ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9359/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 792/D

pronunțată la 29 aprilie 2008, Tribunalul Satu-Mare a admis acțiunea formulată

de reclamanta G.Z. la 10 septembrie 2007 în contradictoriu cu Municipiul

Satu-Mare prin primar și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 9199/2007,

emisă de Primarul Municipiului Satu Mare și a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, pentru imobilul înscris în

C.F. 15219 Satu Mare, nr. top 7129/24/II, 7129/25/II, căruia în natură îi

corespunde apartamentul nr. 2, compus din cameră și bucătărie, măsuri constând

în compensare cu alte bunuri sau servicii sau, în situația în care aceasta nu

este posibilă, despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, respectiv titluri de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată s-a respins notificarea

reclamantei privind imobilul situat în Satu Mare, motivat de faptul că nu s-a

făcut dovada preluării abuzive a acestuia, conform art. 2 și art. 23 din Legea

nr. 10/2001.

Tribunalul a avut în vedere că, prin

sentința civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare a fost

admisă acțiunea reclamantei F.M. în contradictoriu cu Statul Român prin

Consiliul local și cu F.G., constatându-se că Statul Român a dobândit dreptul

de proprietate asupra imobilului casă și teren, situat în Satu Mare, din

dispozitivul acestei sentințe rezultând că imobilul în litigiu a fost preluat

de Statul Român.

Tribunalul a mai reținut că prin declarația

autentificată sub nr. 3416/2006, reclamanta G.Z., născută F., a recunoscut că a

primit integral de la F.M., chiriaș al imobilului, respectiv cumpărător al

acestuia, cu titlu de sultă, suma de 11.181 RON, precum și suma de 500 RON,

care reprezintă cheltuielile administrative aferente, și consimte la radierea

dreptului notat în favoarea sa asupra imobilului în litigiu.

Reținând că apartamentul a fost

vândut conform Legii nr. 112/1995 fostei chiriașe, F.M., tribunalul a

considerat că reclamanta, în baza dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr.

10/2001, este persoana de la care s-a preluat în mod abuziv acest imobil,

astfel încât, în baza dispozițiilor art. 18 lit. c) din același act normativ,

măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent conform dispozițiilor

art. 1 alin. (2), constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării, iar în situația

în care această compensare nu este posibilă, se acordă despăgubiri în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel Primarul Municipiului Satu Mare, susținând că nu s-a făcut dovada

preluării abuzive a imobilului, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu a

precizat motivele pe care își întemeiază cererea și, cu toate acestea, instanța

a soluționat-o favorabil.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia civilă nr. 192 pronunțată la 3 decembrie 2008, a respins

apelul pârâtului ca nefondat, reținând, în esență că reclamanta este

proprietara imobilului înscris în C.F. nr. 15217 Satu Mare și că, în anul 1999,

dreptul său era înscris încă în cartea funciară, dreptul Statului Român

înscriindu-se cu titlu juridic de preluare cu încheierea nr. 11604/1999, în C.F.

individuală 15219 Satu Mare.

S-a considerat că instanța nu are

competența de a se pronunța asupra legalității acestei intabulări, dar poate să

constate caracterul abuziv al preluării, care a operat fără niciun titlu.

Curtea de apel a mai reținut că

sulta ce a fost achitată reclamantei ca urmare a pronunțării sentinței civile

nr. 1280 din 12 aprilie 2005, nu are nicio legătură cu apartamentul nr. 2,

înstrăinat de către unitatea administrativ teritorială numitei F.M., pentru

acest apartament neprimindu-se nicio despăgubire.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare,

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C.

proc. civ.

Recursul a susținut că nici instanța

de fond și nici instanța de apel nu au clarificat modul de preluare al

imobilului și nici împrejurarea că reclamanta a primit, conform declarației

autentice nr. 3416/2006, de la numita F.M., proprietara actuală a

apartamentului în litigiu, suma de 11.181 lei (RON) cu titlu de sultă.

De asemenea s-a arătat că nu s-a

dovedit că preluarea a avut loc în perioada de referință a Legii nr. 10/2001,

neprobându-se nici identitatea dintre persoana menționată în C.F. și

reclamanți, respectiv dintre F.G. și G.Z.

O altă critică adusă deciziei

recurate a constituit-o faptul că pârâtului nu i s-a comunicat întâmpinarea,

depusă de reclamanta-intimată în aceeași zi în care s-a pronunțat decizia

recurată.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Prin dispoziția contestată, nr. 9199

din 9 august 2007, Primarul Municipiului Satu Mare a respins notificarea

reclamantei G.Z., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive,

conform prevederilor art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Imobilul ce a făcut obiectul

notificării, respectiv apartamentul II compus din cameră și bucătărie și

terenul aferent situat în Satu Mare, a fost dobândit de reclamanta F.G. prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul Notariat de Stat Satu Mare

sub nr. 1518 din 26 aprilie 1988 (fila 24 dosar fond).

Acest imobil este înscris în C.F.

15219 individuală Satu Mare ca fiind preluat de Statul Român de la F.G. și

ulterior dobândit cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 de către F.M.

(fila 29 dosar fond).

În precizarea contestației depusă de

reclamantă la prima instanță (fila 35 fond), se precizează că imobilul a cărei

restituire se solicită a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.

223/1974.

Decizia administrativă de preluare a

imobilului în litigiu în baza Decretului nr. 223/1974 nu se regăsește la dosar,

deși s-a solicitat de către prima instanță, în baza rolului activ, să se facă

dovada preluării de către stat.

Reclamanta a depus însă la dosar în

copie sentința civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 pronunțată de Judecătoria

Satu Mare, prin care s-a admis acțiunea formulată de F.M. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul local Satu Mare și F.G. și s-a constatat că Statul Român a

dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren situat în Satu

Mare, înscris în C.F. 15219 Satu Mare, cu nr. top 7129/24 și 7129/25

dispunându-se intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului și,

ulterior, în favoarea numitei F.M. Hotărârea menționată fiind nemotivată nu

rezultă, într-adevăr, titlul de preluare în favoarea statului.

Cu toate acestea, se va reține că la

dosar s-a depus și sentința civilă nr. 1280/2005 prin care Judecătoria Satu

Mare a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâții

A.A. și F.G. (căsătorită Z.), dispunându-se comasarea imobilului înscris în C.F.

15217 col. Satu Mare, nr. top 7129/24 și 7129/25 în nr. top 7129/A/1 în

suprafață de 669 mp și 7129/A/2 în suprafață de 453 mp și s-a sistat

indiviziunea, atribuindu-se reclamantei F.M. nr. top nou creat 7129/A/2, iar

pârâtului A.A. nr. top nou creat 7129/A/1. Reclamanta F.M. a fost obligată să

plătească pârâtei F.G. suma de 104.307.841 lei cu titlu de sultă.

Prin considerentele hotărârii

judecătorești sus-menționate se reține că apartamentul nr. 2 a fost preluat de

Statul Român de la F.G.

Întrucât acest apartament a fost

înstrăinat fostei chiriașe F.M., în baza Legii nr. 112/1995, rezultă că a fost

preluat de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Ca atare, critica formulată de

recurentul Primarul Municipiului Satu Mare referitoare la nedovedirea preluării

de către stat a imobilului în litigiu în perioada de referință a Legii nr.

10/2001 este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât acesta nu a administrat

proba contrară, iar în prezenta cauză, instanța nu avea competența de a se

pronunța asupra legalității intabulării dreptului de proprietate în favoarea

statului.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel sulta achitată reclamantei, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.

1280 din 12 aprilie 2005 nu are nici o legătură cu apartamentul în litigiu,

preluat de stat și înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 către numita F.M.

Critica referitoare la nedovedirea

identității între persoana menționată în C.F., F.G. și reclamanta intimată, G.Z.

este, de asemenea neîntemeiată.

Împrejurarea că G.Z. este una și

aceeași persoană cu F.G. rezultă atât din declarația autentică a reclamantei

(fila 18 dosar fond) cât și din certificatul de căsătorie (de la fila 23 dosar

fond), în care se menționează aceleași date de stare civilă cu cele din

certificatul de naștere al reclamantei, aceasta preluând prin căsătorie numele

„Z.”, la 19 august 1987.

De altfel, notificarea reclamantei

nu a fost respinsă pentru acest motiv, în faza procedurii administrative

prevăzută de Legea nr. 10/2001 necontestându-se împrejurarea că petenta G.Z.,

născută F. nu ar avea calitatea de fost proprietar tabular.

Ultimul motiv de recurs referitor la

necomunicarea către pârât a întâmpinării formulate de intimata-reclamantă

vizează, în realitate, încălcarea dreptului la apărare și va fi analizat din

această perspectivă.

Se va constata însă, că acest motiv

este neîntemeiat.

În faza procesuală a apelului,

intimata reclamantă a formulat o cerere înregistrată la 3 decembrie 2008, în

aceeași zi în care s-a pronunțat decizia recurată, cerere prin care a solicitat

respingerea apelului pârâtului fără nicio motivare.

Această cerere nu putea fi

calificată ca întâmpinare, ci doar ca notă de concluzii nefiind depusă în

termenul prevăzut de art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., astfel că în

mod corect nu s-a dispus comunicarea acesteia.

Reținând că nu s-a încălcat dreptul

la apărare al pârâtului, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu va fi analizată, acest motiv de recurs fiind

invocat doar formal, fără a fi dezvoltat potrivit dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul

pârâtului la nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de

pârâtul

Primarul municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 192/A din 3 decembrie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2009.