarea retractului litigios, având în vedere că dreptul cedat nu este litigios, nefăcând obiectul unui proces în curs asupra fondului și nefiind transmis cu titlu oneros. Apelul formulat de pârâta SC P. SRL împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea, prin decizia nr. 58/C, pronunțată la data de 3 iunie 2010, prin care s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC M. SRL în interesul intimatei-reclamante SC N. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, din perspectiva actelor și lucrărilor dosarului, că, în mod corect, prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, având în vedere că lichidatorul a acționat în calitate de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în insolvență, pentru apărarea intereselor acesteia, având obligația, în această calitate, de a efectua toate demersurile necesare în vederea îndeplinirii scopului acestei proceduri, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006, deci nu în calitate de titular al acțiunii în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 79-83 din Legea nr. 85/2006.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a considerat că prima instanță a reținut corect lipsa consimțământului SC N. SA, în calitate de vânzătoare, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1 din 23 august 2002, întrucât persoana care a semnat contractul pentru vânzătoare nu avea calitatea de reprezentant legal al acesteia și nici nu avea mandat din partea reprezentanților săi legali, că vânzătorul trebuia să primească un preț pentru dreptul litigios înstrăinat, iar existența acestui preț nu poate fi condiționată de un eveniment viitor și incert, respectiv de câștigarea unui proces și de recuperarea creanțelor; că lipsa consimțământului și a cauzei în ce o privește pe intimata-reclamantă, în lipsa unei contraprestații din partea cumpărătorului într-un contract de vânzare-cumpărare, atrag nulitatea absolută a contractului pentru lipsa condițiilor esențiale ale acestuia, prevăzute de art. 948 C. civ.

și că, în lipsa unei acțiuni pe rolul instanțelor cu privire la creanțele cedate ce au făcut obiectul contractului, nu s-a probat caracterul de drept litigios al acestora, conform cerințelor art. 1403 C. civ. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC P. SRL, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii reconvenționale, deosebit de cererea principală, contrar prevederilor art. 120 alin. (2) C. proc. civ., aspect nesocotit de instanța de apel, iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a criticat soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a lichidatorului, în cauză, și calificarea nulității invocate ca fiind absolută și nu relativă, cum, în opinia sa, ar fi trebuit considerată, „fiind vorba de o societate comercială cu capital privat”, precum și soluționarea apelului incident formulat de SC M. SRL în lipsa interesului judiciar al acesteia. Intimata reclamantă-reconvențională SC N. SA, prin lichidator judiciar, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind neîntemeiate motivele invocate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, critica vizând încălcarea art. 120 alin. (2) C. proc. civ., ce poate fi circumscrisă, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează încheierea civilă nr. 182/LC, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare, la data de 3 aprilie 2008, în Dosarul nr. 1765/83/2007, prin care s-a dispus disjungerea acțiunii reconvenționale formulată de SC N. SA, prin lichidatorul judiciar, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1/2002, încheiat între părți, irevocabilă conform deciziei secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea, nr. 19/C din 22 ianuarie 2009, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC P. SRL împotriva acestei hotărâri, așa încât nu se justifică a fi invocată în această cale de atac, cu atât mai mult cu cât nu a constituit motiv în apelul soluționat prin decizia atacată.

Este de observat că instanța de apel, în considerarea obiectului și a cauzei acțiunii disjunse, precum și a calității de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în insolvență, a lichidatorului său judiciar, a confirmat, cu justețe, soluția dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâta SC P. SRL Cum nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului judiciar, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, a unei norme juridice imperative de ordine publică ce instituie, în mod obligatoriu, o condiție de valabilitate pentru încheierea actului juridic și cum între cauzele de nulitate absolută figurează, atât lipsa totală a consimțământului, cât și nevalabilitatea cauzei actului juridic, invocate de reclamantă în susținerea cererii sale, nu se poate reține ca valabilă critica greșitei clasificări a nulității ca fiind absolută, în speță.

Examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanței de apel relevă că, la data de 15 aprilie 2010, s-a înregistrat cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei-reclamante formulată de SC M. SRL, astfel că, în mod eronat, recurenta a calificat această cerere ca fiind apel incident. Pentru aceste considerente, constatând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel nr. 58/C din 3 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâta SC P. SRL Satu Mare, împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 58 din 3 iunie 2010 , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.