ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5651/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Satu

Mare, și precizată ulterior, reclamanții F.E., H.I.I. și F.S.L. au chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, unitatea

administrativ-teritorială municipiul Satu Mare reprezentată de primarul

municipiului Satu Mare și SC P. SA și au solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța să constate nelegalitatea dispoziției nr. 7194 din 02

octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, să dispună anularea

acesteia și obligarea Primarului Municipiului Satu Mare la emiterea unei

dispoziții de restituire în natură către reclamanți, ori de acordare de

despăgubiri bănești pentru următoarele imobile: imobilul situat în municipiul

Satu Mare, str. L. nr. 19, înscris în CF Y Satu Mare cu nr. top. X/10 căruia în

natură îi corespunde construcție și teren în suprafață de 493 mp și nr. top.

X/11 în suprafață de 464 mp, imobilul situat în municipiul Satu Mare, str.

Ș.O.I. nr. 12 (fost nr. 10,8) înscris în CF Z nr. top. X/3 căruia în natură îi

corespunde casa și terenul cu suprafața de 1147 mp și nr. top. 14723 din 24

căruia în natură îi corespunde casă și curte și imobilul situat în municipiul

Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 6, înscris în CF Q Satu Mare cu nr. top. X/6 căruia

în natură îi corespunde construcția "tăbăcărie" și teren în suprafață

de 1165 mp

S-a

solicitat totodată să se constate trecerea nelegală în proprietatea statului a

imobilelor menționate, calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la

restituirea în natură a acestor imobile, în calitate de moștenitori ai

proprietarului tabular, să se dispună radierea înscrierilor ulterioare

naționalizării, restabilirea situației anterioare și intabularea dreptului de

proprietate al reclamanților în cartea funciară.

Au

fost solicitate, de asemenea, despăgubiri bănești pentru toate utilajele

rechiziționate (confiscate) în mod abuziv de Statul Român conform listei de

inventar din data de 16 februarie 1954.

Potrivit

încheierii de ședință din data de 13 martie 2009, reclamanții și-au precizat cererea

în sensul că solicită acordarea de despăgubiri bănești, iar nu restituirea în

natură a imobilelor menționate.

SC

P. SA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat

introducerea în cauză a pârâta Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului, a solicitat instanței să dispună anularea art. 1 din dispoziția nr.

7194 din 02 octombrie 2008 emisă de primarul municipiului Satu Mare și a

invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la soluționarea

notificărilor privitoare la imobilele înscrise în CF Y Satu Mare cu nr. top.

X/10 - construcție și teren în suprafață de 493 mp - și nr. top. X/11 - tern în

suprafață de 464 mp și a celor înscrise în CF Z Satu Mare cu nr. top. X/3 și X

din 24 - casă și teren în suprafață de 1147 mp.

Aceeași

excepție a fost invocată și cu privire la capătul de cerere privind constatarea

trecerii ilegale în proprietatea statului a imobilului casă și teren înscris în

CF Y Satu Mare, având în vedere Decizia nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții

de Apel Oradea, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2144 din 07 martie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin

încheierea de la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, Tribunalul

Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

pentru Valorificarea Activelor Statului și a admis în parte excepția

autorității de lucru judecat, în ceea ce privește imobilele înscrise în CF Y

Satu Mare sub nr. top. X/10 și X/11. În privința imobilelor înscrise în CF Q

Satu Mare sub nr. top. X/6 și în CF Z Satu Mare sub nr. top. X/3, această

excepție a fost respinsă.

Prin

Sentința civilă nr. 502/D din 05 mai 2010, Tribunalul Satu Mare a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Satu Mare.

A

admis în parte acțiunea și în consecință:

A

constatat caracterul abuziv al preluării realizate de pârâtul Statul Român în

privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top inițial X/3, în

natură (la data preluării) casă și teren în suprafață de 1147 mp situate în

municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I. nr. 8, 10, 12, jud. Satu Mare, precum și în

privința imobilului "tăbăcăria", amplasat pe terenul înscris în CF nr.

Z Satu Mare, sub nr. top. X/3.

A

constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul

măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001, în înțelesul art. 4

alin. (2) din lege, cu privire la imobilele identificate conform celor din

alin. precedent.

A

respins capătul de cerere al reclamanților privind constatarea nelegalității și

netemeiniciei dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul

Municipiului Satu Mare, în ce privește art. 1 și art. 2 din această dispoziție.

A

obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București să emită

pe seama reclamanților dispoziție motivată privind îndreptățirea acestora la

beneficiul măsurilor reparatorii prin echivalent, în acord cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001, cu indicarea modalităților concrete de acordare a acestora,

în privința imobilelor evidențiate anterior.

A

fost respins restul capetelor de cerere formulate de reclamanți și cererea

reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC P. SA.

Pentru

a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin

dispoziția nr. 7194 din 02 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu

Mare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor de cerere

din notificarea nr. 921/2001 privind imobilele înscrise în CF nr. Y Satu Mare

sub nr. top. X/10 și X/11 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3 în favoarea

SC P. SA Satu Mare, respingerea capătului de cerere vizând restituirea în

natură a imobilului înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6 (deoarece

reclamanții nu au dovedit calitatea acestora de persoane îndreptățite la

restituirea respectivului imobil) și respingerea notificării nr. 204/2002

(reținându-se că aceasta are un conținut identic cu notificarea nr. 921/2001,

soluționată prin art. 1 și 2 ale dispoziției în cauză).

Prin

încheierea de la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, tribunalul

a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr.

579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea (irevocabilă prin Decizia

nr. 2144 din 07 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), constatând

că, în privința imobilelor înscrise în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. X/10 și

X/3 (adică imobilul din municipiul Satu Mare, str. L. nr. 19, jud. Satu Mare)

aceleași părți s-au mai judecat în cadrul dosarului nr. 4132/2005 al Curții de

Apel Oradea, hotărârea rămânând irevocabilă.

Pe

de altă parte, instanța a reținut că, în privința imobilelor înscrise în CF nr.

Q Satu Mare sub nr. top. X/6 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3, precum

și în privința construcției "tăbăcărie" amplasată pe terenul înscris

în CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. X/10 și X/11 nu operează excepția

autorității de lucru judecat, întrucât aceste imobile exced cadrului procesual

stabilit și lămurit în litigiul purtat între aceleași părți în dosar nr.

4132/2005 al Curții de Apel Oradea.

Din

cuprinsul Hotărârii nr. 78 din 12 iunie 1998 a Comisiei Județene pentru

aplicarea Legii nr. 112/1995 Satu Mare, confirmat în urma controlului judecătoresc

exercitat (prin Sentința civilă nr. 2194/1999 pronunțată de Judecătoria Satu

Mare, definitivă prin Decizia civilă nr. 1564/Ap din 06 decembrie 2000

pronunțată de Tribunalul Satu Mare, rămasă irevocabilă prin nerecurare), ca și

din înscrierile din evidențele de publicitate imobiliară, rezultă că N.A. are

calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului

înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6, situat în municipiul Satu Mare,

str. Ș.O.I. nr. 6, jud. Satu Mare.

În

acest context, instanța a reținut netemeinicia susținerilor reclamanților

vizând îndreptățirea acestora la beneficiul măsurilor reparatorii pentru

imobilul înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top. X/6 și a confirmat soluția

cuprinsă în art. 2 al dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008 a Primarului

Municipiului Satu Mare, de respingere a capătului de cerere din notificarea nr.

921/2001 formulată de reclamanți în privința acestui imobil.

Referitor

la solicitarea reclamanților de a se anula dispoziția de mai sus cu privire la

art. 3, articol prin care se constată împrejurarea că notificarea nr. 204/2002

este identică cu notificarea nr. 921/2001, instanța a reținut legalitatea

dispoziției atacate, față de cuprinsul celor două notificări, precum și față de

confirmarea scrisă depusă de reclamanți în acest sens, prin răspunsul la

întâmpinarea și cererea reconvențională formulate de pârâta SC P. SA Satu Mare.

Prin

urmare, a reținut tribunalul, obiectul prezentului litigiu, îl constituie

soluția adoptată prin art. 1 al dispoziției nr. 7194 din 02 octombrie 2008,

aceea de declinare în favoarea SC P. SA a competenței de soluționare a

notificării nr. 921/2001, însă strict în privința imobilului înscris în CF nr.

Z Satu Mare sub nr. top. X/3, la care se adaugă construcția "tăbăcărie"

edificată pe nr. top. X/10 și X/11 din CF nr. Y Satu Mare, precum și

pretențiile reclamanților vizând acordarea de măsuri reparatorii constând în

despăgubiri pentru utilajele preluate în mod abuziv de către Statul Român la

data de 16 februarie 1954.

Așa

cum rezultă din conținutul notificării nr. 921/2001 și al dispoziției nr. 7194

din 02 octombrie 2008 a Primarului Municipiului Satu Mare, reclamanții au

formulat notificare, în condițiile Legii nr. 10/2001, cu privire la cele trei

imobile situate în Municipiul Satu Mare, str. L. nr. 19, str. Ș.O.I. nr. 8 - 10

- 12 și Ș.O.I. nr. 6, fără a realiza vreo mențiune asupra respectivelor utilaje

și fără ca acestea să fi făcut obiectul cercetării administrative realizate de

către entitatea investită cu notificarea de mai sus. Întrucât, potrivit art. 22

din Legea nr. 10/2001, reclamanții aveau obligația de a notifica unitatea

deținătoare și cu privire la utilajele în privința cărora au afirmat ulterior

preluarea abuzivă de către Statul Român și reținând în acest sens și Decizia

nr. 33/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, rezultă că

reclamanții au deschisă eventual calea dreptului comun în privința pretențiilor

pe care le au pentru utilajele în cauză, instanța neputând să rețină nelegalitatea

dispoziției atacate sub acest aspect, atâta vreme cât prin notificarea nr.

921/2001 Primarul Municipiului Satu Mare nu a fost învestit cu o astfel de

cerere.

În

ceea ce privește imobilul înscris în CF nr. Z Satu Mare, instanța a reținut că,

din evidențele de publicitate imobiliară rezultă că acest imobil a fost preluat

de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 119/1948 cu titlu juridic de

naționalizare, fiind înscris dreptul de proprietate astfel dobândit prin

încheierea nr. 158 din 25 februarie 1954 în cartea funciară la poziția nr. B.9.

Preluarea realizată de către autoritățile statale a fost una abuzivă în

înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, astfel încât instanța

a admis capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al preluării

realizată de pârâtul Statul Român în privința imobilului înscris în CF nr. Z

Satu Mare sub nr. top. inițial X/3 (în natură imobilul situat în Satu Mare,

str. Ș.O.I. nr. 8 - 10 - 12), cu datele de identificare a amplasamentului

rezultate din schița depusă în acest sens la dosar de către reclamanți.

Pentru

aceleași considerente, și reținând înscrierile din evidențele de publicitate

imobiliară rezultate din CF nr. Y Satu Mare sub nr. top. inițiale X/10 și X/11,

coroborate cu considerentele Deciziei civile nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a

Curții de Apel Oradea, instanța a considerat admisibil acest capăt de cerere și

în privința supraedificatului "tăbăcărie" construit pe acest teren.

Instanța

a respins cererea reclamanților în ceea ce privește construcțiile extratabulare

indicate în cuprinsul notelor de ședință depuse în ședința publică de la

termenul din data de 22 ianuarie 2010, construcții amplasate pe terenul înscris

pe CF nr. W Satu Mare și pe terenul înscris în CF nr. Y Satu Mare, îndrumându-i

să uzeze, eventual, de calea dreptului comun, în valorificarea dreptului

subiectiv pe care îl pretind cu privire la aceste construcții extratabulare, cu

motivarea că, în cazul primelor, s-a stabilit deja în mod irevocabil calitatea

de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii a lui N.A., iar în

cazul celorlalte, a fost pronunțată Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie

20052005 a Curții de Apel Oradea.

Instanța

a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul

măsurilor reparatorii pentru imobilele în privința cărora a reținut preluarea

abuzivă în condițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, având în

vedere prevederile art. 4 alin. (2) din aceeași lege, raportate la înscrierile

de carte funciară privitoare la fostul proprietar, defunctul F.A. și la actele

de stare civilă depuse în cauză.

Instanța

a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice în sensul lipsei calității sale procesuale pasive,

reținând legitimarea procesuală pasivă a Statului Român ca rezultând din

preluarea abuzivă realizată de acesta prin Decretul nr. 119/1948, precum și

calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice în această ipoteză,

ce derivă din art. 25 din Decretul Lege nr. 31/1954, cu modificările aduse

ulterior prin hotărârile de guvern succesive referitoare la organizarea și

atribuțiile acestui minister.

Referitor

la legalitatea art. 1 din dispoziția atacată vizând declinarea de competență în

favoarea SC P. SA Satu Mare, instanța a reținut că, în cauză, calitatea de

deținător a fost stabilită, în privința imobilelor situate în CF nr. Y Satu

Mare sub nr. top. X/10 și 147943/11, inclusiv a construcției

"tăbăcărie" amplasată pe acest teren, cu putere de lucru judecat,

prin Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, în

favoarea SC P. SA.

Totodată,

s-a mai reținut că, potrivit înscrierilor din CF nr. Z Satu Mare, conform celor

rezultate din înscrierile de la pozițiile nr. B.9-12, în prezent acest imobil

este deținut de către SC P. SA.

Instanța

a reținut că, din această perspectivă, dispoziția atacată este legală și sub

acest aspect, față de art. 20 alin. (1) și 2 și art. 29 alin. (1) și 2 din

Legea nr. 10/2001, și a respins atât capătul de cerere al reclamanților privind

anularea art. 1 din dispoziția de mai sus, cât și solicitarea corelativă din

cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC P. SA.

În

ceea ce privește modalitatea concretă de acordare a beneficiului măsurilor reparatorii

pentru imobilele în privința cărora s-a recunoscut calitatea reclamanților de

persoane îndreptățite și pentru imobilele cu privire la care s-a constatat

preluarea abuzivă realizată de Statul Român, instanța a constatat că, din

contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1324-1327 din 04 noiembrie 1996

încheiate între Fondul Proprietății de Stat București și persoanele fizice și

juridice evidențiate în cuprinsul acestor contracte, coroborate cu fișa în

extras comunicată sub nr. 1372 din 06 mai 2004 a ORC Satu Mare, imobilele

solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001 sunt deținute în prezent de o

societate comercială cu capital privat. Prin urmare, instanța a reținut

calitatea procesuală pasivă în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului București, precum și obligația legală a acesteia de a demara

procedurile în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent către

reclamanți.

Referitor

la excepția invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

București în sensul inadmisibilității acțiunii reclamanților, fundamentată pe

inexistența unei notificări adresate de către aceștia în mod direct respectivei

pârâte, instanța a reținut că cererea reclamanților este temeinică sub acest

aspect, având în vedere Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secțiile Unite. În acest sens, instanța a apreciat că, în

cadrul procesual stabilit în acest moment, pârâtei Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București îi revine obligația legală de a

acorda măsurile reparatorii prin echivalent reclamanților în cauză și a dispus

obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate în acest sens, conform

dispozitivului sentinței.

Prin

încheierea nr. 1316/D din 13 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare,

s-a respins, în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., cererea formulată

de reclamanții F.E., H.I.I., și F.S.L. privind completarea dispozitivului

Sentinței civile nr. 502/D din 05 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a avut în vedere următoarele

considerente:

Prin

sentința evocată s-a constatat caracterul abuziv al preluării realizare de

către pârâtul Statul Român în privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu

Mare, sub nr. top. inițial X/3 (în natură la data preluării casă și teren în

suprafață de 1147 mp) situate în municipiul Satu Mare, str. Ș.O.I., nr. 8, 10,

12, jud. Satu Mare, precum și în privința imobilului "tăbăcărie"

amplasat pe terenul înscris în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. inițial X/3.

Prin

aceeași sentință, s-a recunoscut calitatea reclamanților de persoane

îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.

10/2001 pentru cele două imobile identificate conform alineatului precedent, respingându-se

capetele de cerere vizând restabilirea dreptului de proprietate în condițiile

Legii nr. 10/2001 pentru restul imobilelor în litigiu.

Petenții-reclamanți

au solicitat practic completarea sentinței în condițiile art. 281

2

C. proc. civ., în sensul de a se include în categoria imobilelor în privința

cărora sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001

a încă alte două supraedificate, ambele identificate generic sub denumirea de

"tăbăcărie": un imobil construcție cu etaj care în prezent figurează

în evidențele de publicitate imobiliară ca fiind "atelier și grup

social" și un imobil construcție fără etaj, tăbăcărie, care însă

constituie o proprietate extratabulară, nefiind notat ca atare în evidențele de

carte funciară.

Din

examinarea considerentelor sentinței civile 502/D din 05 mai 2010 a

Tribunalului Satu Mare, rezultă analizarea de către instanță și pronunțarea

acesteia asupra construcției extratabulare "tăbăcărie", în sensul că

precizarea de acțiune depusă de reclamanți în cursul judecății pricinii a fost

respinsă față de împrejurarea formulării sale într-un litigiu inițiat în

condițiile Legii nr. 10/2001 și conform procedurii speciale instituite prin

acest act normativ, raportat și la conținutul notificărilor nr. 921/2001 și nr.

204/2002, îndrumând reclamanții să uzeze eventual de calea dreptului comun în

valorificarea dreptului subiectiv pe care îl pretind cu privire la

supraedificatele extratabulare.

În

ce privește celălalt imobil, intitulat tot "tăbăcărie", instanța a reținut

că, în tot cursul judecății pricinii a fost indicat și susținut ca atare un

singur imobil identificat cu această denumire, care a fost de altfel avut în

vedere și cu ocazia litigiului soluționat prin Decizia civilă nr. 579/A din 16

decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva

Sentinței civile nr. 502/D din 05 mai 2010 a Tribunalului Satu Mare au declarat

apel reclamanții și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

București, iar împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010 a Tribunalului

Satu Mare au declarat apel reclamanții.

Prin

Decizia civilă nr. 23A din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința apelată în

parte în sensul că imobilul "tăbăcărie", menționat în dispozitiv,

reprezintă construcția cu etaj denumită "fabrică" în fișa de inventar

anexa 5, întocmită cu ocazia naționalizării, având suprafața de 214 mp,

amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare cu nr. top. X/6, situat

actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2 din CF nr. K Satu Mare, păstrând

celelalte dispoziții ale sentinței.

A

fost respins ca nefondat apelul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București împotriva aceleași sentințe, precum și apelul declarat

de reclamanți împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele

considerente:

Prin

Decizia civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții F.E., H.I., F.S.L. și

F.A.Z. împotriva pârâților SC P. SA, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului București, Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Satu Mare, Primăria Satu Mare, Prefectura jud. Satu Mare, Consiliul

Local Satu Mare și Consiliul Județean Satu Mare, fiind admisă totodată cererea

de intervenție formulată în interes propriu de intervenientul F.A.

Hotărârea

menționată cuprinde dispoziția de constatare a trecerii nelegale în

proprietatea Statului Român a imobilului înscris în CF nr. Y Satu Mare, cu nr.

top. X/10, în natură, reprezentând casă și curte în suprafață de 493 mp și cu

nr. top. X/11, reprezentând grădină în suprafață de 464 mp. S-a dispus, de

asemenea, obligarea intimatei SC P. SA să emită dispoziție de restituire în

natură către reclamanți și intervenient, în calitate de moștenitori ai

proprietarului tabular F.A., a imobilelor cu nr. top. X/25/15 (care reprezintă

casa de pe strada L. nr. 19, în suprafață de 187 mp) și nr. top. X/25/17 (în

suprafață de 165 mp teren). S-a constatat totodată că sus-numiții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de

605 mp din nr. top. X/25/11, X/25/12, X/25/13, X/25/14 și X/25/17, dispunându-se

anularea parțială a încheierii CF nr. 849/1960 și restabilirea parțială a

situației de sub B.16 din CF nr. Y Satu Mare, numai cu privire la casă și

suprafața de 352 mp teren.

Prin

urmare, problema imobilului situat pe parcelele cu nr. top. X/10 și X/11 a fost

tranșată în cadrul litigiului anterior, astfel încât, din perspectiva

prevederilor art. 166 C. proc. civ. și ale art. 1201 C. civ., soluția

tribunalului este legală.

Instanța

de apel a redat concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de

judecată a apelului și a apreciat că, în raport de această probă, hotărârea

tribunalului se impune a fi schimbată, imobilul tăbăcărie (construcție cu

etaj), nenotată în CF, fiind identificată de expert ca fiind situată pe nr.

top. X/6 din CF nr. Q Satu Mare, care actualmente se află pe nr. top. X/A/2,

tăbăcărie care a fost menționată în inventarul întocmit cu ocazia preluării

bunurilor de către stat.

Apelul

formulat de reclamanți împotriva încheierii nr. 1316/D din 13 iulie 2010 a fost

respins, instanța de apel apreciind că problema imobilului

"tăbăcărie" a fost rezolvată odată cu admiterea apelului îndreptat

împotriva sentinței. În ceea ce privește celălalt imobil indicat în cererea de

completare a dispozitivului, curtea de apel a reținut că a se da curs cererii

petenților ar echivala cu încălcarea dispozițiilor art. 281

1

C.

proc. civ., nefiind vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra

vreunui capăt de cerere.

Apelul

declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București a

fost respins de instanța de apel, care a reținut calitatea procesuală pasivă a

apelantei în cauză din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 și a apreciat că instituției implicate în procesul de privatizare, ca

reprezentantă a statului, îi incumbă obligația de a propune măsurile

reparatorii prin echivalent.

Curtea

de apel a mai reținut că, deși este adevărat că reclamanții nu au notificat în

prealabil instituția publică implicată în privatizare, câtă vreme o atare

notificare a fost formulată în cauză, fiind rezolvată de Primarul Municipiului

Satu Mare prin dispoziția contestată în instanță, nu se poate admite ca părțile

notificate să suporte consecințele necomunicării notificării către organul

competent. Atât timp cât persoanele îndreptățite au declanșat procedura

administrativă obligatorie, finalizată prin emiterea unei dispoziții, chiar

dacă de un organ necompetent, iar instanța de judecată are puterea de a

controla legalitatea măsurilor dispuse de instituția investită cu soluționarea

notificării, nu mai este nevoie de parcurgerea procedurii de la început, prin

sesizarea organului competent, în speță Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București, cu notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Instanța

de apel a considerat că, din interpretarea art. 29 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 rezultă că, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 21 alin. (1) și

(2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii

speciale, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate, alin. (3)

stabilind că măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția

publică care a efectuat privatizarea - Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului București -, astfel încât criticile formulate de pârâtă sub

acest aspect sunt nefondate.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții

F.E., H.I. și F.S.L. și pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor

Statului.

1.

Prin recursul declarat, reclamanții formulează următoarele critici de

nelegalitate, pe care la întemeiază în drept pe prevederile art. 304, pct. 8, 9

și 11 C. proc. civ.:

Obiectul

prezentului litigiu este format din trei imobile-construcții și anume: (1) casă

și teren în suprafața de 1147 mp, imobil înscris în CF Z Satu Mare nr. top. X/3

(dezmembrat ulterior în nr. top. X din 24 și X/25), casa fiind în prezent

demolată, (2) construcție cu etaj denumită inițial "tăbăcărie cu etaj",

identificată și denumită "fabrica" prin decizia recurată, în

suprafața de 214 mp, amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare, cu nr.

top. X/6, situată actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2, înscrisă în CF K

Satu Mare, existentă și în prezent în natură și pentru care SC P. SA nu are

autorizație de construire, (3) construcție "tăbăcărie parter"

înscrisă în CF Y Satu Mare cu nr. top. vechi X/10 și X/11, în suprafață totală

de 957 mp

Pentru

primele două imobile, instanțele de fond și de apel au constatat caracterul

abuziv al preluării realizate de Statul Român și au recunoscut calitatea

reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii

instituite de Legea nr. 10/2001.

Aceeași

măsură se impune și pentru "tăbăcărie parter", reclamanții fiind

îndreptățiți la restituirea în natură cu privire la supraedificatele existente

în prezent, "fabrica" și "tăbăcărie parter", pentru care SC

P. SRL nu are autorizație de construire, conform art. 7 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001.

Nu

există autoritate de lucru judecat cu privire la construcția "tăbăcărie

parter", deoarece litigiul anterior a avut ca obiect numai terenul de 605

mp, teren care a și fost restituit reclamanților, prin Decizia civilă nr. 579/A

din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, astfel că nu există tripla

identitate de obiect, cauză și părți.

Așa

cum concluzionează expertul tehnic S.A.I., aceasta construcție exista pe CF Y

Satu Mare cu nr. top. vechi X/10 și X/11, după descrierile din dosarul de

naționalizare, anexa 5 poziția 8 - clădire în suprafață de 198 mp, comasată și

dezmembrată, fiind notată în prezent pe parcela X/A/1, înscrisă în CF nr. K

Satu Mare, prin comasare în 2006.

Decizia

civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea nu a avut ca

obiect construcția "tăbăcărie parter" înscrisă în CF Y Satu Mare cu

nr. top. vechi X/10 și X/11, clădire în suprafața de 198 mp existentă și în

prezent în natură, ci o clădire care reprezintă casa de pe str. L. nr. 19,

astfel că nu se poate reține în cauză autoritatea de lucru judecat, obiectul

celor două litigii fiind diferit.

2.

Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului critică decizia

instanței de apel pentru următoarele considerente, întemeiate pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Instanța

de apel a făcut o aplicare greșită a art. 32, art. 10 și art. 29 din Legea nr.

10/2001 atunci când a obligat recurenta să emită decizie motivată cu privire la

construcții demolate.

Întrucât

din actele doveditoare administrate în cauză a rezultat că

imobilele-construcții au fost demolate, devin aplicabile dispozițiile art. 32

și art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că pentru imobilele demolate,

măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, iar competența de

soluționare a notificării și de emitere a unei decizii motivate cu propunerea

de acordare a măsurilor reparatorii/despăgubirilor revine primăriei unității

administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.

Recurenta

mai susține că, pentru a fi atrasă competența Autorității pentru Administrarea

Activelor Statului, legea specială instituie o procedură administrativă

prealabilă și obligatorie, procedură care nu a fost îndeplinită față de

recurentă. În acest sens, recurenta invocă caracterul subsidiar al acțiunii în

justiție, rezultat din prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 și

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Recurenta

arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și pentru aplicarea eronată

a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 și a

dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007. Din cuprinsul acestor prevederi legale,

rezultă că obligația individualizării și plații efective a despăgubirilor

solicitate în condițiile Legii nr. 10/200 revine Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului putând

numai să emită o decizie motivată cu propunerea de acordare de despăgubiri.

3.

În cauză a formulat recurs și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice.

Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, acest recurs.

Așa

cum rezultă din lucrările dosarului, pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de prima

instanță.

Dat

fiind principiul ierarhiei căilor de atac, pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, nu mai are deschisă calea exercitării recursului

în cauză, instanța de recurs neputând să examineze, omisso medio, aspecte care

nu au făcut, în lipsa sesizării pârâtului, obiectul controlului instanței de

apel.

Analizând

decizia recurată în limita criticilor formulate prin recursurile declarate în

cauză de reclamanți și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor

Statului, Înalta Curte constată că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost

pe deplin stabilite.

Prin

dispoziția contestată în prezentul litigiu - dispoziția nr. 7194 din 02

octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în procedura Legii

1/2001 -, s-a dispus (1) declinarea competenței de soluționare a capetelor de

cerere din notificarea nr. 921/2001 privind imobilele înscrise în CF nr. Y Satu

Mare sub nr. top. X/10 și X/11 și în CF nr. Z Satu Mare sub nr. top. X/3 în

favoarea SC P. SA Satu Mare, (2) respingerea capătului de cerere vizând

restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. Q Satu Mare sub nr. top.

X/6 (deoarece reclamanții nu au dovedit calitatea acestora de persoane

îndreptățite la restituirea respectivului imobil) și (3) respingerea notificării

nr. 204/2002 (reținându-se că aceasta are un conținut identic cu notificarea

nr. 921/2001, soluționată prin art. 1 și 2 ale dispoziției în cauză).

1.

În privința imobilului înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3

- casă și teren în suprafață de 1147 mp, prima instanță a constatat, față de

prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, caracterul abuziv

al preluării realizate de Statul Român prin Decretul nr. 119/1948, concluzie

însușită de instanța de apel și necontestată de părțile care au declanșat în

mod legal controlul de legalitate pe calea recursului.

De

asemenea, nu a fost contestată calitatea reclamanților de persoane îndreptățite

la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, pentru

aceste imobile.

În

ceea ce privește însă modalitatea concretă de acordare a beneficiului măsurilor

reparatorii pentru imobilele menționate, instanța de apel a confirmat soluția

primei instanțe, în sensul că, întrucât aceste imobile sunt deținute în prezent

de o societate comercială cu capital privat, revine Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului București obligația de a emite dispoziție

motivată privind îndreptățirea reclamanților la beneficiul măsurilor

reparatorii prin echivalent, cu indicarea modalităților concrete de acordare a

acestora. Instanța de apel și-a întemeiat această soluție pe prevederile art.

29 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit

art. 29 din Legea nr. 10/2001, "pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii

de piață a imobilelor solicitate"; în cazul acestor imobile,

"măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică

care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea."

Prin

Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 publicată în M. Of. nr 559/24.07.2008, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea

sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2)

și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Față

de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia pronunțată de

Curtea Constituțională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză,

instanța de recurs are drept premisă neconstituționalitatea textului de lege

menționat în sensul celor reținute prin decizia instanței de control

constituțional.

Prin

urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin

acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu

titlu valabil.

Din

interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 prin raportare la

Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale, rezultă că, prin

excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența

Legii nr. 10/2001 consacrată expres de art. 7 din Lege, pentru imobilele

preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent. În această ipoteză, în baza alin. (3) al art. 29 din Lege, măsurile

reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat

privatizarea.

Per

a contrario, în principiu, imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi

restituite în natură persoanei îndreptățite, în aplicarea principiului

priorității acestei modalități de restituire pentru imobilele al căror regim

juridic intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001. Or, în cauză,

instanța de apel a constatat că imobilul înscris în CF nr. Z Satu Mare, sub nr.

top. inițial X/3 - casă și teren în suprafață de 1147 mp a fost preluat fără

titlul valabil de către stat, iar bunurile sunt deținute în prezent de o

societate comercială integral privatizată la data apariției Legii nr. 10/2001,

SC. P. SA.

Însă,

curtea de apel nu a avut în vedere distincțiile cuprinse în art. 29 din Legea

nr. 10/2001 și Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curții Constituționale sub

aspectul determinării măsurilor reparatorii în funcție de modalitatea de

preluare a bunului de către stat și, deși a concluzionat că terenul în

suprafață de 1147 mp a fost preluat fără titlu valabil de către stat, nu a

analizat, dacă, în raport de situația de fapt în cauză, acest teren deținut de

o societate integral privatizată la data apariției Legii nr. 10/2001, poate fi

restituit în natură.

Tot

astfel, din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a

reținut, în acord cu hotărârea primei instanțe că ambele imobile înscrise în CF

nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3 - casă și teren în suprafață de 1147

mp sunt deținute în prezent de SC. P. SA., deși în raportul de expertiză

efectuat în apel se menționează: "construcțiile de pe parcela cu nr.

topografic X/3 sunt demolate".

Or,

în lipsa lămurii depline a situației de fapt sub aspectul existenței în prezent

a construcțiilor înscrise în CF nr. Z Satu Mare, sub nr. top. inițial X/3 și a

administrării probelor necesare pentru determinarea posibilității ca terenul în

suprafață de 1147 mp să fie restituit în natură reclamanților, Înalta Curte nu

poate cenzura hotărârea instanței de apel din perspectiva art. 304 C. proc.

civ. raportat la art. 32 și la art. 29 din Legea nr. 10/2001, invocate prin

recursul declarat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

2.

Instanța de apel a obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

București să emită dispoziție, cu indicarea modalităților concrete de acordare

a măsurilor reparatorii în echivalent și pentru imobilul "tăbăcărie cu

etaj" ("fabrica") - construcție cu etaj menționată în fișa de

inventar anexa 5, întocmită cu ocazia naționalizării, având suprafața de 214

mp, amplasată pe terenul înscris în CF nr. Q Satu Mare cu nr. top. X/6, situat

actualmente pe parcela cu nr. top. X/A/2 din CF nr. K Satu Mare.

Reclamanții

au susținut prin motivele de recurs că sunt îndreptățiți la restituirea în

natură a acestui imobil.

Pentru

considerentele expuse anterior, Înalta Curte nu poate cenzura hotărârea

instanței de apel nici sub acest aspect.

Ca

și în cazul imobilului menționat anterior, instanța de apel a făcut o

interpretare eronată a art. 29 din Legea nr. 10/2001, ignorând distincțiile pe

care acest text le face sub aspectul modalităților de restituire în funcție de

caracterul preluării bunului de către stat și Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008

a Curții Constituționale.

Astfel,

deși a reținut caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului

"tăbăcărie cu etaj" ("fabrica") și evidențierea bunului în

patrimoniul unei societăți integral privatizate la data apariției Legii nr.

10/2001, caz în care art. 29 din Legea nr. 10/2001, permite, în principiu,

restituirea în natură a imobilului, curtea de apel nu a administrat probele

necesare din care să rezulte dacă, în raport de situația de fapt existentă,

această modalitate de restituire este posibilă.

3.

În ceea ce privește imobilul "tăbăcărie parter", curtea de apel a

apreciat că problema acestui imobil - situat pe parcelele cu nr. top. X/10 și

X/11 a fost tranșată într-un litigiu anterior, finalizat prin Decizia civilă

nr. 579/A din 16 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

irevocabilă prin Decizia nr. 2144 din 07 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, astfel încât, în cauză operează autoritatea de lucru judecat.

În

legătură cu această construcție, prima instanță a considerat că nu există

autoritate de lucru judecat, deoarece litigiul anterior a avut ca obiect numai

terenul de 605 mp, teren care a și fost restituit reclamanților, prin Decizia

civilă nr. 579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, aspect susținut

și de reclamanți prin recursul declarat.

În

privința acestui imobil și, implicit, a modului de soluționare a excepției

autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de

apel este insuficient motivată, nefiind respectate dispozițiile art. 261 pct. 5

C. proc. civ.

Astfel,

în argumentarea soluției de admitere a excepției autorității de lucru judecat,

instanța de apel nu a făcut decât să reproducă dispozitivul Deciziei civile nr.

579/A din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea și obiectul cererii de

chemare în judecată formulate în prezentul litigiu.

Nu

au fost în nici un fel analizate susținerile reclamanților în sensul că acel

litigiu a vizat casa de pe str. L. nr. 19, așa cum rezultă din dispozitivul

deciziei, iar nu un imobil cu destinația de tăbăcărie, în suprafață de 198 mp,

solicitat în prezentul litigiu și identificat de expert prin raportul de

expertiză, nu au fost arătate argumentele pentru care instanța de apel a

înlăturat concluzia primei instanțe care, coroborând evidențele de carte funciară

cu considerentele hotărârii pronunțate în litigiul anterior, a apreciat că nu

operează autoritatea de lucru judecat. Toate aceste aspecte atrag incidența în

cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv de recurs în care,

prin aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a încadrat

criticile formulate prin cererea de recurs a reclamanților vizând soluționarea

de către instanța de apel a autorității de lucru judecat.

Prin

urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursurile declarate de reclamanți și de pârâta Autoritatea pentru

Administrarea Activelor Statului, va casa decizia recurată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de apel va administra probele necesare în vederea

lămurii situației de fapt sub aspectele indicate, va avea în vedere

interpretarea menționată în cuprinsul prezentei decizii a dispozițiilor legale

incidente și va analiza susținerile părților, formulate și prin intermediul

căilor de atac, a căror rezolvare depinde de lămurirea prealabilă a

împrejurărilor de fapt ale cauzei.

Deși,

prin motivele de recurs, reclamanții au indicat și prevederile art. 304 pct. 8

C. proc. civ., Înalta Curte nu va exercita controlul de legalitate din această

perspectivă, niciuna dintre criticile formulate neputând fi circumscrisă

acestui motiv de recurs. Tot astfel, nu va fi cenzurată legalitatea deciziei

instanței de apel în baza art. 304 pct. 11 C. proc. civ., deoarece aceste

prevederi legale au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 al O.U.G.

nr. 138/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamanții F.E., H.I. - prin mandatar F.E.Z. și

F.S.L. și de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului

împotriva Deciziei civile nr. 23A din 18 aprilie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel, în vederea

rejudecării apelurilor.

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 05 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV