ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4737/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 21251 din 22 decembrie 2008 Primarul Municipiului Satu Mare, a respins notificarea formulată – în baza Legii nr. 10/2001 – de A.E., vizând acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în Satu Mare, (casă și teren de 518 mp) înscris în C.F. 10796 Satu Mare, cu motivarea că cel în cauză nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. La 17 februarie 2009, A.E. a contestat această dispoziție, solicitând instanței că constate că imobilul a fost abuziv trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966 precum și calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, raportat la valoarea reală de piață a imobilului, valoare ce urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Investit în primă instanță, Tribunalul Satu-Mare, secția civilă, a admis contestația și în consecință a constatat că reclamantul în calitate de moștenitor după autoarea E.A., căsătorită A., are calitate de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 10796 Satu Mare, casă și teren de 518 mp, situat în Satu Mare, județul Satu Mare. A constatat totodată că imobilul a trecut nelegal în proprietatea Statului Român, prin aplicarea Decretului nr. 712/1966. A anulat dispoziția emisă de pârât și în consecință a constatat dreptul reclamantului la obținerea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A obligat pârâtul ca de îndată, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze documentația la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu – casă și teren de 518 mp – a format proprietatea mamei reclamantului, cu titlu de cumpărare, conform înscrierilor din cartea funciară. Din motive de organizare administrativă, actele de stare civilă ce atestă calitatea reclamantului de moștenitor al fostului proprietar tabular, deși depuse de acesta, prin avocat, nu au ajuns la dosarul intern, ceea ce a condus la respingerea notificării. Aceste probe pot fi administrate însă și în procedura judiciară, în virtutea principiului liberului acces la justiție. Cât privește calificarea de „preluare abuzivă” a imobilului în baza Decretului nr. 712/1966, se mai arată, aceasta este justificată, în lipsa unor despăgubiri acordate proprietarei tabulare și a dovezii că eventuala abandonare a bunului este rezultatul voinței proprietarului și nu a unor împrejurări factuale, care l-au constrâns să procedeze în consecință.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român s-a apreciat că poziția acestuia în proces este justificată de cererea reclamantului de a se constata preluarea nelegală, abuzivă, a bunului în legătură cu care s-a formulat notificare. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, prin decizia nr. 159 din 8 decembrie 2009, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul pârâților. În cauză, a declarat recurs în termen legal Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Satu Mare care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critică hotărârile pronunțate pe considerentul reținerii greșite a calității sale procesuale pasive în condițiile în care singura investită cu soluționarea notificării este entitatea deținătoare, în speță Primăria Municipiului Satu-Mare, care este abilitată, în condițiile legii, a se pronunța și asupra constatării preluării abuzive. Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed. În speță, este de necontestat că imobilul în litigiu, situat în Satu-Mare, a aparținut autoarei E.A., căsătorită A., mama reclamantului, de la care nemișcătorul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 712/1966.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, va notifica persoana juridică deținătoare care, în acord cu prevederile art. 25 alin. (1) din lege trebuie să se pronunțe în 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire – în natură sau prin echivalent – a imobilelor preluate abuziv, sintagmă dezvoltată în art. 2 pct. 1 al legii. Urmare formulării notificării, în condițiile textelor mai sus arătate, părțile din raportul juridic astfel creat nu pot fi decât persoana ce se consideră îndreptățită la una din măsurile reparatorii prevăzute de lege – notificatorul – și entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire, în speță Primăria Municipiului Satu Mare, prin Primar.

Cum legiuitorul, în art. 2 alin. (1), printr-o enumerare exhaustivă, stabilește care este domeniul de reglementare al legii, dispozițiile acestui text acoperind sfera tuturor modalităților de preluare, cu sau fără titlu valabil, revine entității investite atribuția de a stabili dacă imobilul solicitat spre restituire intră sau nu în sfera de aplicare a legii, respectiv este sau nu un imobil preluat în mod abuziv. Tot astfel, în cadrul procedurii administrative de soluționare a notificărilor, entității investite îi revine libertatea de a aprecia, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, dacă actul normativ constituie sau nu titlu valabil pentru preluarea imobilului, această apreciere precedând practic soluționarea efectivă a cererilor formulate de către persoanele îndreptățite.

Nici solicitarea punctuală a notificatorului de a i se achita despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, nu justifică interferarea unui terț în raportul juridic creat urmare depunerii notificării, conform legii, în condițiile în care stabilirea și plata unor astfel de despăgubiri aparțin unei alte etape, ulterioare emiterii deciziei sau dispoziției și constituie prerogativa unui organism creat prin lege, respectiv Comisia Centrală din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se admite, cu consecința modificării deciziei atacate, în sensul admiterii apelului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 159/A din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 386/D din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Satu-Mare, secția civilă. Schimbă în parte sentința tribunalului în sensul că respinge contestația formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.