ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4737/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 21251 din 22

decembrie 2008 Primarul Municipiului Satu Mare, a respins notificarea formulată

– în baza Legii nr. 10/2001 – de A.E., vizând acordarea despăgubirilor bănești

pentru imobilul situat în Satu Mare, (casă și teren de 518 mp) înscris în C.F. 10796

Satu Mare, cu motivarea că cel în cauză nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită.

La 17 februarie 2009, A.E. a

contestat această dispoziție, solicitând instanței că constate că imobilul a

fost abuziv trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966

precum și calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea unor măsuri

reparatorii prin echivalent, raportat la valoarea reală de piață a imobilului,

valoare ce urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru stabilirea

despăgubirilor.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Satu-Mare, secția civilă, a admis contestația și în consecință a

constatat că reclamantul în calitate de moștenitor după autoarea E.A.,

căsătorită A., are calitate de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr.

10/2001, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 10796 Satu Mare, casă și teren de

518 mp, situat în Satu Mare, județul Satu Mare.

A constatat totodată că imobilul a

trecut nelegal în proprietatea Statului Român, prin aplicarea Decretului nr.

712/1966.

A anulat dispoziția emisă de pârât

și în consecință a constatat dreptul reclamantului la obținerea măsurilor

reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A obligat pârâtul ca de îndată, după

rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze documentația la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu – casă și teren de 518 mp –

a format proprietatea mamei reclamantului, cu titlu de cumpărare, conform

înscrierilor din cartea funciară.

Din motive de organizare

administrativă, actele de stare civilă ce atestă calitatea reclamantului de

moștenitor al fostului proprietar tabular, deși depuse de acesta, prin avocat,

nu au ajuns la dosarul intern, ceea ce a condus la respingerea notificării.

Aceste probe pot fi administrate

însă și în procedura judiciară, în virtutea principiului liberului acces la

justiție.

Cât privește calificarea de

„preluare abuzivă” a imobilului în baza Decretului nr. 712/1966, se mai arată,

aceasta este justificată, în lipsa unor despăgubiri acordate proprietarei

tabulare și a dovezii că eventuala abandonare a bunului este rezultatul voinței

proprietarului și nu a unor împrejurări factuale, care l-au constrâns să procedeze

în consecință.

Referitor la calitatea procesuală

pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român s-a

apreciat că poziția acestuia în proces este justificată de cererea

reclamantului de a se constata preluarea nelegală, abuzivă, a bunului în

legătură cu care s-a formulat notificare.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Oradea, secția civilă mixtă, care, prin decizia nr. 159 din 8 decembrie

2009, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul pârâților.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Satu Mare care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

critică hotărârile pronunțate pe considerentul reținerii greșite a calității

sale procesuale pasive în condițiile în care singura investită cu soluționarea

notificării este entitatea deținătoare, în speță Primăria Municipiului

Satu-Mare, care este abilitată, în condițiile legii, a se pronunța și asupra

constatării preluării abuzive.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

În speță, este de necontestat că imobilul

în litigiu, situat în Satu-Mare, a aparținut autoarei E.A., căsătorită A., mama

reclamantului, de la care nemișcătorul a fost preluat abuziv în baza Decretului

nr. 712/1966.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 persoana îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de acest

act normativ, va notifica persoana juridică deținătoare care, în acord cu

prevederile art. 25 alin. (1) din lege trebuie să se pronunțe în 60 de zile de

la înregistrarea notificării, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra

cererii de restituire – în natură sau prin echivalent – a imobilelor preluate

abuziv, sintagmă dezvoltată în art. 2 pct. 1 al legii.

Urmare formulării notificării, în

condițiile textelor mai sus arătate, părțile din raportul juridic astfel creat

nu pot fi decât persoana ce se consideră îndreptățită la una din măsurile

reparatorii prevăzute de lege – notificatorul – și entitatea investită cu

soluționarea cererii de restituire, în speță Primăria Municipiului Satu Mare,

prin Primar.

Cum legiuitorul, în art. 2 alin. (1),

printr-o enumerare exhaustivă, stabilește care este domeniul de reglementare al

legii, dispozițiile acestui text acoperind sfera tuturor modalităților de

preluare, cu sau fără titlu valabil, revine entității investite atribuția de a

stabili dacă imobilul solicitat spre restituire intră sau nu în sfera de

aplicare a legii, respectiv este sau nu un imobil preluat în mod abuziv.

Tot astfel, în cadrul procedurii

administrative de soluționare a notificărilor, entității investite îi revine

libertatea de a aprecia, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte,

dacă actul normativ constituie sau nu titlu valabil pentru preluarea imobilului,

această apreciere precedând practic soluționarea efectivă a cererilor formulate

de către persoanele îndreptățite.

Nici solicitarea punctuală a

notificatorului de a i se achita despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, nu

justifică interferarea unui terț în raportul juridic creat urmare depunerii

notificării, conform legii, în condițiile în care stabilirea și plata unor

astfel de despăgubiri aparțin unei alte etape, ulterioare emiterii deciziei sau

dispoziției și constituie prerogativa unui organism creat prin lege, respectiv

Comisia Centrală din subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Așa fiind, în considerarea celor ce

preced, recursul urmează a se admite, cu consecința modificării deciziei atacate,

în sensul admiterii apelului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare împotriva

deciziei civile nr. 159/A din 08 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Modifică decizia recurată, în sensul

că admite apelul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice

împotriva sentinței civile nr. 386/D din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Satu-Mare,

secția civilă.

Schimbă în parte sentința

tribunalului în sensul că respinge contestația formulată în contradictoriu cu

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

septembrie 2010.