ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4278/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 1 martie 2004, reclamanții Ș.I.

și Ș.D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în

contradictoriu cu Statul Român prin Primăria Satu-Mare, instanța de judecată să

dispună restituirea în natură a terenului situat, în suprafață de 885 mp

înscris în C.F. nr. 5028 Satu Mare nr.top.13287, preluat abuziv în anul 1971.

În motivarea cererii, astfel cum a fost

precizată, reclamanții au arătat că au cumpărat terenul în litigiu în anul 1968

de la familia T.G. și A.

Acest teren a fost folosit neîntrerupt de

către reclamanți, timp de 33 ani.

În urma calamităților din 1970, casa și

anexele au fost distruse.

Suma plătită drept despăgubire a fost achitată

în contul apartamentului cu trei camere primit în urma inundațiilor.

Prin sentința nr. 254/D din 5 iulie 2004,

Tribunalul Satu Mare a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția

tardivității invocate de pârâtă, a admis plângerea la Legea nr. 10/2001

formulată de reclamanții Ș.I. și Ș.D., a anulat dispoziția nr. 91 din 5

februarie 2004 și a dispus restituirea, în natură, a imobilului teren în

suprafață de 889 mp, și totodată emiterea unei dispoziții în acest sens.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că imobilul, cu referire la terenul pentru care reclamanții nu au

primit nici un fel de despăgubiri, a fost preluat abuziv de către Statul Român,

fiind aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, calitatea de proprietari

extratabulari ai reclamanților, este recunoscută prin decizia atacată.

Împotriva hotărârii primei instanțe pârâta

a declarat apel, criticile referindu-se la greșita respingere a excepțiilor

invocate, precum și la greșita calificare a acțiunii.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 1036/2004-A

din 25 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de

control judiciar a reținut că în mod legal, excepția lipsei calității

procesuale pasive a fost respinsă, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Totodată, excepția tardivității a fost corect

respinsă, în raport de împrejurarea formulării plângerii în interiorul

termenului prevăzut de lege, calculat de la data emiterii dispoziției. Cu

referire la această critică, s-a mai reținut că pârâta nu a făcut dovada

comunicării dispoziției atacate.

În fine, s-a reținut că acordarea

despăgubirii pentru casa și anexele distruse de inundații nu justifică

preluarea gratuită a terenului. Ca atare, în mod judicios prima instanță a

apreciat asupra caracterului abuziv al preluării terenului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că trimiterea pe care Legea

nr. 10/2001 o face la Primărie nu conferă acesteia personalitate juridică, așa

încât în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a fost

respinsă.

S-a mai susținut că, în mod greșit o

acțiune în uzucapiune a fost calificată ca fiind plângere la Legea nr. 10/2001,

precizarea tardivă de acțiune neavând aptitudinea de a justifica această

calificare.

În fine, recurenta a susținut că instanța

a interpretat eronat dispozițiile Decretului nr. 287/1970.

În concluzie, pârâta a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Față de dispozițiile art. 109 cu referire

la art. 41 și urm. C. proc. civ., calitatea de parte, în sens procesual, este

recunoscută oricăror persoane ce afirmă interese contrare.

Este adevărat, în sensul celor arătate,

că acțiunea civilă aparține unui subiect de drept și, de regulă, se îndreaptă

împotriva altui subiect.

Or, această calitate, cu referire la

calitatea procesuală pasivă, este dată în cauză de dispozițiile art. 20 din

Legea nr. 10/2001, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul

criticii respective.

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamanții, au învederat, în motivarea acesteia, dispoziția nr. 91 din 5

februarie 2004, emisă de Primăria municipiului Satu Mare, Cabinet Primar, pe

care au anexat-o cererii (dosar nr. 1626/2004 al Judecătoriei Satu Mare).

Așadar, nu se confirmă susținerea pârâtei privitoare la calificarea greșită a acțiunii,

prin trimitere la precizarea ulterioară de acțiune. Din motivarea aceleași

cereri rezultă afirmarea calității de titulari ai dreptului de proprietate de către

reclamanți, prin cumpărare și manifestarea ca proprietari în continuare, asupra

terenului și ulterior datei distrugerii casei și anexelor acesteia în inundație.

Ca atare, recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

În fine, prin art. 3 din Decretul nr. 287/1970

s-a stabilit „Comitetele executive ale consiliilor populare sunt autorizate să

preia, prin decizia prevăzută la art. 1 alin. (5), în proprietatea statului,

trecându-le în administrarea, după caz, municipiului, orașului sau comunei,

terenurile pe care au fost situate locuințele distruse sau grav avariate, din

proprietatea cetățenilor cărora li s-au atribuit în proprietate terenuri pentru

construirea de locuințe”.

Prin art.4 din decizia nr. 449/1970 A

Consiliului Popular al Județului Satu Mare, Comitetul Executiv s-a stabilit că

„Direcțiunea județeană ADAS Satu Mare va vărsa în contul Comitetului executiv

al Consiliului Popular Satu Mare suma stabilită drept despăgubire pentru

distrugerea prin efectul inundației a casei și anexelor gospodărești

proprietatea persoanelor prevăzute de art. 1 al prezentei decizii”.

Rezultă așadar că prin Decretul nr. 287/1970

a fost reglementată, între altele, situația terenurilor proprietate personală

afectate de inundația din 1970, amenințate în mod permanent de noi inundații sau

alunecări de teren, ce urmau a face obiectul unui schimb cu un alt teren,

atribuit în proprietate personală. Lipsește din actul normativ menționat orice

dispoziție privind preluarea gratuită a terenului pe care au fost situate case

afectate de inundații.

Totodată, prin decizia menționată se

stabilește regimul despăgubirilor acordate de asigurător, care se constituie în

preț al locuințelor atribuite în proprietate persoanelor sinistrate. Din textul

menționat rezultă că despăgubirea nu privește terenul ci, exclusiv, casa de

locuit și anexele gospodărești.

Ca atare, instanțele au interpretat

corect decretul și decizia menționate, iar recursul se constată a fi nefondat

și sub aspectul acestei din urmă critici.

În consecință, pentru considerentele ce

preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă.

Văzând și cererea de cheltuieli, dovedită

cu actele depuse la dosar, conform art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga

recurenta la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta Primăria Municipiului Satu-Mare prin Primar împotriva deciziei nr. 1036

din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Obligă recurenta să plătească intimatului-reclamant

Ș.I. suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23

mai 2005.