ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4404/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4404/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

476/F,

pronunțată la data de 22 aprilie

2009, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare

a respins excepția lipsei calității procesuale și a lipsei de interes a

lichidatorului judiciar, invocată de pârâta

SC P. SRL; a admis cererea de natură

contencioasă formulată de lichidatorul judiciar al SC N. SA Satu Mare, RVA

Oradea I.S. SPPI; a constatat nulitatea contractului „de vânzare drept

litigios” nr. 1 din 23 august 2002, încheiat între SC N. SA, în calitate de vânzătoare

și pârâta SC P. SRL, în calitate de cumpărătoare.

Spre a hotărî astfel,

tribunal a reținut, cu referire la excepțiile invocate de pârâtă, că acestea

sunt neîntemeiate, față de prevederile art. 79 și urm., respectiv art. 20 lit. h)

și lit. j) din Legea nr. 85/2006, și față de obiectul contractului în litigiu,

iar în ce privește fondul cauzei, a reținut, în principal, că reclamanta a

dovedit, în conformitate cu cerințele art. 948 pct. 2 și pct. 3, art. 966 C.

civ., existența motivelor de nulitate a actului juridic încheiat între părțile

litigante și nesocotirea prevederilor art. 1391, art. 1402, art. 1403 C. civ.,

în lipsa exprimării valabile a consimțământului de către vânzătoarea

reclamantă, în lipsa mențiunii contraprestației din partea cumpărătorului,

privind prețul determinat sau determinabil, contrar cerințelor art. 1391 C.

civ. și în lipsa întrunirii cumulative a condițiilor necesare pentru

exercitarea retractului litigios, având în vedere că dreptul cedat nu este

litigios, nefăcând obiectul unui proces în curs asupra fondului și nefiind

transmis cu titlu oneros.

Apelul formulat de

pârâta SC P. SRL împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat,

de secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Oradea, prin decizia nr. 58/C, pronunțată la data de 3 iunie 2010, prin care

s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC M. SRL

în interesul intimatei-reclamante SC N. SA.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, examinând sentința

apelată prin prisma motivelor invocate, din perspectiva actelor și lucrărilor

dosarului, că, în mod corect, prima instanță a respins excepțiile lipsei

calității procesuale active și a lipsei de interes, având în vedere că lichidatorul

a acționat în calitate de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în

insolvență, pentru apărarea intereselor acesteia, având obligația, în această

calitate, de a efectua toate demersurile necesare în vederea îndeplinirii

scopului acestei proceduri, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006, deci nu în

calitate de titular al acțiunii în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 79-83

din Legea nr. 85/2006.

Pe fondul cauzei,

instanța de apel a considerat că prima instanță a reținut corect lipsa

consimțământului SC N. SA, în calitate de vânzătoare, la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1 din 23 august

2002, întrucât persoana care a semnat contractul pentru vânzătoare nu avea

calitatea de reprezentant legal al acesteia și nici nu avea mandat din partea

reprezentanților săi legali, că vânzătorul trebuia să primească un preț pentru

dreptul litigios înstrăinat, iar existența acestui preț nu poate fi

condiționată de un eveniment viitor și incert, respectiv de câștigarea unui proces

și de recuperarea creanțelor; că lipsa consimțământului și a cauzei în ce o

privește pe intimata-reclamantă, în lipsa unei contraprestații din partea

cumpărătorului într-un contract de vânzare-cumpărare, atrag nulitatea absolută

a contractului pentru lipsa condițiilor esențiale ale acestuia, prevăzute de

art. 948 C. civ. și că, în lipsa unei acțiuni pe rolul instanțelor cu privire

la creanțele cedate ce au făcut obiectul contractului, nu s-a probat caracterul

de drept litigios al acestora, conform cerințelor art. 1403 C. civ.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC P. SRL, invocând, în drept, dispozițiile

art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că, în

mod greșit, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii

reconvenționale, deosebit de cererea principală, contrar prevederilor art. 120

alin. (2) C. proc. civ., aspect nesocotit de instanța de apel, iar în

dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat

soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a lichidatorului, în

cauză, și calificarea nulității invocate ca fiind absolută și nu relativă, cum,

în opinia sa, ar fi trebuit considerată, „fiind vorba de o societate comercială

cu capital privat”, precum și soluționarea apelului incident formulat de SC M.

SRL în lipsa interesului judiciar al acesteia.

Intimata reclamantă-reconvențională

SC N. SA, prin lichidator judiciar, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea

recursului, apreciind neîntemeiate motivele invocate în susținerea acestei

cereri.

Recursul este

nefondat.

Astfel, critica

vizând încălcarea art. 120 alin. (2) C. proc. civ., ce poate fi circumscrisă,

cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., vizează încheierea civilă nr. 182/LC, pronunțată de secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Satu Mare, la data de

3 aprilie 2008, în Dosarul nr. 1765/83/2007, prin care s-a dispus disjungerea

acțiunii reconvenționale formulată de SC N. SA, prin lichidatorul judiciar,

având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare de

drepturi litigioase nr. 1/2002, încheiat între părți, irevocabilă conform

deciziei secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel Oradea, nr. 19/C din 22 ianuarie 2009, prin care s-a respins, ca nefondat,

recursul declarat de SC P. SRL împotriva acestei hotărâri, așa încât nu se

justifică a fi invocată în această cale de atac, cu atât mai mult cu cât nu a

constituit motiv în apelul soluționat prin decizia atacată.

Este de observat că

instanța de apel, în considerarea obiectului și a cauzei acțiunii disjunse,

precum și a calității de reprezentant legal al reclamantei SC N. SA, în

insolvență, a lichidatorului său judiciar, a confirmat, cu justețe, soluția

dată de prima instanță excepției lipsei calității procesuale active, invocată

de către pârâta SC P. SRL

Cum nulitatea

absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului judiciar, a unei

norme juridice care ocrotește un interes general, a unei norme juridice

imperative de ordine publică ce instituie, în mod obligatoriu, o condiție de

valabilitate pentru încheierea actului juridic și cum între cauzele de nulitate

absolută figurează, atât lipsa totală a consimțământului, cât și

nevalabilitatea cauzei actului juridic, invocate de reclamantă în susținerea

cererii sale, nu se poate reține ca valabilă critica greșitei clasificări a

nulității ca fiind absolută, în speță.

Examinarea actelor și

lucrărilor dosarului instanței de apel relevă că, la data de 15 aprilie 2010,

s-a înregistrat cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei-reclamante

formulată de SC M. SRL, astfel că, în mod eronat, recurenta a calificat această

cerere ca fiind apel incident.

Pentru aceste

considerente, constatând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu-și găsește incidența în speță, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva deciziei

instanței de apel nr. 58/C din 3 iunie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de

pârâta SC P. SRL Satu Mare, împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 58 din

3 iunie 2010

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2010.