ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5761/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 168/D din

13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 3501/83/2008,

s-au respins excepțiile privind necompetența materială a tribunalului pentru

pct. 2 și 3 din acțiune, cât și lipsa de interes a pârâtei-reclamante din acțiunea

reconvențională.

S-a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta-reclamantă C.R.S. privind capătul

de cerere pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare.

S-a respins acțiunea

principală formulată de reclamanții K.C. și K.I. în contradictoriu cu pârâții: Primarul

Municipiului Satu Mare, C.R.S. și F.C., având ca obiect modificarea în parte a dispoziției

primarului emisă din 10 septembrie 2007, anularea actului de preluare și a contractului

de vânzare-cumpărare.

S-a admis în parte

acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C.R.S. în contradictoriu

cu reclamanții-pârâți K.C. și K.I. și Primarul Municipiului Satu Mare.

S-a anulat în

parte dispoziția din 10 septembrie 2007 privind restituirea în natură a imobilului

teren în suprafață de 208/296 m.p., teren situat în Satu Mare, înscris în C.F. Satu

Mare, nr. top XX și YY.

Primarul Municipiului

Satu Mare a fost obligat să reia procedura administrativă pentru acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent și pentru teren.

Au fost respinse

restul pretențiilor formulate din acțiunea reconvențională și cererea de conexare

la prezenta cauză a Dosarului nr. 9612/296/2008 a Judecătoriei Satu Mare și restul

excepțiilor. Prin dispoziția din 10 septembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului

Satu Mare s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a cotei de 208/296 m.p.,

teren, diferența de 88 m.p., fiind atribuită pârâților în baza Legii nr. 18/1991,

prin ordinul prefectului nr. 91/1999.

Pentru imobilul-casă

și cota de 88/296 m.p., pentru care nu este posibilă restituirea în natură, urmează

a fi stabilite măsuri reparatorii prin echivalent, fiind astfel păstrat dreptul

de proprietate dobândit de pârâții asupra imobilului construcție în baza Legii

nr. 112/1995, ce a constituit termenul încheierii contractului de vânzare-cumpărare

din 30 ianuarie 1997.

A mai reținut

tribunalul că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, legiuitorul

a înțeles, pe de o parte, să abroge dispozițiile art. 2 alin. (2) și să atribuie

valoare de act autentic și titlu de proprietate contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate conform Legii nr. 112/1995 în temeiul art. 45 alin. (2

1

) din

Legea nr. 10/2001.

În aceste noi

circumstanțe s-a apreciat că nu se mai impune constatarea nulității actelor de preluare,

care prezintă interes în cazul restituirii în natură a bunului nu și în situația

stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent, iar contractul de vânzare-cumpărare

fiind valabil, constituie titlu de proprietate.

Pe de altă parte,

prima instanță, a mai reținut, că indiferent de cauza de nulitate și prin derogare

de la dreptul comun, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data

intrării în vigoare a legii, în condițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

termen ce a fost depășit și justifică reținerea excepției prescripției dreptului

la acțiune.

Întrucât pârâții

justifică deținerea imobilului construcției, terenul, aferent casei de locuit nu

poate fi considerat liber de construcții și sa permită restituirea în natură pentru

suprafața ce excede, deoarece o astfel de modalitate ar împiedica utilizarea normală

a imobilului construcție.

Sub acest aspect,

prima instanță a apreciat ca întemeiată acțiunea reconvențională și ca nefondată

acțiunea principală.

Pentru ca reclamanții

să obțină finalizarea procedurii administrative s-a apreciat că pentru suprafața

de 296 m.p., se impune reluarea procedurii în vederea obținerii de măsuri reparatorii

în echivalent, în caz contrar va putea fi autorizată răspunderea statului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea hotărârii în sensul

admiterii acțiunii principale în întregime și a respingerii cererii reconvenționale.

La termenul din

21 octombrie 2009 instanța de apel, din oficiu, a invocat competența materială a

tribunalului de a soluționa în primă instanță cererile privind nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare încheiat de SC C SA Satu Mare cu pârâții F.C. și C.R.S. privind

imobilul în litigiu și a ordinului prefectului nr. 91/1991 emis în temeiul Legii

nr. 18/1991.

A mai reținut

curtea de apel, că în sensul celor mai sus menționate este și practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În consecință,

a trimis spre competentă soluționare Judecătoriei Satu Mare capătul de cerere privind

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 1997 și

cerea reconvențiorială formulată de C.R.S.

Împotriva acestei

din urmă decizii a declarat recurs pârâta C.R.S. criticând-o ca nelegală întrucât

„instanța de apel judecând apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 168/D

din 13 februarie 2009 a Tribunalului Satu Mare, admite ca fondat apelul, desființează

parțial sentința, dar păstrează spre soluționare în apel capătul de cerere principal"

astfel încât exista o antepronunțarer a instanței.

A mai arătat recurenta,

că în mod greșit, instanța de apel, fără a motiva în drept, doar cu referire la

practica, constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că tribunalele

nu sunt competente să soluționeze o astfel de cerere.

Recurenta a mai

susținut, că cererea reconvențională are caracter incident și se judecă de instanța

sesizată cu cererea principală conform art. 17 și art. 120 alin. (1) din C. proc.

civ.

Modalitatea de

soluționare a cererii ce formează obiectul Dosarului nr. 9612/296/2008 este reținută

ca fiind o condiție pentru continuarea judecății apelului, cu toate că nu s-a cerut

suspendarea apelului, instanța încălcând astfel dispozițiile, art. 129 alin. ultim

din C. proc. civ.

Față de cele menționate

mai sus recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Analizând recursul

în raport de criticile formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 3

din C. proc. civ., se constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate

în continuare.

În speță, acțiunea

dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei nr. 9659 din 10

septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare, având mai multe capete

de cerere printre care și cel privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

din 20 ianuarie 2007 încheiat între SC C. SA Satu Mare și pârâtei F.C. și C.R.S.,

încheiat în baza Legii nr. 112/1995.

Potrivit art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, cererea vizând anularea dispoziției

administrative și restituirea în natură a imobilului, întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001, constituie capătul principal al acțiunii și este de competența

în primă instanță a secției civile a tribunalului.

Plenitudinea de

jurisdicție a instanței învestite conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

semnifică, deci, competența acestei instanțe de a hotărî inclusiv în privința nulității

actelor de înstrăinare a imobilului notificat, iar nu de a trimite cauza judecătoriei.

Alta ar fi putut

fi concluzia în cazul când chestiunea nulității contractului de vânzare-cumpărare

ar fi constituit obiect de judecată, exclusiv și separat de procedura reglementată

de Legea nr. 10/2001.

Față de considerentele

prezentate, recursul declarat urmează a fi admis cu consecința casării în parte

a deciziei civile nr. 236 A din 21 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

În rejudecare curtea de apel, se va pronunța asupra capătului de cerere privind

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2007 încheiat

între SC C. SA Satu Mare și pârâții F.C. și C.R.S., încheiat în baza Legii nr. 112/1995

și a cererii neconvenționale formulată de C.R.S..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de parata C.R.S. împotriva deciziei civile nr. 136 A din 21 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Casează în parte

decizia civilă nr. 136 A din 21 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Trimite cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Menține dispoziția

de trimitere la Judecătoria Satu Mare a Dosarului nr. 9612/296/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2010.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE

CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ ȘI DE

PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr.

Dosar nr.

3501/83/2008

Ședința publică din

28 octombrie 2010

Având nevoie

de timp pentru deliberare, în raport cu dispozițiile art. 260 din C. proc. civ.

D I S P U N E

Amână pronunțarea la 1 noiembrie

2010.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 octombrie 2010.