ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9359/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 792/D pronunțată la 29 aprilie 2008, Tribunalul Satu-Mare a admis acțiunea formulată de reclamanta G.Z. la 10 septembrie 2007 în contradictoriu cu Municipiul Satu-Mare prin primar și, în consecință, a anulat dispoziția nr. 9199/2007, emisă de Primarul Municipiului Satu Mare și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantei, pentru imobilul înscris în C.F. 15219 Satu Mare, nr. top 7129/24/II, 7129/25/II, căruia în natură îi corespunde apartamentul nr. 2, compus din cameră și bucătărie, măsuri constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau, în situația în care aceasta nu este posibilă, despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv titluri de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată s-a respins notificarea reclamantei privind imobilul situat în Satu Mare, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a acestuia, conform art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul a avut în vedere că, prin sentința civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare a fost admisă acțiunea reclamantei F.M. în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul local și cu F.G., constatându-se că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren, situat în Satu Mare, din dispozitivul acestei sentințe rezultând că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român.

Tribunalul a mai reținut că prin declarația autentificată sub nr. 3416/2006, reclamanta G.Z., născută F., a recunoscut că a primit integral de la F.M., chiriaș al imobilului, respectiv cumpărător al acestuia, cu titlu de sultă, suma de 11.181 RON, precum și suma de 500 RON, care reprezintă cheltuielile administrative aferente, și consimte la radierea dreptului notat în favoarea sa asupra imobilului în litigiu.

Reținând că apartamentul a fost vândut conform Legii nr. 112/1995 fostei chiriașe, F.M., tribunalul a considerat că reclamanta, în baza dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este persoana de la care s-a preluat în mod abuziv acest imobil, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 18 lit. c) din același act normativ, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent conform dispozițiilor art. 1 alin. (2), constând în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării, iar în situația în care această compensare nu este posibilă, se acordă despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Împotriva sentinței menționate a declarat apel Primarul Municipiului Satu Mare, susținând că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, iar, pe de altă parte, că reclamanta nu a precizat motivele pe care își întemeiază cererea și, cu toate acestea, instanța a soluționat-o favorabil.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 192 pronunțată la 3 decembrie 2008, a respins apelul pârâtului ca nefondat, reținând, în esență că reclamanta este proprietara imobilului înscris în C.F. nr. 15217 Satu Mare și că, în anul 1999, dreptul său era înscris încă în cartea funciară, dreptul Statului Român înscriindu-se cu titlu juridic de preluare cu încheierea nr. 11604/1999, în C.F. individuală 15219 Satu Mare. S-a considerat că instanța nu are competența de a se pronunța asupra legalității acestei intabulări, dar poate să constate caracterul abuziv al preluării, care a operat fără niciun titlu. Curtea de apel a mai reținut că sulta ce a fost achitată reclamantei ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1280 din 12 aprilie 2005, nu are nicio legătură cu apartamentul nr. 2, înstrăinat de către unitatea administrativ teritorială numitei F.M., pentru acest apartament neprimindu-se nicio despăgubire.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Recursul a susținut că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au clarificat modul de preluare al imobilului și nici împrejurarea că reclamanta a primit, conform declarației autentice nr. 3416/2006, de la numita F.M., proprietara actuală a apartamentului în litigiu, suma de 11.181 lei (RON) cu titlu de sultă. De asemenea s-a arătat că nu s-a dovedit că preluarea a avut loc în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, neprobându-se nici identitatea dintre persoana menționată în C.F. și reclamanți, respectiv dintre F.G.

și G.Z. O altă critică adusă deciziei recurate a constituit-o faptul că pârâtului nu i s-a comunicat întâmpinarea, depusă de reclamanta-intimată în aceeași zi în care s-a pronunțat decizia recurată. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Prin dispoziția contestată, nr. 9199 din 9 august 2007, Primarul Municipiului Satu Mare a respins notificarea reclamantei G.Z., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive, conform prevederilor art. 2 și art. 23 din Legea nr. 10/2001. Imobilul ce a făcut obiectul notificării, respectiv apartamentul II compus din cameră și bucătărie și terenul aferent situat în Satu Mare, a fost dobândit de reclamanta F.G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la fostul Notariat de Stat Satu Mare sub nr. 1518 din 26 aprilie 1988 (fila 24 dosar fond).

Acest imobil este înscris în C.F. 15219 individuală Satu Mare ca fiind preluat de Statul Român de la F.G. și ulterior dobândit cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 de către F.M. (fila 29 dosar fond). În precizarea contestației depusă de reclamantă la prima instanță (fila 35 fond), se precizează că imobilul a cărei restituire se solicită a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974. Decizia administrativă de preluare a imobilului în litigiu în baza Decretului nr. 223/1974 nu se regăsește la dosar, deși s-a solicitat de către prima instanță, în baza rolului activ, să se facă dovada preluării de către stat. Reclamanta a depus însă la dosar în copie sentința civilă nr. 5689 din 2 septembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, prin care s-a admis acțiunea formulată de F.M.

în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Satu Mare și F.G. și s-a constatat că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren situat în Satu Mare, înscris în C.F. 15219 Satu Mare, cu nr. top 7129/24 și 7129/25 dispunându-se intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului și, ulterior, în favoarea numitei F.M. Hotărârea menționată fiind nemotivată nu rezultă, într-adevăr, titlul de preluare în favoarea statului. Cu toate acestea, se va reține că la dosar s-a depus și sentința civilă nr. 1280/2005 prin care Judecătoria Satu Mare a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu pârâții A.A. și F.G. (căsătorită Z.), dispunându-se comasarea imobilului înscris în C.F.

15217 col. Satu Mare, nr. top 7129/24 și 7129/25 în nr. top 7129/A/1 în suprafață de 669 mp și 7129/A/2 în suprafață de 453 mp și s-a sistat indiviziunea, atribuindu-se reclamantei F.M. nr. top nou creat 7129/A/2, iar pârâtului A.A. nr. top nou creat 7129/A/1. Reclamanta F.M. a fost obligată să plătească pârâtei F.G. suma de 104.307.841 lei cu titlu de sultă. Prin considerentele hotărârii judecătorești sus-menționate se reține că apartamentul nr. 2 a fost preluat de Statul Român de la F.G.

Întrucât acest apartament a fost înstrăinat fostei chiriașe F.M., în baza Legii nr. 112/1995, rezultă că a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Ca atare, critica formulată de recurentul Primarul Municipiului Satu Mare referitoare la nedovedirea preluării de către stat a imobilului în litigiu în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât acesta nu a administrat proba contrară, iar în prezenta cauză, instanța nu avea competența de a se pronunța asupra legalității intabulării dreptului de proprietate în favoarea statului. Așa cum corect a reținut instanța de apel sulta achitată reclamantei, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1280 din 12 aprilie 2005 nu are nici o legătură cu apartamentul în litigiu, preluat de stat și înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 către numita F.M.

Critica referitoare la nedovedirea identității între persoana menționată în C.F., F.G. și reclamanta intimată, G.Z. este, de asemenea neîntemeiată. Împrejurarea că G.Z. este una și aceeași persoană cu F.G. rezultă atât din declarația autentică a reclamantei (fila 18 dosar fond) cât și din certificatul de căsătorie (de la fila 23 dosar fond), în care se menționează aceleași date de stare civilă cu cele din certificatul de naștere al reclamantei, aceasta preluând prin căsătorie numele „Z.”, la 19 august 1987. De altfel, notificarea reclamantei nu a fost respinsă pentru acest motiv, în faza procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 necontestându-se împrejurarea că petenta G.Z., născută F. nu ar avea calitatea de fost proprietar tabular.

Ultimul motiv de recurs referitor la necomunicarea către pârât a întâmpinării formulate de intimata-reclamantă vizează, în realitate, încălcarea dreptului la apărare și va fi analizat din această perspectivă. Se va constata însă, că acest motiv este neîntemeiat. În faza procesuală a apelului, intimata reclamantă a formulat o cerere înregistrată la 3 decembrie 2008, în aceeași zi în care s-a pronunțat decizia recurată, cerere prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului fără nicio motivare. Această cerere nu putea fi calificată ca întâmpinare, ci doar ca notă de concluzii nefiind depusă în termenul prevăzut de art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., astfel că în mod corect nu s-a dispus comunicarea acesteia.

Reținând că nu s-a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu va fi analizată, acest motiv de recurs fiind invocat doar formal, fără a fi dezvoltat potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul pârâtului la nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 192/A din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.