ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 martie 2004, reclamanții Ș.I. și Ș.D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu Statul Român prin Primăria Satu-Mare, instanța de judecată să dispună restituirea în natură a terenului situat, în suprafață de 885 mp înscris în C.F. nr. 5028 Satu Mare nr.top.13287, preluat abuziv în anul 1971. În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, reclamanții au arătat că au cumpărat terenul în litigiu în anul 1968 de la familia T.G. și A. Acest teren a fost folosit neîntrerupt de către reclamanți, timp de 33 ani. În urma calamităților din 1970, casa și anexele au fost distruse.
Suma plătită drept despăgubire a fost achitată în contul apartamentului cu trei camere primit în urma inundațiilor. Prin sentința nr. 254/D din 5 iulie 2004, Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității invocate de pârâtă, a admis plângerea la Legea nr. 10/2001 formulată de reclamanții Ș.I. și Ș.D., a anulat dispoziția nr. 91 din 5 februarie 2004 și a dispus restituirea, în natură, a imobilului teren în suprafață de 889 mp, și totodată emiterea unei dispoziții în acest sens. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul, cu referire la terenul pentru care reclamanții nu au primit nici un fel de despăgubiri, a fost preluat abuziv de către Statul Român, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, calitatea de proprietari extratabulari ai reclamanților, este recunoscută prin decizia atacată. Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta a declarat apel, criticile referindu-se la greșita respingere a excepțiilor invocate, precum și la greșita calificare a acțiunii. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 1036/2004-A din 25 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat. În motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut că în mod legal, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Totodată, excepția tardivității a fost corect respinsă, în raport de împrejurarea formulării plângerii în interiorul termenului prevăzut de lege, calculat de la data emiterii dispoziției.
Cu referire la această critică, s-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada comunicării dispoziției atacate. În fine, s-a reținut că acordarea despăgubirii pentru casa și anexele distruse de inundații nu justifică preluarea gratuită a terenului. Ca atare, în mod judicios prima instanță a apreciat asupra caracterului abuziv al preluării terenului. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că trimiterea pe care Legea nr. 10/2001 o face la Primărie nu conferă acesteia personalitate juridică, așa încât în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă. S-a mai susținut că, în mod greșit o acțiune în uzucapiune a fost calificată ca fiind plângere la Legea nr. 10/2001, precizarea tardivă de acțiune neavând aptitudinea de a justifica această calificare.
În fine, recurenta a susținut că instanța a interpretat eronat dispozițiile Decretului nr. 287/1970. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Față de dispozițiile art. 109 cu referire la art. 41 și urm. C. proc. civ., calitatea de parte, în sens procesual, este recunoscută oricăror persoane ce afirmă interese contrare. Este adevărat, în sensul celor arătate, că acțiunea civilă aparține unui subiect de drept și, de regulă, se îndreaptă împotriva altui subiect. Or, această calitate, cu referire la calitatea procesuală pasivă, este dată în cauză de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul criticii respective.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții, au învederat, în motivarea acesteia, dispoziția nr. 91 din 5 februarie 2004, emisă de Primăria municipiului Satu Mare, Cabinet Primar, pe care au anexat-o cererii (dosar nr. 1626/2004 al Judecătoriei Satu Mare). Așadar, nu se confirmă susținerea pârâtei privitoare la calificarea greșită a acțiunii, prin trimitere la precizarea ulterioară de acțiune. Din motivarea aceleași cereri rezultă afirmarea calității de titulari ai dreptului de proprietate de către reclamanți, prin cumpărare și manifestarea ca proprietari în continuare, asupra terenului și ulterior datei distrugerii casei și anexelor acesteia în inundație. Ca atare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.
În fine, prin art. 3 din Decretul nr. 287/1970 s-a stabilit „Comitetele executive ale consiliilor populare sunt autorizate să preia, prin decizia prevăzută la art. 1 alin. (5), în proprietatea statului, trecându-le în administrarea, după caz, municipiului, orașului sau comunei, terenurile pe care au fost situate locuințele distruse sau grav avariate, din proprietatea cetățenilor cărora li s-au atribuit în proprietate terenuri pentru construirea de locuințe”. Prin art.4 din decizia nr. 449/1970 A Consiliului Popular al Județului Satu Mare, Comitetul Executiv s-a stabilit că „Direcțiunea județeană ADAS Satu Mare va vărsa în contul Comitetului executiv al Consiliului Popular Satu Mare suma stabilită drept despăgubire pentru distrugerea prin efectul inundației a casei și anexelor gospodărești proprietatea persoanelor prevăzute de art. 1 al prezentei decizii”.
Rezultă așadar că prin Decretul nr. 287/1970 a fost reglementată, între altele, situația terenurilor proprietate personală afectate de inundația din 1970, amenințate în mod permanent de noi inundații sau alunecări de teren, ce urmau a face obiectul unui schimb cu un alt teren, atribuit în proprietate personală. Lipsește din actul normativ menționat orice dispoziție privind preluarea gratuită a terenului pe care au fost situate case afectate de inundații. Totodată, prin decizia menționată se stabilește regimul despăgubirilor acordate de asigurător, care se constituie în preț al locuințelor atribuite în proprietate persoanelor sinistrate. Din textul menționat rezultă că despăgubirea nu privește terenul ci, exclusiv, casa de locuit și anexele gospodărești.
Ca atare, instanțele au interpretat corect decretul și decizia menționate, iar recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă. Văzând și cererea de cheltuieli, dovedită cu actele depuse la dosar, conform art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Satu-Mare prin Primar împotriva deciziei nr. 1036 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant Ș.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 mai 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.