ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4135/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.

1587/2006 la Tribunalul Satu-Mare, reclamanții S.I. și S.E. au chemat în

judecată Primarul municipiului Satu-Mare și Consiliul local al municipiului

Satu-Mare, solicitând instanței să-i oblige pe pârâți să le restituie în natură

terenul în suprafață de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare,

înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 de sub B 7 , care

a fost proprietatea lor tabulară.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că imobilul compus din casă și grădină cu teren în suprafață de 692 mp a

trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea Decretului nr. 223/1974,

ca urmare a faptului că au rămas în fosta Republică Federală a Germaniei

înainte de anul 1989. Reclamanții au mai arătat că după apariția Legii nr.

112/1995, casa și o parte din teren, în suprafață de 460 mp au fost vândute

cuscrului lor, O.A., diferența de 232 mp rămânând

în proprietatea statului și că au solicitat retrocedarea acestei suprafețe

prin cererile

înregistrate sub nr. 19407 din 2 septembrie 2005 și nr.

26108 din 16 noiembrie 2005 însă Primăria municipiului Satu-Mare Ie-a respins

cu o motivație care nu este nici legală, nici temeinică. Au arătat că, în

această situație, în termenul legal prevăzut de art 24 alin. (3)

1

din Legea nr. 10/2001 astfel cm a fost modificată și completată prin Legea nr.

247/2005 înțeleg să atace decizia Primăriei municipiului Satu-Mare și să

solicite,

pe cale judecătorească, obligarea

pârâților să le restituie diferența de teren de 232

mp la care sunt

îndreptățiți conform Legii nr. 10/2001.

În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile

Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 395 D din 16 iunie

2006, Tribunalul Satu-Mare a

respins

acțiunea formulată de reclamanții S.I. și S.E. în contradictoriu

cu

primarul municipiului Satu-Mare și Consiliul local al municipiului Satu-Mare.

Pentru a decide astfel, instanța de fond

a reținut că prin cererile depuse la Primăria municipiului Satu-Mare, Comisia

de aplicare a Legii nr. 247/2005 la data de 2 septembrie 2005 și, respectiv, la

data de 16 noiembrie 2005, S.I. și S.E. au solicitat ca O.A. să fie

împroprietărit cu suprafața de teren de 232 mp care a fost proprietatea lor,

iar în cazul în care nu se poate, să se constituie în favoarea lor dreptul de

proprietate iar prin adresa nr. 19407/2005, Comisia locală Satu-Mare pentru

aplicarea Legilor fondului funciar a comunicat reclamanților că

solicitarea lor nu poate fi soluționată favorabil

întrucât se încadrează în dispozițiile

Legii nr. 10/2001 iar ultimul

termen pentru depunerea cererilor a fost 14 februarie 2002, termen care nu a

fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond a reținut că, deși din

modul în care au fost redactate

cererile

reclamanților nu se poate stabili cărei comisii îi sunt adresate și în temeiul

cărei

legi solicită restituirea (Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991), totuși,

reclamanții au insistat și au indicat drept temei juridic al acțiunii Legea nr.

10/2001 și că, în aceste condiții, chiar dacă cererile depuse de reclamanți,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ar fi calificate ca notificări,

acestea sunt tardive în

raport cu termenul

prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții, care au susținut, în esență, că instanța de fond nu și-a

manifestat rolul activ și a respins acțiunea fără să țină seama că s-au adresat

în termen legal autorităților competente pentru restituirea în natură a

întregului imobil și că, urmare a modificărilor aduse legilor de restituire a

imobilelor preluate abuziv de stat prin Legea nr. 247/2005, au

revenit cu noi cereri pentru a li se restitui în

natură și diferența de 232 mp teren din

totalul de 692 mp pe care l-au

avut în proprietate.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

prin decizia nr. 144 A din 11

octombrie

2006 a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 395 D

din

16 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a schimbat-o în

întregime, în sensul că a admis cererea reclamanților și, în consecință, a

obligat pe pârâtul primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru

eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în

C.F. 17500 Satu-

Mare nr. top 13578/15 și

13578/17 în favoarea reclamanților.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că unitatea administrativ teritorială trebuia să rezolve într-un

fel cererea reclamanților, fie că aceștia solicitau restituirea, fie că cereau

eliberarea unui Ordin al prefectului în favoarea

cumpărătorilor O. deoarece este vorba, în mod evident, de un teren intravilan

în suprafață totală de 692 mp aferent în întregime construcției situată în

Satu-Mare.

Instanța de apel a motivat că, deși are

deschisă calea anulării sentinței și

trimiterii

cauzei la instanța de fond pentru soluționarea acesteia în temeiul Legii nr.

18/1991,

deoarece reclamanții sunt îndreptățiți, în temeiul Legii nr. 247/2005 la

depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului, o astfel de soluție

ar însemna încălcarea noțiunii de termen rezonabil, în înțelesul Convenției

Europene a Drepturilor Omului așa încât, ca instanță de control al soluțiilor

privind legile retrocedării poate să constate îndreptățirea reclamanților la

retrocedarea în natură

a imobilului supus

litigiului și să dispună în apel luarea măsurilor corespunzătoare.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarata recurs pârâtul primarul municipiului Satu-Mare.

În dezvoltarea motivului de recurs

întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul primarul

municipiului Satu-Mare a susținut că termenul limită de depune a notificărilor

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost 14 februarie 2002, așa cum a fost

prelungit prin ordonanțele de urgență emise de guvern și că prin Legea nr. 247/2005

s-a prorogat doar termenul „de depunere a actelor doveditoare a dreptului de

proprietate și a legitimării de a solicita măsurile

reparatorii până la momentul soluționării notificării" și nu s-a

stabilit un nou termen

pentru depunerea de notificări. Cum reclamanții

au depus cererile cu privire la terenul în litigiu în lunile septembrie 2005 și

noiembrie 2005, în mod corect li s-a comunicat răspunsul Primăriei municipiului

Satu-Mare prin care notificarea era respinsă, fiind depusă tardiv, cu

nerespectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Recurentul-pârât primarul municipiului

Satu-Mare a cerut admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate

în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței nr.

395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare.

Recursul este fondat pentru considerentele care

succed.

Imobilul în litigiu a trecut în

proprietatea Statului Român prin aplicarea prevederilor Decretului nr.

223/1974, regimul său juridic fiind reglementat de dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Reclamanții S.I. și S.E.C. au formulat la data

de 2 septembrie 2005 și, respectiv, la data de 16 noiembrie 2005, cereri prin

care au solicitat, ca O.A. să fie „împroprietărit" cu terenul în suprafață

de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare, înscris în C.F. 17500

Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 iar dacă această operație nu se poate

face, să

se constituie în favoarea lor

dreptul de proprietate asupra acestui teren (filele 27 și

28 din dosarul nr. 158 din /28 martie 2006 al Tribunalului Satu-Mare).

Nemulțumiți de răspunsul Primăriei municipiului

Satu-Mare, care Ie-a comunicat că cererile lor, care se încadrează în Legea nr.

10/2001, nu pot fi soluționate favorabil deoarece termenul până la care

trebuiau depuse a fost data de 14 februarie 2002, reclamanții s-au adresat

justiției, întemeindu-și demersul judiciar

pe prevederile

Legii nr. 10/2001 (fila 2 din dosarul nr. 1587 din 28 martie 2006 al

Tribunalului Satu-Mare).

Art. 21 al Legii nr. 10/2001 (devenit art. 22 după

republicarea legii) prevede la alin. (1) că persoana îndreptățită va notifica

persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului,

în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (termen ce

fost prelungit prin art. unic din O.U.G. 109/2001 cu 3 luni iar ulterior, cu

încă 3 luni prin art. unic din O.U.G. nr. 145/2001).

Alin. (4) și alin. (5) ale aceluiași articol

prevăd că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror

autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la

alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține

imobilul iar nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea

notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției aduce

o

serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001, evidențiate punctual prin

Titlul

I

al legii.

Aceste modificări nu se referă însă la art. 21

din Legea nr. 10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în

termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie

actualmente art. 22, din Legea nr. 10/2001, modificată și completată nu a fost

modificat prin Legea nr. 247/2005, și ca atare nu poate fi vorba de nici o

repunere în termen.

Instanța de fond a soluționat raportul juridic

dedus judecății în cadrul procesual stabilit de reclamanți care, prin cererea

de chemare în judecată, au solicitat „restituirea în natură a terenului în

suprafață de 232 mp (...)", întemeind-o în drept pe dispozițiile Legii nr.

10/2001 și, astfel fiind, în mod corect instanța de fond a respins-o, în raport

cu prevederile art. 21 din lege (devenit art. 22 după republicarea legii).

În soluționarea

apelului cu care a fost investită, instanța de control judiciar a

făcut o greșită aplicare a legii atunci când, admițând apelul declarat

de reclamanți împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond, pe care a schimbat-o în întregime, a obligat pe

intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru

eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în

C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 în favoarea reclamanților.

Astfel, instanța

de control judiciar a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la

depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului având în

vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr.

18/1991 ,

aplicând deci un text de lege

care excede cadrului juridic inițial stabilit, în care s-a

pronunțat

instanța de fond, respectiv cel al Legii nr. 10/2001. Obligând pe

intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru

eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 232 mp, teren înscris în

C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 și 13578/17 în favoarea reclamanților,

instanța de apel a schimbat și obiectul acțiunii, încălcând prevederile art.

294 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula potrivit căreia efectul

devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă

instanță deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului

grad de jurisdicție.

Față de cele ce preced, criticile

formulate de recurentul-pârât întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul

va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată în sensul că va fi respins

apelul declarat de reclamanții S.I. și S.E.C. împotriva sentinței nr. 395 D din

16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Satu-Mare

împotriva deciziei nr. 144 A din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge

apelul declarat de reclamanții S.I. și S.E.C. împotriva sentinței nr. 395 D din

16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2007,