ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Satu Mare, și precizată ulterior, reclamanții F.E., H.I.I. și F.S.L. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, unitatea administrativ-teritorială municipiul Satu Mare reprezentată de primarul municipiului Satu Mare și SC P. SA și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nelegalitatea dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, să dispună anularea acesteia și obligarea Primarului Municipiului Satu Mare la emiterea unei dispoziții de restituire în natură către reclamanți, ori de acordare de despăgubiri bănești pentru următoarele imobile: imobilul situat în municipiul Satu Mare, str. L. nr. 19, înscris în CF Y Satu Mare cu nr. top.

X/10 căruia în natură îi corespunde construcție și teren în suprafață de 493 mp și nr. top. X/11 în suprafață de 464 mp, imobilul situat în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 12 (fost nr. 10,8) înscris în CF Z nr. top. X/3 căruia în natură îi corespunde casa și terenul cu suprafața de 1147 mp și nr. top. 14723 din 24 căruia în natură îi corespunde casă și curte și imobilul situat în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 6, înscris în CF Q Satu Mare cu nr. top.

X/6 căruia în natură îi corespunde construcția "tăbăcărie" și teren în suprafață de 1165 mp S-a solicitat totodată să se constate trecerea nelegală în proprietatea statului a imobilelor menționate, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituirea în natură a acestor imobile, în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular, să se dispună radierea înscrierilor ulterioare naționalizării, restabilirea situației anterioare și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară. Au fost solicitate, de asemenea, despăgubiri bănești pentru toate utilajele rechiziționate (confiscate) în mod abuziv de Statul Român conform listei de inventar din data de 16 februarie 1954. Potrivit încheierii de ședință din data de 13 martie 2009, reclamanții și-au precizat cererea în sensul că solicită acordarea de despăgubiri bănești, iar nu restituirea în natură a imobilelor menționate.

SC P. SA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâta Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, a solicitat instanței să dispună anularea art. 1 din dispoziția nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de primarul municipiului Satu Mare și a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la soluționarea notificărilor privitoare la imobilele înscrise în CF Y Satu Mare cu nr. top. X/10 - construcție și teren în suprafață de 493 mp - și nr. top. X/11 - tern în suprafață de 464 mp și a celor înscrise în CF Z Satu Mare cu nr. top. X/3 și X din 24 - casă și teren în suprafață de 1147 mp.

Aceeași excepție a fost invocată și cu privire la capătul de cerere privind constatarea trecerii ilegale în proprietatea statului a imobilului casă și teren înscris în CF Y Satu Mare, având în vedere Decizia nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2144 din 07 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a admis în parte excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește imobilele înscrise în CF Y Satu Mare sub nr. top. X/10 și X/11.

În privința imobilelor înscrise în CF Q Satu Mare sub nr. top. X/6 și în CF Z Satu Mare sub nr. top. X/3, această excepție a fost respinsă. Prin Sentința civilă nr. 502/D din 05 mai 2010, Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare. A admis în parte acțiunea și în consecință: A constatat caracterul abuziv al preluării realizate de pârâtul Statul Român în privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top inițial X/3, în natură (la data preluării) casă și teren în suprafață de 1147 mp situate în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I.

nr. 8, 10, 12, jud. Satu Mare, precum și în privința imobilului "tăbăcăria", amplasat pe terenul înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. X/3. A constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, în înțelesul art. 4 alin. (2) din lege, cu privire la imobilele identificate conform celor din alin. precedent. A respins capătul de cerere al reclamanților privind constatarea nelegalității și netemeiniciei dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, în ce privește art. 1 și art. 2 din această dispoziție.

A obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București să emită pe seama reclamanților dispoziție motivată privind îndreptățirea acestora la beneficiul măsurilor reparatorii prin echivalent, în acord cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu indicarea modalităților concrete de acordare a acestora, în privința imobilelor evidențiate anterior. A fost respins restul capetelor de cerere formulate de reclamanți și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC P. SA. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere din notificarea nr. 921/2001 privind imobilele înscrise în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top.

X/10 și X/11 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3 în favoarea SC P. SA Satu Mare, respingerea capătului de cerere vizând restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6 (deoarece reclamanții nu au dovedit calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituirea respectivului imobil) și respingerea notificării nr. 204/2002 (reținându-se că aceasta are un conținut identic cu notificarea nr. 921/2001, soluționată prin art. 1 și 2 ale dispoziției în cauză). Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea (irevocabilă prin Decizia nr. 2144 din 07 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), constatând că, în privința imobilelor înscrise în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top.

X/10 și X/3 (adică imobilul din municipiul Satu Mare, str. L. nr. 19, jud. Satu Mare) aceleași părți s-au mai judecat în cadrul dosarului nr. 4132/2005 al Curții de Apel Oradea, hotărârea rămânând irevocabilă. Pe de altă parte, instanța a reținut că, în privința imobilelor înscrise în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3, precum și în privința construcției "tăbăcărie" amplasată pe terenul înscris în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. X/10 și X/11 nu operează excepția autorității de lucru judecat, întrucât aceste imobile exced cadrului procesual stabilit și lămurit în litigiul purtat între aceleași părți în dosar nr. 4132/2005 al Curții de Apel Oradea.

Din cuprinsul Hotărârii nr. 78 din 12 iunie 1998 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Satu Mare, confirmat în urma controlului judecătoresc exercitat (prin Sentința civilă nr. 2194/1999 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, definitivă prin Decizia civilă nr. 1564/Ap din 06 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, rămasă irevocabilă prin nerecurare), ca și din înscrierile din evidențele de publicitate imobiliară, rezultă că N.A. are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6, situat în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 6, jud. Satu Mare. În acest context, instanța a reținut netemeinicia susținerilor reclamanților vizând îndreptățirea acestora la beneficiul măsurilor reparatorii pentru imobilul înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top.

X/6 și a confirmat soluția cuprinsă în art. 2 al dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Satu Mare, de respingere a capătului de cerere din notificarea nr. 921/2001 formulată de reclamanți în privința acestui imobil. Referitor la solicitarea reclamanților de a se anula dispoziția de mai sus cu privire la art. 3, articol prin care se constată împrejurarea că notificarea nr. 204/2002 este identică cu notificarea nr. 921/2001, instanța a reținut legalitatea dispoziției atacate, față de cuprinsul celor două notificări, precum și față de confirmarea scrisă depusă de reclamanți în acest sens, prin răspunsul la întâmpinarea și cererea reconvențională formulate de pârâta SC P. SA Satu Mare.

Prin urmare, a reținut tribunalul, obiectul prezentului litigiu, îl constituie soluția adoptată prin art. 1 al dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008, aceea de declinare în favoarea SC P. SA a competenței de soluționare a notificării nr. 921/2001, însă strict în privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3, la care se adaugă construcția "tăbăcărie" edificată pe nr. top. X/10 și X/11 din CF nr. Y Satu Mare, precum și pretențiile reclamanților vizând acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru utilajele preluate în mod abuziv de către Statul Român la data de 16 februarie 1954. Așa cum rezultă din conținutul notificării nr. 921/2001 și al dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Satu Mare, reclamanții au formulat notificare, în condițiile Legii nr. 10/2001, cu privire la cele trei imobile situate în Municipiul Satu Mare, str. L. nr. 19, str. Ș.O.I.

nr. 8 - 10 - 12 și Ș.O.I. nr. 6, fără a realiza vreo mențiune asupra respectivelor utilaje și fără ca acestea să fi făcut obiectul cercetării administrative realizate de către entitatea investită cu notificarea de mai sus. Întrucât, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanții aveau obligația de a notifica unitatea deținătoare și cu privire la utilajele în privința cărora au afirmat ulterior preluarea abuzivă de către Statul Român și reținând în acest sens și Decizia nr. 33/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, rezultă că reclamanții au deschisă eventual calea dreptului comun în privința pretențiilor pe care le au pentru utilajele în cauză, instanța neputând să rețină nelegalitatea dispoziției atacate sub acest aspect, atâta vreme cât prin notificarea nr. 921/2001 Primarul Municipiului Satu Mare nu a fost învestit cu o astfel de cerere.

În ceea ce privește imobilul înscris în CF nr. Z Satu Mare, instanța a reținut că, din evidențele de publicitate imobiliară rezultă că acest imobil a fost preluat de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 119/1948 cu titlu juridic de naționalizare, fiind înscris dreptul de proprietate astfel dobândit prin încheierea nr. 158 din 25 februarie 1954 în cartea funciară la poziția nr. B.9. Preluarea realizată de către autoritățile statale a fost una abuzivă în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, astfel încât instanța a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al preluării realizată de pârâtul Statul Român în privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top.

inițial X/3 (în natură imobilul situat în Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 8 - 10 - 12), cu datele de identificare a amplasamentului rezultate din schița depusă în acest sens la dosar de către reclamanți. Pentru aceleași considerente, și reținând înscrierile din evidențele de publicitate imobiliară rezultate din CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. inițiale X/10 și X/11, coroborate cu considerentele Deciziei civile nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, instanța a considerat admisibil acest capăt de cerere și în privința supraedificatului "tăbăcărie" construit pe acest teren.

Instanța a respins cererea reclamanților în ceea ce privește construcțiile extratabulare indicate în cuprinsul notelor de ședință depuse în ședința publică de la termenul din data de 22 ianuarie 2010, construcții amplasate pe terenul înscris pe CF nr. W Satu Mare și pe terenul înscris în CF nr. Y Satu Mare, îndrumându-i să uzeze, eventual, de calea dreptului comun, în valorificarea dreptului subiectiv pe care îl pretind cu privire la aceste construcții extratabulare, cu motivarea că, în cazul primelor, s-a stabilit deja în mod irevocabil calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii a lui N.A., iar în cazul celorlalte, a fost pronunțată Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 20052005 a Curții de Apel Oradea.

Instanța a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii pentru imobilele în privința cărora a reținut preluarea abuzivă în condițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, având în vedere prevederile art. 4 alin. (2) din aceeași lege, raportate la înscrierile de carte funciară privitoare la fostul proprietar, defunctul F.A. și la actele de stare civilă depuse în cauză.

Instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în sensul lipsei calității sale procesuale pasive, reținând legitimarea procesuală pasivă a Statului Român ca rezultând din preluarea abuzivă realizată de acesta prin Decretul nr. 119/1948, precum și calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice în această ipoteză, ce derivă din art. 25 din Decretul Lege nr. 31/1954, cu modificările aduse ulterior prin hotărârile de guvern succesive referitoare la organizarea și atribuțiile acestui minister. Referitor la legalitatea art. 1 din dispoziția atacată vizând declinarea de competență în favoarea SC P. SA Satu Mare, instanța a reținut că, în cauză, calitatea de deținător a fost stabilită, în privința imobilelor situate în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top.

X/10 și 147943/11, inclusiv a construcției "tăbăcărie" amplasată pe acest teren, cu putere de lucru judecat, prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, în favoarea SC P. SA. Totodată, s-a mai reținut că, potrivit înscrierilor din CF nr. Z Satu Mare, conform celor rezultate din înscrierile de la pozițiile nr. B.9-12, în prezent acest imobil este deținut de către SC P. SA. Instanța a reținut că, din această perspectivă, dispoziția atacată este legală și sub acest aspect, față de art. 20 alin. (1) și 2 și art. 29 alin. (1) și 2 din Legea nr. 10/2001, și a respins atât capătul de cerere al reclamanților privind anularea art. 1 din dispoziția de mai sus, cât și solicitarea corelativă din cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC P. SA.

În ceea ce privește modalitatea concretă de acordare a beneficiului măsurilor reparatorii pentru imobilele în privința cărora s-a recunoscut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite și pentru imobilele cu privire la care s-a constatat preluarea abuzivă realizată de Statul Român, instanța a constatat că, din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1324-1327 din 04 noiembrie 1996 încheiate între Fondul Proprietății de Stat București și persoanele fizice și juridice evidențiate în cuprinsul acestor contracte, coroborate cu fișa în extras comunicată sub nr. 1372 din 06 mai 2004 a ORC Satu Mare, imobilele solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001 sunt deținute în prezent de o societate comercială cu capital privat.

Prin urmare, instanța a reținut calitatea procesuală pasivă în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului București, precum și obligația legală a acesteia de a demara procedurile în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent către reclamanți. Referitor la excepția invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București în sensul inadmisibilității acțiunii reclamanților, fundamentată pe inexistența unei notificări adresate de către aceștia în mod direct respectivei pârâte, instanța a reținut că cererea reclamanților este temeinică sub acest aspect, având în vedere Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

În acest sens, instanța a apreciat că, în cadrul procesual stabilit în acest moment, pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București îi revine obligația legală de a acorda măsurile reparatorii prin echivalent reclamanților în cauză și a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate în acest sens, conform dispozitivului sentinței. Prin încheierea nr. 1316/D din 13 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a respins, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., cererea formulată de reclamanții F.E., H.I.I., și F.S.L. privind completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 502/D din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a avut în vedere următoarele considerente: Prin sentința evocată s-a constatat caracterul abuziv al preluării realizare de către pârâtul Statul Român în privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top.

inițial X/3 (în natură la data preluării casă și teren în suprafață de 1147 mp) situate în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I., nr. 8, 10, 12, jud. Satu Mare, precum și în privința imobilului "tăbăcărie" amplasat pe terenul înscris în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. inițial X/3. Prin aceeași sentință, s-a recunoscut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 pentru cele două imobile identificate conform alineatului precedent, respingându-se capetele de cerere vizând restabilirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru restul imobilelor în litigiu. Petenții-reclamanți au solicitat practic completarea sentinței în condițiile art. 281 2 C. proc.

civ., în sensul de a se include în categoria imobilelor în privința cărora sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 a încă alte două supraedificate, ambele identificate generic sub denumirea de "tăbăcărie": un imobil construcție cu etaj care în prezent figurează în evidențele de publicitate imobiliară ca fiind "atelier și grup social" și un imobil construcție fără etaj, tăbăcărie, care însă constituie o proprietate extratabulară, nefiind notat ca atare în evidențele de carte funciară.

Din examinarea considerentelor sentinței civile 502/D din 05 mai 2010 a Tribunalului Satu Mare, rezultă analizarea de către instanță și pronunțarea acesteia asupra construcției extratabulare "tăbăcărie", în sensul că precizarea de acțiune depusă de reclamanți în cursul judecății pricinii a fost respinsă față de împrejurarea formulării sale într-un litigiu inițiat în condițiile Legii nr. 10/2001 și conform procedurii speciale instituite prin acest act normativ, raportat și la conținutul notificărilor nr. 921/2001 și nr. 204/2002, îndrumând reclamanții să uzeze eventual de calea dreptului comun în valorificarea dreptului subiectiv pe care îl pretind cu privire la supraedificatele extratabulare.

În ce privește celălalt imobil, intitulat tot "tăbăcărie", instanța a reținut că, în tot cursul judecății pricinii a fost indicat și susținut ca atare un singur imobil identificat cu această denumire, care a fost de altfel avut în vedere și cu ocazia litigiului soluționat prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea. Împotriva Sentinței civile nr. 502/D din 05 mai 2010 a Tribunalului Satu Mare au declarat apel reclamanții și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, iar împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010 a Tribunalului Satu Mare au declarat apel reclamanții.

Prin Decizia civilă nr. 23A din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința apelată în parte în sensul că imobilul "tăbăcărie", menționat în dispozitiv, reprezintă construcția cu etaj denumită "fabrică" în fișa de inventar anexa 5, întocmită cu ocazia naționalizării, având suprafața de 214 mp, amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare cu nr. top. X/6, situat actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2 din CF nr. K Satu Mare, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București împotriva aceleași sentințe, precum și apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F.E., H.I., F.S.L. și F.A.Z. împotriva pârâților SC P. SA, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, Primăria Satu Mare, Prefectura jud. Satu Mare, Consiliul Local Satu Mare și Consiliul Județean Satu Mare, fiind admisă totodată cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenientul F.A.

Hotărârea menționată cuprinde dispoziția de constatare a trecerii nelegale în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în CF nr. Y Satu Mare, cu nr. top. X/10, în natură, reprezentând casă și curte în suprafață de 493 mp și cu nr. top. X/11, reprezentând grădină în suprafață de 464 mp. S-a dispus, de asemenea, obligarea intimatei SC P. SA să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți și intervenient, în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular F.A., a imobilelor cu nr. top. X/25/15 (care reprezintă casa de pe strada L. nr. 19, în suprafață de 187 mp) și nr. top. X/25/17 (în suprafață de 165 mp teren). S-a constatat totodată că sus-numiții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 605 mp din nr. top.

X/25/11, X/25/12, X/25/13, X/25/14 și X/25/17, dispunându-se anularea parțială a încheierii CF nr. 849/1960 și restabilirea parțială a situației de sub B.16 din CF nr. Y Satu Mare, numai cu privire la casă și suprafața de 352 mp teren. Prin urmare, problema imobilului situat pe parcelele cu nr. top. X/10 și X/11 a fost tranșată în cadrul litigiului anterior, astfel încât, din perspectiva prevederilor art. 166 C. proc. civ. și ale art. 1201 C. civ., soluția tribunalului este legală. Instanța de apel a redat concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului și a apreciat că, în raport de această probă, hotărârea tribunalului se impune a fi schimbată, imobilul tăbăcărie (construcție cu etaj), nenotată în CF, fiind identificată de expert ca fiind situată pe nr. top.

X/6 din CF nr. Q Satu Mare, care actualmente se află pe nr. top. X/A/2, tăbăcărie care a fost menționată în inventarul întocmit cu ocazia preluării bunurilor de către stat. Apelul formulat de reclamanți împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010 a fost respins, instanța de apel apreciind că problema imobilului "tăbăcărie" a fost rezolvată odată cu admiterea apelului îndreptat împotriva sentinței. În ceea ce privește celălalt imobil indicat în cererea de completare a dispozitivului, curtea de apel a reținut că a se da curs cererii petenților ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., nefiind vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra vreunui capăt de cerere.

Apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a fost respins de instanța de apel, care a reținut calitatea procesuală pasivă a apelantei în cauză din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a apreciat că instituției implicate în procesul de privatizare, ca reprezentantă a statului, îi incumbă obligația de a propune măsurile reparatorii prin echivalent. Curtea de apel a mai reținut că, deși este adevărat că reclamanții nu au notificat în prealabil instituția publică implicată în privatizare, câtă vreme o atare notificare a fost formulată în cauză, fiind rezolvată de Primarul Municipiului Satu Mare prin dispoziția contestată în instanță, nu se poate admite ca părțile notificate să suporte consecințele necomunicării notificării către organul competent.

Atât timp cât persoanele îndreptățite au declanșat procedura administrativă obligatorie, finalizată prin emiterea unei dispoziții, chiar dacă de un organ necompetent, iar instanța de judecată are puterea de a controla legalitatea măsurilor dispuse de instituția investită cu soluționarea notificării, nu mai este nevoie de parcurgerea procedurii de la început, prin sesizarea organului competent, în speță Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, cu notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a considerat că, din interpretarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate, alin. (3) stabilind că măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București -, astfel încât criticile formulate de pârâtă sub acest aspect sunt nefondate. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții F.E., H.I.

și F.S.L. și pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. 1. Prin recursul declarat, reclamanții formulează următoarele critici de nelegalitate, pe care la întemeiază în drept pe prevederile art. 304, pct. 8, 9 și 11 C. proc. civ.: Obiectul prezentului litigiu este format din trei imobile-construcții și anume: (1) casă și teren în suprafața de 1147 mp, imobil înscris în CF Z Satu Mare nr. top. X/3 (dezmembrat ulterior în nr. top. X din 24 și X/25), casa fiind în prezent demolată, (2) construcție cu etaj denumită inițial "tăbăcărie cu etaj", identificată și denumită "fabrica" prin decizia recurată, în suprafața de 214 mp, amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare, cu nr. top.

X/6, situată actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2, înscrisă în CF K Satu Mare, existentă și în prezent în natură și pentru care SC P. SA nu are autorizație de construire, (3) construcție "tăbăcărie parter" înscrisă în CF Y Satu Mare cu nr. top. vechi X/10 și X/11, în suprafață totală de 957 mp Pentru primele două imobile, instanțele de fond și de apel au constatat caracterul abuziv al preluării realizate de Statul Român și au recunoscut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001. Aceeași măsură se impune și pentru "tăbăcărie parter", reclamanții fiind îndreptățiți la restituirea în natură cu privire la supraedificatele existente în prezent, "fabrica" și "tăbăcărie parter", pentru care SC P. SRL nu are autorizație de construire, conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Nu există autoritate de lucru judecat cu privire la construcția "tăbăcărie parter", deoarece litigiul anterior a avut ca obiect numai terenul de 605 mp, teren care a și fost restituit reclamanților, prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, astfel că nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți. Așa cum concluzionează expertul tehnic S.A.I., aceasta construcție exista pe CF Y Satu Mare cu nr. top. vechi X/10 și X/11, după descrierile din dosarul de naționalizare, anexa 5 poziția 8 - clădire în suprafață de 198 mp, comasată și dezmembrată, fiind notată în prezent pe parcela X/A/1, înscrisă în CF nr. K Satu Mare, prin comasare în 2006. Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea nu a avut ca obiect construcția "tăbăcărie parter" înscrisă în CF Y Satu Mare cu nr. top.

vechi X/10 și X/11, clădire în suprafața de 198 mp existentă și în prezent în natură, ci o clădire care reprezintă casa de pe str. L. nr. 19, astfel că nu se poate reține în cauză autoritatea de lucru judecat, obiectul celor două litigii fiind diferit. 2. Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului critică decizia instanței de apel pentru următoarele considerente, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a art. 32, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 10/2001 atunci când a obligat recurenta să emită decizie motivată cu privire la construcții demolate.

Întrucât din actele doveditoare administrate în cauză a rezultat că imobilele-construcții au fost demolate, devin aplicabile dispozițiile art. 32 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că pentru imobilele demolate, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, iar competența de soluționare a notificării și de emitere a unei decizii motivate cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii/despăgubirilor revine primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul. Recurenta mai susține că, pentru a fi atrasă competența Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, legea specială instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie, procedură care nu a fost îndeplinită față de recurentă.

În acest sens, recurenta invocă caracterul subsidiar al acțiunii în justiție, rezultat din prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001. Recurenta arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru aplicarea eronată a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007. Din cuprinsul acestor prevederi legale, rezultă că obligația individualizării și plații efective a despăgubirilor solicitate în condițiile Legii nr. 10/200 revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului putând numai să emită o decizie motivată cu propunerea de acordare de despăgubiri.

3. În cauză a formulat recurs și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, acest recurs. Așa cum rezultă din lucrările dosarului, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță. Dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu mai are deschisă calea exercitării recursului în cauză, instanța de recurs neputând să examineze, omisso medio, aspecte care nu au făcut, în lipsa sesizării pârâtului, obiectul controlului instanței de apel. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin recursurile declarate în cauză de reclamanți și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Înalta Curte constată că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite.

Prin dispoziția contestată în prezentul litigiu - dispoziția nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în procedura Legii 1/2001 -, s-a dispus (1) declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere din notificarea nr. 921/2001 privind imobilele înscrise în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. X/10 și X/11 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3 în favoarea SC P. SA Satu Mare, (2) respingerea capătului de cerere vizând restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6 (deoarece reclamanții nu au dovedit calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituirea respectivului imobil) și (3) respingerea notificării nr. 204/2002 (reținându-se că aceasta are un conținut identic cu notificarea nr. 921/2001, soluționată prin art. 1 și 2 ale dispoziției în cauză).

1. În privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3 - casă și teren în suprafață de 1147 mp, prima instanță a constatat, față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, caracterul abuziv al preluării realizate de Statul Român prin Decretul nr. 119/1948, concluzie însușită de instanța de apel și necontestată de părțile care au declanșat în mod legal controlul de legalitate pe calea recursului. De asemenea, nu a fost contestată calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru aceste imobile.

În ceea ce privește însă modalitatea concretă de acordare a beneficiului măsurilor reparatorii pentru imobilele menționate, instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, în sensul că, întrucât aceste imobile sunt deținute în prezent de o societate comercială cu capital privat, revine Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului București obligația de a emite dispoziție motivată privind îndreptățirea reclamanților la beneficiul măsurilor reparatorii prin echivalent, cu indicarea modalităților concrete de acordare a acestora. Instanța de apel și-a întemeiat această soluție pe prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate"; în cazul acestor imobile, "măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea." Prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 publicată în M. Of.

nr 559/24.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Față de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia pronunțată de Curtea Constituțională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanța de recurs are drept premisă neconstituționalitatea textului de lege menționat în sensul celor reținute prin decizia instanței de control constituțional. Prin urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 prin raportare la Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale, rezultă că, prin excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 consacrată expres de art. 7 din Lege, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. În această ipoteză, în baza alin. (3) al art. 29 din Lege, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

Per a contrario, în principiu, imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite, în aplicarea principiului priorității acestei modalități de restituire pentru imobilele al căror regim juridic intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001. Or, în cauză, instanța de apel a constatat că imobilul înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3 - casă și teren în suprafață de 1147 mp a fost preluat fără titlul valabil de către stat, iar bunurile sunt deținute în prezent de o societate comercială integral privatizată la data apariției Legii nr. 10/2001, SC. P. SA.

Însă, curtea de apel nu a avut în vedere distincțiile cuprinse în art. 29 din Legea nr. 10/2001 și Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale sub aspectul determinării măsurilor reparatorii în funcție de modalitatea de preluare a bunului de către stat și, deși a concluzionat că terenul în suprafață de 1147 mp a fost preluat fără titlu valabil de către stat, nu a analizat, dacă, în raport de situația de fapt în cauză, acest teren deținut de o societate integral privatizată la data apariției Legii nr. 10/2001, poate fi restituit în natură. Tot astfel, din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a reținut, în acord cu hotărârea primei instanțe că ambele imobile înscrise în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top.

inițial X/3 - casă și teren în suprafață de 1147 mp sunt deținute în prezent de SC. P. SA., deși în raportul de expertiză efectuat în apel se menționează: "construcțiile de pe parcela cu nr. topografic X/3 sunt demolate". Or, în lipsa lămurii depline a situației de fapt sub aspectul existenței în prezent a construcțiilor înscrise în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3 și a administrării probelor necesare pentru determinarea posibilității ca terenul în suprafață de 1147 mp să fie restituit în natură reclamanților, Înalta Curte nu poate cenzura hotărârea instanței de apel din perspectiva art. 304 C. proc. civ. raportat la art. 32 și la art. 29 din Legea nr. 10/2001, invocate prin recursul declarat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

2. Instanța de apel a obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București să emită dispoziție, cu indicarea modalităților concrete de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent și pentru imobilul "tăbăcărie cu etaj" ("fabrica") - construcție cu etaj menționată în fișa de inventar anexa 5, întocmită cu ocazia naționalizării, având suprafața de 214 mp, amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare cu nr. top. X/6, situat actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2 din CF nr. K Satu Mare. Reclamanții au susținut prin motivele de recurs că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestui imobil. Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte nu poate cenzura hotărârea instanței de apel nici sub acest aspect.

Ca și în cazul imobilului menționat anterior, instanța de apel a făcut o interpretare eronată a art. 29 din Legea nr. 10/2001, ignorând distincțiile pe care acest text le face sub aspectul modalităților de restituire în funcție de caracterul preluării bunului de către stat și Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale. Astfel, deși a reținut caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului "tăbăcărie cu etaj" ("fabrica") și evidențierea bunului în patrimoniul unei societăți integral privatizate la data apariției Legii nr. 10/2001, caz în care art. 29 din Legea nr. 10/2001, permite, în principiu, restituirea în natură a imobilului, curtea de apel nu a administrat probele necesare din care să rezulte dacă, în raport de situația de fapt existentă, această modalitate de restituire este posibilă.

3. În ceea ce privește imobilul "tăbăcărie parter", curtea de apel a apreciat că problema acestui imobil - situat pe parcelele cu nr. top. X/10 și X/11 a fost tranșată într-un litigiu anterior, finalizat prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă prin Decizia nr. 2144 din 07 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, în cauză operează autoritatea de lucru judecat. În legătură cu această construcție, prima instanță a considerat că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece litigiul anterior a avut ca obiect numai terenul de 605 mp, teren care a și fost restituit reclamanților, prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, aspect susținut și de reclamanți prin recursul declarat.

În privința acestui imobil și, implicit, a modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este insuficient motivată, nefiind respectate dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, în argumentarea soluției de admitere a excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel nu a făcut decât să reproducă dispozitivul Deciziei civile nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea și obiectul cererii de chemare în judecată formulate în prezentul litigiu.

Nu au fost în nici un fel analizate susținerile reclamanților în sensul că acel litigiu a vizat casa de pe str. L. nr. 19, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei, iar nu un imobil cu destinația de tăbăcărie, în suprafață de 198 mp, solicitat în prezentul litigiu și identificat de expert prin raportul de expertiză, nu au fost arătate argumentele pentru care instanța de apel a înlăturat concluzia primei instanțe care, coroborând evidențele de carte funciară cu considerentele hotărârii pronunțate în litigiul anterior, a apreciat că nu operează autoritatea de lucru judecat. Toate aceste aspecte atrag incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv de recurs în care, prin aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte a încadrat criticile formulate prin cererea de recurs a reclamanților vizând soluționarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat. Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanți și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va administra probele necesare în vederea lămurii situației de fapt sub aspectele indicate, va avea în vedere interpretarea menționată în cuprinsul prezentei decizii a dispozițiilor legale incidente și va analiza susținerile părților, formulate și prin intermediul căilor de atac, a căror rezolvare depinde de lămurirea prealabilă a împrejurărilor de fapt ale cauzei.

Deși, prin motivele de recurs, reclamanții au indicat și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte nu va exercita controlul de legalitate din această perspectivă, niciuna dintre criticile formulate neputând fi circumscrisă acestui motiv de recurs. Tot astfel, nu va fi cenzurată legalitatea deciziei instanței de apel în baza art. 304 pct. 11 C. proc. civ., deoarece aceste prevederi legale au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 al O.U.G. nr. 138/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții F.E., H.I. - prin mandatar F.E.Z. și F.S.L. și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 23A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel, în vederea rejudecării apelurilor. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 decembrie 2013. Procesat de GGC - GV