ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 539/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 539/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1284/ D din 1 iulie

2010, Tribunalul Satu Mare a admis în parte plângerea la Legea nr. 10/2001

formulată de reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâții Primarul

Municipiului Satu Mare; Primăria Satu Mare; Ministerul Finanțelor Publice, prin

D.G.F.P. a Județului Satu Mare; U. 2005 S.C., cu sediul în Satu Mare; SC O. SA;

C.S.V. – succesorul A.S.V., cu sediul în Satu Mare; a admis în parte cererea

reconvențională formulată de U. 2005 S.C.; a admis în parte, în principiu și în

fond cererea de intervenție, formulată în interes propriu de intervenientul

P.F. D.I.V.; a respins cererea reconvențională formulată de C.S.V., succesorul A.S.V.;

a respins excepțiile invocate și, în consecință: a obligat SC O. SA să

restituie reclamantei 200 mp teren, înscris în CF Satu Mare; a obligat C.S.V.,

în calitate de unitate deținătoare, la restituirea în natură a diferenței de

teren, înscris în CF Satu Mare, în suprafață de 5.614 mp, în suprafață de 5.618

mp intravilan, situat în Satu Mare, zona Bercu Roșu, identificat conform

planului de situație suprapus întocmit de SC T.S. SRL, împreună cu

construcțiile autorizate; a obligat reclamanta să plătească pârâtei

reconvenționale U. 2005 S.C., suma de 81.856 lei, reprezentând investiții

autorizate; a obligat reclamanta să plătească intervenientului P.F. D.I.V. suma

de 27.364 lei; a respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate; a obligat pârâta

U. 2005 S.C. și intervenientul P.F. D.I.V. să plătească reclamantei, fiecare

câte 2.446,67 lei din cheltuielile totale de expertize, întocmite în cauză în

valoare de 7.340 lei; a obligat reclamanta să plătească experților A.G., M.D.,

P.D., diferența de 100 lei cheltuieli de expertiză și a obligat pârâții să

plătească reclamantei 1.800 lei onorariu de avocat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

Terenul din litigiu

este înscris în CF Satu Mare, în suprafață de 5.614 mp, în suprafață de 5.618

mp, preluat de Statul Român de la antecesoarea reclamantei K.I., în baza

Decretului nr. 218/1960 și 712/1966, în baza Încheierii nr. 2965/1975.

Prin Decizia nr. 192/1976

a Consiliului popular al județului Satu Mare, terenul din CF nr. Satu Mare a

fost parcelat în S=4535 mp și în S=1.079 mp și din administrarea Consiliului

popular al municipiului Satu Mare în suprafață de 5.618 mp și în suprafață

de 4535 mp, alături de alte parcele au fost transmise în favoarea U.J.C.M. Satu

Mare (fila 43).

Prin sentința civilă nr.

6047/2007 a Tribunalului Satu Mare, s-a constatat că imobilul înscris în CF a

fost preluat fără titlu valabil.

Raportat la situația

juridică a terenului, imobilul se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. i) din

Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanta este fiica

proprietarei tabulare K.I., căsătorită cu P.I., aspect necontestat, astfel

aceasta este moștenitoarea persoanei decedate de la care s-a preluat imobilul,

având calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în

baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin Dispoziția nr. 954/2006

a Primarului municipiului Satu Mare, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent pentru terenul în cota de 210/5618 părți, având destinație de

stradă, înscris în CF.

Din memoriul

justificativ, precum și din planul de situație al imobilului întocmit de SC T.S.

SRL, probă extrajudiciară, dar necontestată de părți, rezultă că terenul din

litigiu, înscris în CF Satu Mare, în prezent, este folosit de A.S.V. Satu Mare,

în suprafața de 10.822 mp, de SC O. SA Satu Mare, pe o suprafață de 200 mp și

suprafața de 210 mp reprezintă str. Victoriei. Cu privire la această

ultimă suprafață de 210 mp, Primarul Municipiului Satu Mare a emis dispoziția

contestată de reclamantă, privind acordarea de despăgubiri, în baza art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, considerând că această suprafață este afectată de

utilitate publică. Sub acest aspect, tribunalul a considerat că dispoziția este

legală, în baza textului de lege invocat reclamanta, pentru suprafața de 210 mp

afectată de stradă, aceasta fiind îndreptățită la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, acest capăt de cerere privind anularea dispoziției

urmând fi respins, ca nefondat.

Reținând folosința

actuală a terenului, tribunalul a considerat că unități deținătoare, cu privire

la diferența de teren, sunt: A.S.V. Satu Mare și SC O. SA Satu Mare, în

conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate

prin H.G. nr. 250/2007.

Cu privire la pârâta

SC O. SA Satu Mare, tribunalul a apreciat că este fondată contestația

reclamantei, motiv pentru care a admis-o, cu obligarea acesteia la restituirea

suprafeței de teren de 200 mp, ocupat de societate din CF Satu Mare, luând în

considerare poziția procesuală a societății, exprimată în cadrul întâmpinării,

prin care reprezentantul acesteia arată că dorește reglementarea terenului

aferent construcțiilor prin cumpărare și că, în acest sens, s-a încheiat o

tranzacție cu reclamanta, privind vânzarea terenului în favoarea societății,

însă instanța nu a luat act de tranzacție, în lipsa dovezii calității de

reprezentant al societății și a lipsei procurii speciale.

În cadrul ședinței

publice din 23 martie 2007, s-a prezentat reprezentantul societății K.B., în

baza Hotărârii nr. 14/2006, emisă de Consiliul de Administrație al SC O. SA,

împuternicit să negocieze în numele societății convenția de vânzare - cumpărare

cu reclamanta, aceasta din urmă arătând că a primit contravaloarea terenului și

nu are nici o pretenție față de societate, reprezentanta reclamantei arătând că

va depune renunțarea în scris la judecată față de societate și că nu solicită

hotărâre parțială pentru tranzacție.

Pentru reglementarea

raporturilor juridice între reclamantă și SC O. SA, tribunalul a admis capătul

de cerere privind restituirea terenului deținut de societate în favoarea

reclamatei, urmând ca părțile să-și reglementeze raporturile dintre ei, în baza

înțelegerii prezentate în instanță.

Referitor la A.S.V.

Satu Mare, tribunalul a reținut că aceasta deține restul diferenței de teren

din litigiu, în calitate de unitate deținătoare, succesoarea asociației este C.S.V.,

așa cum rezultă din Statutul Clubului, în cadrul cărui, la art. 1, se arată că,

„Denumirea clubului este C.S.V. și este succesorul A.S.V., care a fost

autorizată să funcționeze, prin sentința civilă nr. 10/PJ/2000, pronunțată în Dosarul

nr. 8/PJ/2000 al Judecătoriei Satu Mare”, modificare care a fost dispusă prin

Încheierea nr. 2/PJ/2002 a Judecătoriei Satu Mare (Dosare nr. 2/PJ/2002 și nr. 8/PJ/2000

ale Judecătoriei Satu Mare, atașate la dosarul cauzei).

Pe terenul deținut de

pârâta - reconvențională C.S.V. (A.S.V.), se află investiții autorizate,

conform autorizației emise pentru executări de lucrări din 24 decembrie 1977,

ca urmare a cererii U.J.C.M. pentru amenajarea de teren sport Voința în Satu

Mare, baza sportivă, str. Zorilor.

S-a mai reținut, cu

privire la plata contravalorii acestor investiții, că au formulat cerere

reconvențională atât pârâta U. 2005 S.C., succesoarea A.T.C.O.M., respectiv U.J.C.M.

Satu Mare, cât și unitatea deținătoare a terenului, pârâta A.C.S.V.,

succesoarea A.S.V.

La dosarul cauzei,

pârâtele reconvenționale au depus acte care, o parte se referă la faza de

autorizare și proiectare, iar o altă parte la faza de executare și recepție. În

coroborarea probelor, prima instanță a apreciat că aceste investiții autorizate

au fost finanțate de pârâta-reconvențională U. 2005 S.C., că aceste acte se

referă la faza de executare și recepționare a anumitor lucrări privind baza

sportivă și recepționarea acestora.

Din probele

dosarului, a opinat instanța de fond, nu rezultă că asociația ar fi avut un

patrimoniu distinct de U.J.C.M. Satu Mare, care ar fi permis finanțarea,

terenul pentru amenajarea bazei sportive a fost atribuit U.J.C.M. Satu Mare,

autorizația pentru aceste lucrări a fost emisă, în calitate de beneficiară, U.J.C.M.

Satu Mare, a cărei succesoare este U. 2005 S.C. Prin coroborarea acestor probe,

tribunalul a reținut că unitatea deținătoare a terenului este pârâta

reconvențională A.S.V., a cărei succesoare este C.S.V., iar investițiile

autorizate au fost finanțate de U.J.C.M. Satu Mare, a cărei succesoare este

pârâta - reconvenționala U. 2005 S.C. pentru A.S.V. Aceste investiții alături

de lucrările pentru transformarea terenului viran în baza sportivă cuprind și o

căsuță de lemn (cabană), edificată tot cu ocazia lucrărilor amintite.

Cu privire la cererea

de intervenție formulată în interes propriu de către intervenientul P.F - D.V.,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin Încheierea din

21 septembrie 2007, instanța de fond, în baza art. 49 C. proc. civ., a admis în

principiu cererea de intervenție formulată, intervenientul justificându-și

interesul prin încheierea unui contract de închiriere între A.C.S.V., în

calitate de locator și P.F - D.I.V., în calitate de locatar, privind o cotă

parte din terenul de fotbal situat în Satu Mare str. Zorilor, pe o perioadă de

3 ani, începând cu data de 01 aprilie 2006, efectuând o serie de investiții la

împrejmuire și la căsuță de lemn.

Față de cele de mai

sus, s-a reținut că, pe terenul preluat de stat în mod abuziv, s-au efectuat

investiții de către antecesoarea U. 2005 S.C. în beneficiul A.S.V., precum și

de către intervenient. Aceste investiții sunt autorizate, nu reprezintă

investiții de utilitate publică, asociația neavând acest caracter. De asemenea,

s-a constatat că nu sunt construcții ușoare demontabile, respectiv cabana nu

poate fi ridicată. De aceste investiții, Clubul sportiv nu mai are nevoie,

terenul împreună cu investițiile fiind lăsate în paragină, iar, din anul 2005,

fiind utilizate de intervenient.

Reținând starea de

fapt expusă, tribunalul a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin

(5) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Cum persoana

îndreptățită a solicitat restituirea terenului, știind că există construcții

autorizate pe acesta, tribunalul a admis capătul de cerere privind restituirea

în natură a diferenței de teren, obligând C.S.V., continuatoarea A.S.V., la

restituirea acestuia, înscris în CF Satu Mare, conform planului de situație

întocmit de SC T.S. SRL, cu obligarea reclamantei să plătească investițiile

autorizate, în valoare de 81.856 lei, pârâtei reconvenționale U. 2005 S.C.,

precum și intervenientului P.F. D.I.V., în valoare de 27.364 lei.

A respins cererea

reconvențională formulată de C.S.V. privind plata investițiilor ca nefondată,

nefiind finanțate de această asociație.

S-a reținut că,

deși raport juridic între reclamantă și intervenient nu există, acesta a

efectuat investiții la cabană și terenul ce urmează a fi restituite

reclamantei, astfel încât tribunalul, în baza art. 10 alin. (5) combinat cu art.

494 C. civ., a admis în parte, în principiu și în fond cererea de intervenție

în interes propriu formulată de intervenient, respingând capetele de cerere

privind reactualizarea investițiilor cu indicele de inflație și plata unei

penalități de întârziere de 30 de euro/ zi de întârziere, având în vedere că

comisia de experți a stabilit valoarea actuală a investițiilor, iar plata

penalităților de întârziere, de 30 euro/ zi, nu reprezintă o clauză penală

convențională între reclamantă și intervenient, în lipsa unei clauze penale,

creditorul poate solicita cel mult dobânda legală.

Evaluarea

investițiilor s-a realizat în cadrul raportului întocmit în cauză de către ing.

P.D.F., stabilind valoarea investițiilor la 1.915.414,955 lei, pentru U. 2005

S.C. și la valoarea de 179.796,997 lei, pentru intrevenient, precum și de

comisia de experți completată, instanța de fond luând în considerare evaluarea

făcută de comisie formată din experți M.D.M., P.D.O., A.G., având în vedere că

lucrarea reflectă opinia profesională a trei experți din aceeași specializare,

instanța și-a bazat soluția privind cuantumul investițiilor pe evaluările

comisiei stabilind valoarea investițiilor efectuate de U. 2005 la 81.856 lei,

iar pentru intervenient la valoarea de 27.364 lei.

S-a reținut că, în

cauză, au fost invocate următoarele excepții:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea

statului, invocată de D.G.F.P. Satu Mare, în reprezentarea M.F.P, în cadrul

întâmpinării, excepție considerată nefondată de prima instanță, având în vedere

că Statul Român este înscris în CF Satu Mare, în contradictoriu cu care urmează

să se facă înscrierile de carte funciară, în baza art. 22 lit. a) din Legea nr.

7/1996 republicată privind cadastrul și publicitatea imobiliară.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei privind cererea reconvențională,

excepție respinsă prin încheierea din 07 mai 2009 a tribunalului, reținându-se

că, în cadrul cererii reconvenționale, pârâta reclamantă A.S.V. a solicitat acordarea

unor despăgubiri, în situația în care restituirea terenului în natură nu este

posibilă, invocând existența unor construcții de utilitate publică și

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001; verificarea acestui caracter

al investițiilor de utilitate publică sau existența unor construcții autorizate

se face în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect,

reclamanta are calitate procesuală activă, fiind partea care se consideră

persoana îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001,

invocând, în susținerea cererii, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

considerând că, pe terenul preluat abuziv de stat, există construcții ușoare

demontabile și/sau construcții neautorizate.

Instanța de fond a

mai reținut că investițiile solicitate în cadrul cererii reconvenționale sunt

considerate, de pârâta - reclamanta A.S.V., ca având caracter special, de

utilitate publică, autorizate, nu se întemeiază în mod exclusive pe

dispozițiile dreptului comun (art. 494 și art. 992 C. civ.) și nici nu e vorba

de investiții din categoria celor prevăzute de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată și modificată, având în vedere că acest text vizează dreptul

chiriașilor de a beneficia de despăgubiri pentru sporul de valoare adus

imobilelor cu destinația de locuințe, text de lege inaplicabil speței.

Cu privire la art. 9

din Legea nr. 10/2001, invocat în susținerea excepției, tribunalul a reținut că

textul de lege reiterează principiul restituirii în natură, cu două precizări:

imobilele se restituie în starea în care se află la data cererii de restituire

și imobilul se restituie liber de orice sarcini.

Noțiunea de

„sarcini”, la care se referă legea specială, are în vedere contractele și

dezmembrămintele dreptului real care pot afecta imobilul respectiv și nu se

referă la investiții - construcții. Conform pct. 9.2. din H.G. nr. 250/2007

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

sintagma „libere de orice sarcini” instituie posibilitatea restituirii în

natură a imobilului către persoana îndreptățită, înlăturând de la aplicare

orice alte prevederi contrare, care ar conduce la indisponibilizarea bunului,

însă, în opinia tribunalului, textul de lege nu exclude posibilitatea

verificării ipotezelor de restituire prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (2),

alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 10/2001, invocate în cauză, de asemenea,

prin verificarea acestora, nu se tinde la o indisponibilizare a bunului ce se

solicită a fi restituit.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.S.V. a fost respinsă prin Încheierea din 19

februarie 2010, tribunalul arătând că C.S.V. este succesorul A.S.V.

Prin Sentința civilă nr.

10/2000 a Tribunalului Satu Mare, în Dosar nr. 8/PJ/2000, a fost autorizată

funcționarea A.S.V. Satu Mare.

Prin Încheierea nr. 2/PJ/2002

a Judecătoriei Satu Mare, a fost dispusă modificarea statutului asociației, în

sensul schimbării denumirii acesteia, din A.S.V., în C.S.V. Satu Mare. În cadrul

statutului reactualizat, la art. 1, se arată că denumirea clubului este C.S.V.

și este succesorul A.S.V.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel reclamanta V.A., solicitând admiterea acestuia,

anularea dispoziției nr. 954/2006 a Primarului Municipiului Satu Mare; a se

constata îndreptățirea acesteia la restituirea în natură a imobilului, preluat

fără titlu valabil; a se constata că este îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru terenul de 210 m.p, din suprafața de 5.618 părți, înscris

în CF, afectat de drum public; să se ia act de tranzacția intervenită între

reclamanta apelantă și SC O. SA, pentru suprafața de teren de 201 m.p., aflat

în patrimoniul societății pârâte SC O. SA Satu Mare; să se dispună, în baza art.

2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenurilor

identificate, respectiv 5.413 m.p. și 5.428 m.p, în baza planului de situație

întocmit de SC T.S. SRL, cu înscrierea dreptului de proprietate, pe seama

reclamantei apelante, în CF Satu Mare; să se admită excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei - apelante în acțiunea reconvențională

formulată de intimații apelanți, precum și excepția inadmisibilității acțiunii

reconvenționale depusă de SC U. 2005 S.C., C.S.V. și acțiunea reconvențională a

intervenientului PF - D.I.V., pentru investiții, iar, în subsidiar, să se

respingă cererea reconvențională formulată de intimații apelanți C.S.V. Satu

Mare și U. 2005 S.C. Satu Mare, precum și cererea de intervenție în interes

propriu, formulată de D.I.V. și să se dispună obligarea intimaților apelanți la

suportarea integrală a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de

avocat și onorariu de expertiză, în valoare totală de 7.340 lei, achitate de

reclamantă,

Intimata apelantă U.

2005 S.C. a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în

sensul înlăturării obligării societății la plata cheltuielilor de judecată,

întrucât, la prima zi de înfățișare, a recunoscut pretențiile reclamantei.

A.C.S.V. Satu Mare a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecarea cauzei de

către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, întrucât reclamanta și-a

modificat acțiunea, prin concluziile scrise, formulând cereri noi, iar acestea

nu i-au fost comunicate.

Prin decizia civilă nr.

49 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a

respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta reclamantă V.A.,

apelanții pârâți U. 2005 S.C. Satu Mare, A.C.S.V. Satu Mare, împotriva

sentinței civile nr. 1284/ D din 1 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu

Mare, pe care a păstrat-o în întregime.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul în litigiu,

potrivit extrasului CF, reprezentând teren în suprafață totală de 11.232 m.p.,

înscris în CF Satu Mare, a format dreptul de proprietate al antecesoarei

apelantei – K.I., căsătorită cu P.I., drept ce a fost transmis în favoarea

Statului Român, în anul 1975, în baza Decretului nr. 218/1960, Decretului nr. 712/1966

- foaia B nr. 3.

Ulterior, în anul

1976, prin decizia nr. 192 a fostului C.E.C.J. Satu Mare, a fost transmis în

folosință, fără plată, fără termen, în favoarea U.J.C.M. Satu Mare, pentru

amenajarea unui teren sportiv, cu caracter polivalent, antecesoarei U. 2005

S.C. Satu Mare.

Prin sentința civilă nr.

6047 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a constatat

că imobilul menționat a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român,

aspect corect reținut de instanța de fond și, de altfel, necontestat de părțile

în litigiu, iar, întrucât doar o suprafață de 210 m.p., din cele 2 numere

topografice, este ocupat de o stradă, în mod corect, Primarul Municipiului Satu

Mare a emis dispoziția nr. 954/2006, prin care a acordat măsuri reparatorii

prin echivalent, dispoziție ce concordă prevederilor Legii nr. 10/2001 și,

implicit, nu se impun a fi modificate, criticile în acest sens fiind nefondate.

Din moment ce s-a

constatat îndreptățirea la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru această suprafață, cererea reiterată în apel în acest sens apare ca

lipsită de obiect și interes.

Astfel cum corect a

reținut instanța de fond, raportat la memoriul justificativ, plan situație

întocmit de SC T.S. SRL - probă extrajudiciară, necontestată de părți, imobilul

în litigiu se află în folosința A.S.V. Satu Mare -10.822 m.p. și al SC O. SA Satu

Mare - 200 m.p., restul de 210 m.p. fiind ocupați de strada Victoriei.

Imobilul, conform

celor expuse mai sus, în anul 1976, s-a transmis în folosința gratuită,

nelimitată în timp, al antecesoarei U. 2005 S.C., astfel că nu se poate

reține că s-ar afla în deținerea vreunei entități a Statului Român, care

să atragă legitimitatea de unitate deținătoare a Municipiului Satu Mare,

respectiv a primarului, în emiterea unei dispoziții, conform Legii nr. 10/2001.

Câtă vreme, conform

Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007,

Capitolul II, prin unitate deținătoare, se înțelege „entitatea cu personalitate

juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau

privată, cu privire la un bun ce face obiectul Legii nr. 10/2001” sau

„entitatea ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care

a fost înregistrat, bunul ce face obiectul legii”, în mod corect, instanța de

fond a reținut că cele două persoane juridice, deținătoare, au competența de-a

soluționa notificarea formulată în baza legii speciale, corect transmisă de

Primarul Municipiului Satu Mare, în acest sens, dispoziția emisă fiind conformă

dispozițiilor în materie.

Faptul că, în

litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6047/2007 a Judecătoriei Satu

Mare, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român, acesta a

avut calitatea de parte, nu schimbă situația juridică expusă și nici cea referitoare

la calitatea unităților deținătoare a imobilelor, chiar dacă nu au întabulat

vreun drept în cartea funciară, legiuitorul necondiționând această calitate de

notările din cartea funciară.

Atâta timp cât, în

prezent, însă, apelanta nu are întabulat, în favoarea sa, vreun drept de

proprietate asupra vreunei porțiuni din terenul în litigiu, tranzacția

încheiată cu SC O. SA Satu Mare, pentru o suprafață de 201 m.p. apare ca fiind

prematură, iar, în lipsa dovezii calității de reprezentant al societății, în

favoarea semnatarului acesteia, a procurii speciale, în mod corect, instanța de

fond a respins acest capăt de cerere, SC O. SA fiind obligată a restitui

apelantei această suprafață de teren, astfel că părțile au posibilitatea ca, în

măsura în care această societate a dobândit drept de proprietate prin

certificat de atestare, să nu procedeze la punerea în executare a dispoziției

instanței de fond, dând astfel eficiență acestei înțelegeri intervenite,

aspecte arătate corect de instanța de fond și necontestate de SC O. SA.

După preluarea

imobilului de către Statul Român și transmiterea în folosința gratuită a U.J.C.M.

pentru amenajarea unei baze sportive în anul 1977, la solicitarea acestuia, s-a

emis autorizația pentru executare lucrări nr. 300 din 24 decembrie 1977, de

Consiliul Popular al Județului Satu Mare, în vederea amenajării unui teren

sport „V.” - o bază sportivă, strada Zorilor.

Art. 9 din Legea nr. 10/2001

prevede faptul că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui

se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se afla la data

cererii de restituire, libere de orice sarcini, însă, la art. 10 alin. 4, s-a

prevăzut că se restituie în natură, inclusiv terenurile pe care, ulterior

preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate, care nu mai sunt

necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o

despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilit

potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Ca urmare, apărările

apelantei reclamante, în sensul că doar pe calea dreptului comun s-ar putea

solicita despăgubirile cuvenite celor care au efectuat investiții, că, în

speță, nu ar avea calitate procesuală pasivă în cadrul cererii reconvenționale

și a celei de intervenție, apar ca nefondate, modificările aduse Legii nr.

10/2001 prin Legea nr. 1/2009 fiind incidente, practica judiciară invocată în

materie fiind anterioară acestei modificări, inaplicabilă în speță, în mod

corect, instanța de fond respingând excepțiile invocate.

Stabilirea valorii de

circulație a investițiilor efectuate pe terenul în litigiu a fost făcută cu

ocazia soluționării cauzei în fond de două comisii a câte un, respectiv trei

experți, cuantumul acestora fiind de 119.796,997 lei pentru intervenient, 1.915.414,955

lei pentru U. 2005 S.C., însă, instanța de fond a apreciat o valoare de 81.856

lei pentru societate și de 27.364 lei - pentru intervenient.

Atâta timp cât nu s-a

dovedit că valoarea investițiilor este inferioară celei stabilite, apărările

apelantei, în sensul că nu își însușește evaluarea, apar ca nefondate, acestea

fiind concluziile unor experți în domeniu. Faptul că acea căsuță ar fi

descompletată, că a oferit o alta nouă în schimb, ce costă mai puțin, este

irelevant, iar evaluarea acesteia nu s-a făcut de două ori, cum greșit se

susține, o dată pentru societate și o dată pentru persoana fizică

intervenientă, ci, dimpotrivă, pentru fiecare s-a făcut evaluarea propriilor

investiții.

Apărările apelantei

reclamante, în sensul că acea căsuță ar fi demontabilă, nu este susținută de

probe, experții concluzionând contrariul, iar instanța nu are cunoștințe de

specialitate în domeniu, pentru a combate concluziile unor experți în materie.

Referitor la

cheltuielile de judecată, într-adevăr, apelanta reclamantă a achitat 1.440 lei

pentru expertiza inițială și 5.900 lei pentru contraexpertiză, un total de 7.340

lei, rămânând neachitată o diferență de 100 lei, în favoarea experților, or,

prin faptul că a fost obligată la plata unei părți din investițiile efectuate

la imobilul în litigiu, cheltuielile ocazionate au fost împărțite în sarcina

fiecărei părți. Fiind cea care a solicitat contraexpertiză, se impunea, în

sarcina acesteia, și plata diferenței de 100 lei, cum, corect, s-a dispus,

criticile nefiind întemeiate, iar, cât timp nu a fost încă achitată, nu se

justifica obligarea celorlalți în favoarea acesteia.

Apelanta U. 2005 S.C.

Satu Mare a criticat sentința doar referitor la obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată, astfel că apelul declarat de aceasta a fost analizat

doar din acest punct de vedere.

Astfel, s-a

reținut că nu s-a opus apelanta pârâtă admiterii acțiunii referitor la

restituirea în natură a terenului în litigiu, însă a solicitat contravaloarea

investițiilor efectuate, astfel că, datorită acestui aspect, s-a impus

administrarea unei probațiuni tehnice, ce a impus cheltuieli suplimentare,

astfel încât, în mod corect, instanța de fond a dispus, conform art. 276 C.

proc. civ., plata parțială a acestora, criticile nefiind fondate.

Cât privește

despăgubirile acordate intervenientului D.I.V., în valoare de 27.364 lei,

acesta a intrat în posesia unei cote părți din terenul de fotbal, situat în

localitatea Satu Mare, strada Zorilor, în baza unui contract de închiriere,

încheiat cu A.C.S.V., pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 aprilie 2006,

deci după data la care apelanta reclamantă a notificat, în baza Legii nr. 10/2001,

Primarul Municipiului Satu Mare pentru restituirea în natură a imobilului în

litigiu.

De altfel, între D.I.V.

și apelanta reclamantă, la data de 12 iulie 2006, s-a încheiat o înțelegere,

conform căreia, notificatoarea a fost de acord ca terenul să fie administrat în

continuare de acesta, fără plata vreunei chirii, până la soluționarea

irevocabilă a litigiului, iar, potrivit contractului inițial de închiriere, din

22 februarie 2006, A.C.S. Voința și-a dat acordul efectuării de către locatar a

unor lucrări de amenajare a terenului. Conform completării înțelegerii

intervenite între părți, notificatoarea l-a împuternicit pe locator să ia orice

măsuri pentru protejarea, conservarea, întreținerea imobilului, deci, din

aceasta reiese, implicit, faptul că acesta a fost autorizat să ia măsuri pentru

efectuarea lucrărilor de împrejmuire, de reparare a clădirilor aflate în

paragină, astfel că, în mod corect, instanța de fond a acordat contravaloarea

investițiilor efectuate, criticile nefiind fondate.

Referitor la apelul

declarat de A.C.S.V. Satu Mare, s-au reținut următoarele:

Analizând cuprinsul

cererii de chemare în judecată, s-a reținut faptul că reclamanta V.A. a

solicitat anularea dispoziției nr. 954 din 21 iunie 2006, emisă de Primarul

Municipiului Satu Mare, a se constata că este îndreptățită la restituirea în

natură a imobilului înscris în CF Satu Mare, a fi restituit terenul în natură,

cu înscrierea în CF și cheltuieli de judecată.

Cu ocazia acordării

cuvântului pe fond, avocatul acesteia a solicitat admiterea acțiunii astfel cum

a fost formulată, restituirea în natură a terenului liber, acordarea

despăgubirilor în echivalent pentru suprafața de 210 m.p., teren afectat de

drum, a se lua act de tranzacția încheiată cu SC O. SA Satu Mare, a fi respinse

cererile reconvențională și cea de intervenție în interes propriu.

Într-adevăr, prin

sentința apelată, instanța nu a dispus, în mod expres, anularea dispoziției

contestate, însă, prin faptul că a admis doar în parte acțiunea, implicit,

raportat la cele dispuse, s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere,

neexistând, de altfel, motive de anulare a acesteia.

Prin faptul că s-a

solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu, chiar dacă nu s-a

indicat expres cine este unitatea deținătoare competentă în acest sens,

instanța de fond, raportat la probele administrate, în mod corect, a dispus

obligarea Asociației la restituirea imobilului în natură.

Instanța avea

obligația de a determina, dintre cei împrocesați, care are calitatea de a

proceda la restituirea în natură, câtă vreme această obligație derivă din

dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar Asociația, raportat la obiectul litigiului,

avea posibilitatea de a se apăra, de a face orice precizări referitor la lipsa

obligației sale în acest sens, însă, s-a dovedit că aceasta este unitatea

deținătoare a imobilului, astfel încât instanța, în mod corect, fără a omite

analiza tuturor cererilor, a dispus conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

De altfel, reclamanta

a notificat, inițial, Primăria Municipiului Satu Mare, solicitând restituirea

în natură a terenului, a soluționat parțial această solicitare, pentru 210 m.p.

teren ocupat de o stradă, iar, referitor la diferența de teren, a transmis notificarea

unității deținătoare - U. 2005 S.C., dispozițiile art. 22 alin. (1) - (4) din

Legea nr. 10/2001 fiind respectate în speță.

Astfel, prin litigiul

promovat, nu s-a încercat eludarea dispozițiilor legale în materie, ci s-a

procedat conform acestora, iar faptul că nu s-a așteptat ca unitatea

deținătoare să emită o dispoziție nu poate conduce la concluzia

inadmisibilității acțiunii, întrucât s-ar încălca art. 6 al CEDO - dreptul de

acces la un tribunal, iar, pe de altă parte, unitatea deținătoare avea

posibilitatea, dacă dorea tranșarea litigiului, să emită o dispoziție, iar acesta

ar fi rămas fără obiect.

Cât privește

investițiile efectuate pe terenul în litigiu, din probele administrate și necontestate

de către părți, s-a reținut că, la data de 24 decembrie 1977, prin autorizația

pentru executare de lucrări nr. 300, la cererea U.J.C.M. Satu Mare, antecesoare

a SC U. 2005 S.C. Satu Mare, a fost autorizată a amenaja un teren de sport „V.”,

în Satu Mare, Baza Sportivă - strada Zorilor. C.S.V. - apelant în cauză, este

succesorul fostei A.S.V., acesta a dobândit personalitate juridică, potrivit

sentinței civile nr. 10/PI/2000 a Tribunalului Satu Mare.

Atât C.S.V., cât și U.J.C.M.

Satu Mare au invocat că au efectuat investiții pe terenul în litigiu, astfel că

instanța a administrat probe, din care să rezulte care dintre acestea le-au

efectuat efectiv și, implicit, care este îndreptățită la obținerea

contravalorii acestora, conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens, s-a

reținut că asociația sportivă a funcționat în cadrul fostei U.J.C.M. Satu Mare,

fără a fi avut un patrimoniu propriu distinct. De altfel, faptul că această

Asociație a funcționat pe lângă A.T.C.M. reiese chiar din actul adițional de

constituire al acesteia, iar, conform Statutului A.T.C.O.M. - fost U.J.C.M., la

art. 1, s-a precizat că, în cadrul acesteia, sunt cuprinse și C.S.V.,

asociațiile culturale științifice, cluburile de agrement.

Mai mult, chiar din

cererea de aprobare a reorganizării conform Legii nr. 21/1924 - Dosar nr. 8/PJ/2000,

atașat în cauză, se observă că s-a recunoscut faptul că a fost înființată în

anul 1951, de Adunarea Generală a membrilor asociațiilor meșteșugare, iar,

din 1960, a funcționat în subordinea U.J.C.M., faptul că, după anul 1990, s-a

schimbat statutul, s-a reorganizat este irelevant în speță, lucrările de

investiții fiind anterioare și, în raport cu această împrejurare, se impunea

analiza celui îndreptățit la contravaloarea acestora.

Pentru realizarea

investițiilor s-a întocmit un proiect nr. 216/1976 de către U.J.C.M.

–antecesoarea SC U. 2005 S.C., iar tema de proiectare a fost aprobată cu nr. 145/1976,

sens în care aceasta a precizat că are la dispoziție 120.000 lei ce trebuie

cheltuiți în anul 1976. Chiar și avizul pentru branșamente la apă s-a acordat

tot U.J.C.M.-ului, devizul general pentru amenajare, în valoare de 163.900 lei

a fost întocmit tot de U.J.C.M., la fel cel de obiect împrejmuire, rețele

exterioare. Este irelevant, de asemenea, faptul că există dispoziții de plată

din care reiese efectuarea de plăți de către Asociație, câtă vreme, conform

celor expuse, fondurile erau alocate de U.J.C.M., în cadrul căreia funcționa.

Era firesc ca, inclusiv, în procesul - verbal de recepție, să apară numele

Asociației, câtă vreme era beneficiara, însă nu și plătitorul acestora, sumele

necesare fiind alocate de antecesoarea U. 2005 S.C.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs reclamanta - pârâtă V.A. și pârâtele U. 2005 S.C. Satu

Mare și A.C.S.V. Satu Mare.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta-reclamantă V.A. a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate; anularea Dispoziției nr. 954 din 21 iunie 2006,

emisă de Primarul Municipiului Satu Mare; constatarea că recurenta V.A.,

născută P., în calitate de moștenitoare după K.I., căsătorită P., decedată,

este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în litigiu, preluat

fără titlu valabil, înscris în CF Satu Mare, în suprafață totală de 5.614 m.p.,

din care este posibilă restituirea în natură a 5.413 m.p., în suprafață totală

de 5.618 m.p., din care este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 5.428

m.p.; să se constate că recurenta este îndreptățită la măsuri reparatorii în

echivalent pentru terenul de 210 m.p., din suprafața de 5.618 părți, înscris în

CF, afectat de drum public; să se ia act de tranzacția intervenită între

reclamanta - recurentă și intimata SC O. SA, pentru suprafața de teren de 201

m.p., aflat în patrimoniul societății intimate SC O. SA Satu Mare; să se

dispună, în baza art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, restituirea în natură a

terenurilor identificate mai sus, respectiv, 5.413 m.p., și 5.428 m.p., în baza

planului de situație întocmit de SC T.S. SRL, cu înscrierea dreptului de

proprietate pe seama reclamantei - recurente, în CF Satu Mare și să se admită

excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei - recurente, în

acțiunea reconvențională formulată de intimați, precum și excepția

inadmisibilității acțiunii reconvenționale depusă de SC U. 2005 S.C., C.S.V. și

acțiunea reconvențională a intervenientului D.I.V. pentru investiții.

În subsidiar, a

solicitat să se respingă acțiunea reconvențională formulată de intimații - apelanți

C.S.V. Satu Mare și U. 2005 S.C. Satu Mare, precum și cererea de intervenție în

interes propriu, formulată de D.I.V. și să fie obligați intimații la suportarea

integrală a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și

onorariu de expertiză, în valoare totală de 7.340 lei, achitate de recurentă.

În dezvoltarea

criticilor, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:

Hotărârile instanței

de fond si a instanței de apel sunt nelegale și netemeinice, atât sub aspectul

soluționării excepțiilor ridicate de reclamanta - recurentă, cât și sub

aspectul soluționării cauzei pe fond.

Reclamanta-recurentă

a invocat, în temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001, excepția lipsei calității

procesuale pasive în cererea reconvențională formulată de C.S.V. U. 2005 S.C. Satu

Mare, precum și în cererea de intervenție formulată de D.I.V.

Astfel, aceasta a

arătat că, în privința restituirii imobilelor teren, legiuitorul nu a

condiționat în nici un fel restituirea acestora, în situația în care există pe

teren construcții ușoare demontabile, cum este, în speță, o construcție cu

destinație vestiar, din lemn.

În cadrul procedurii

speciale prevăzută de Legea 10/2001, restituirea nu poate fi condiționată de

obligarea persoanelor îndreptățite, la plata unor despăgubiri, deoarece

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 prevăd restituirea acestor imobile

libere de orice sarcini și în starea în care se află la data cererii de

restituire.

Plata unor

despăgubiri este posibilă numai în condițiile art. 48, fost 53 din Legea nr. 10/2001,

modificată, text care prevede expres situațiile în care persoanele îndreptățite

la restituire pot fi obligate la plata de despăgubiri pentru sporul de valoare

adus imobilelor ce li se restituie.

Potrivit acestei

dispoziții legale, numai chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare

adus imobilelor cu destinație de locuință prin îmbunătățirile necesare și

utile.

Or, în cauză, aceste

despăgubiri nu sunt solicitate de chiriași, nici unul dintre pârâții - reclamanți

sau intervenient nu au această calitate, iar imobilul ce urmează să fie

restituit reclamantei - recurente este teren și nu este imobil cu destinație de

locuință, așa cum se cere în dispoziția legală susmenționată.

Față de aceste

dispoziții legale, în cadrul procedurii speciale cu care a fost sesizat

Tribunalul Satu Mare pentru restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001,

reclamanta - recurentă nu are calilatea procesuală pasivă pentru a fi obligată

la despăgubirile solicitate.

Astfel,

contravaloarea unor lucrări de investiții efectuate la bunul respectiv vor

putea fi, eventual, valorificate într-o acțiune de drept comun întemeiată pe

îmbogățirea fără justă cauză și nu în baza dispozițiilor legii speciale.

Această excepție se

justifică cu atât mai mult cu cât, pe fondul cauzei, a invocat că pârâții

reconvenționali, C.S.V. și SC U. 2005 S.C., nu au calitate de unități

deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001.

Notificarea depusă în

baza Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului Satu Mare a fost soluționată

parțial de Primarul Municipiului Satu Mare, prin dispoziția 954 din 21 iunie 2006,

cu o ofertă de acordare a măsurătorilor reparatorii, prin echivalent, pentru o

cotă de 210/5618 părți, ce nu se poate restitui în natură, din imobilul înscris

în Cf Satu Mare, având destinație de stradă.

Pentru diferența de

teren înscrisă în Cf Satu Mare, Primăria Municipiului Satu Mare a trimis

soluționarea notificării la SC U. 2005 S.C. și SC O. SA Satu Mare, considerând

că aceste societăți, deținând imobilul, au competența, în temeiul art. 22 din

Legea nr. 10/2001, pentru soluționarea notificării.

Dispoziția emisă de

Primarul Municipiului Satu Mare este nelegală, deoarece Primarul Municipiului Satu

Mare avea competența de a soluționa în întregime notificarea depusă, imobilul

revendicat de apelantă în baza Legii nr. 10/2001 fiind intabulat pe numele

Statului Român, cu titlu juridic de bun abandonat, și, în temeiul art. 36 din

Legea 18/1991, formează domeniul privat al orașului Satu Mare.

În mod greșit,

s-a considerat că unitatea deținătoare ar fi SC O. SA și SC U. 2005 S.C. sau C.S.V.,

întrucât nici una dintre aceste entități nu avea în detenție legală imobilul

notificat.

Societatea

cooperativă U. 2005 S.C. a deținut imobilul din litigiu înainte de anul 1990.

După anul 1990, o perioadă lungă de timp, imobilul care a fost amenajat ca bază

sportivă a fost abandonat, iar, în ultimii ani, C.S.V. a preluat folosința

terenului, fără nici un titlu legal.

Din dispozițiile

legii speciale, rezultă că imobilul revendicat în baza Legii nr. 10/2001

trebuie să fie deținut în mod legal de o entitate care va fi învestită cu

soluționarea notificării, cu condiția ca această entitate să aibă o deținere

legală asupra imobilului revendicat.

Eventual, SC U. 2005

S.C. putea invoca o deținere legală înainte de anul 1990, însă, la data

apariției Legii nr. 10/2001, nu mai avea în posesie imobilul.

În ceea privește C.S.V.,

acesta nu a putut prezenta nici un act legal, în temeiul căruia ar fi dobândit

posesia imobilului, respectiv, sub ce titlu juridic figurează, în patrimoniul

acestei asociații, imobilul din litigiu.

Persoana fizică,

intervenientul D.I.V., de asemenea, nu are titlu legal pentru deținerea

imobilului.

În ceea ce privește

pe intimata SC O. SA, după depunerea acțiunii, în cursul judecării cauzei,

părțile au încheiat o tranzacție care a fost depusă la dosar, în care s-au

înțeles că, din terenul înscris, o suprafață de 201 m.p., aflată în incinta

acestei societăți comerciale, reclamanta a înțeles să o cedeze, pentru prețul

convenit de 18.000 lei, preț care a fost achitat integral la data semnării

tranzacției, 30 noiembrie 2006.

În temeiul art. 271

C. proc. civ., s-a solicitat să se ia act de tranzacția încheiată. Instanța de

fond, prin hotărârea pronunțată, deși exista această tranzacție depusă la

dosar, a respins cererea părților. Această restituire, în prezent, este

imposibil de realizat, deoarece, în baza tranzacției încheiată, SC O. SA a

obținut certificat de proprietate pentru întreaga suprafață de teren,

proprietate de stat, pe care o deține, în care este inclusă și această

suprafață, care provine din proprietatea apelantei.

Existând această

suprapunere de teren, înscrierea dreptului de proprietate în Cf, conform

dispoziției sentinței pronunțată, nu este posibilă.

Soluțiile pronunțate,

în ceea ce privește acțiunile reconventionale, sunt nelegale și neîntemeiate,

întrucât nu s-a examinat instituția juridică a îmbogățirii fără justă cauză,

instituție în care se aplică reguli speciale privind întinderea despăgubirii și

în ce măsură există o îmbogățire în patrimoniul reclamantei-recurente, care, de

mai bine de 50 de ani, a fost privată de către Statul Român de folosința legală

a imobilului, preluat fără titlu valabil.

În ceea ce priveste

acest motiv de recurs, s-au reluat, în esență, argumentele privind

soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a

reclamantei, care, astfel, nu se mai impun a fi reluate.

S-a invocat faptul că

intervenientul D.I.V. a deținut acest imobil, o perioadă de timp, fără nici un

titlu legal, că a fost reziliat unilateral contractul de închiriere pe care

acesta l-a avut cu A.S.V. și că, fără să plătească chirie sau contravaloarea

folosinței, recurentei sau altor persoane juridice, deși a realizat

venituri din exploatarea terenului de sport amenajat, instanța de fond a

obligat reclamanta la plata investițiilor efectuate, către această parte.

Astfel, instanțele

trebuiau să examineze reaua - credință a intervenientului și să

constate,că investițiile pretinse au fost făcute după depunerea acțiunii și nu

avea un acord expres pentru acestea, ci doar pentru folosința normală.

În acest sens, s-a

susținut că soluția legală era disjungerea acțiunilor reconventionale și a

cererii de intervenție și învestirea instanței competente, Judecătoria Satu

Mare, cu soluționarea acestor cereri.

Cât privește

evaluarea acestor investiții, s-a invocat că, în fața instanței de fond, au

fost efectuate două expertize: o expertiză efectuată de către ing. P.D.,

expertiză care stabilește valoarea acestor investiții la suma de 191.541 lei,

pe care reclamanta ar trebui să o achite, atât C.S.V., cât și SC U. 2005 S.C.,

și o sumă de 17.079 lei, intervenientului D.I.V.

Prin această

evaluare, valoarea investițiilor efectuate tinde a ajunge la valoarea de

circulație reală a terenulu, la care recurenta este îndreptățită pentru

restituirea în natură.

Recurenta reclamantă

a arătat că nu și-a însușit nici expertiza efectuată de comisia de 3

experți, deoarece, prin evaluarea făcută de acești experți, s-a ajuns la valori

mult exagerate. Aceste investiții au o vechime de peste 40 de ani, au fost

efectuate de către antecesoarea de drept a U. 2005 S.C., astfel, pentru

reclamantă, aceste investiții, în prezent, nu reprezintă nici o valoare, iar

căsuța de lemn descompletată este evaluată la o valoare care depășește valoarea

de circulație actuală a unei căsuțe de lemn nouă.

Recurenta nu poate

accepta valoarea stabilită de către comisia de 3 experți, nici pe considerentul

că, în expertiză, se face evaluarea căsuței de lemn, așa cum este în prezent, o

dată pentru U. 5000 S.C. și, separat, investiții pentru D.l.V. Prin acest mod,

recurenta este obligată de două ori să plătească o parte din valoarea căsuței

de lemn.

Cei trei experți au

concluzionat că această căsuță de lemn nu este demontabilă, fără să arate, în

concret, motivul, deși, prin esență, aceste construcții de lemn sunt demontabile.

S-a susținut

și că, prin hotărârile pronunțate, au fost încălcate grav drepturile

reclamantei-recurente, procedura fiind mult prelungită, fiind încălcate art. 1

Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

Prin motivele de

recurs formulate, recurenta - pârâtă U. 2005 S.C. Satu Mare a solicitat

admiterea recursului și modificarea in parte a deciziei atacate, in sensul

admiterii apelului declarat de societate si modificării sentinței civile nr. 1284/

D din 1 iulie 2010, pronunțata de Tribunalul Satu Mare, in sensul inlaturarii

obligației stabilite in sarcina societății de a achita cheltuieli de judecata

in valoare de 2.446,67 lei, pentru următoarele argumente:

Instanța de apel a

reținut corect faptul că societatea a criticat sentința de fond doar sub

aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, că nu s-a opus admiterii

acțiunii reclamantei, insa, prin aplicarea greșita a legii, a reținut ca,

solicitind contravaloarea investițiilor, care a impus administrarea unei

probatiuni, in mod corect, este obligată la plata unei parti a cheltuielilor de

judecata, in baza art. 276 C. proc. civ.

În acest sens, s-a

reiterat că societatea a recunoscut la prima zi de infătisare cererea

reclamantei, iar, cu toate că a formulat cerere reconventionala, nu a declanșat

promovarea acestei acțiuni, întrucât, in vederea soluționării notificării, a

avut la dispoziție 60 de zile, reclamanta neasteptind expirarea acestui termen,

si nici nu a ocazionat cheltuieli de judecata, intrucit valoarea investițiilor,

solicitata in cadrul cererii reconventionale, este inferioara valorii stabilite

prin expertiza, astfel, s-ar fi putut încheia o tranzacție cu reclamanta, chiar

in cursul procesului, dacă aceasta îi recunoștea pretențiile, insa orice

încercare in vederea încheierii unei tranzacții a fost refuzata de reclamanta,

atitudine care a generat alte cheltuieli de judecata.

Intrucit nu a

contestat nici expertiza efectuata si nu a solicitat contraexpertiza, recurenta

pârâtă a considerat ca nu este in culpa procesuala, astfel încât instanța de

apel, in mod greșit, a respins apelul declarat.

Recurenta - pârâtă A.C.S.V.

Satu Mare a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea

cauzei de către instanța de apel.

În dezvoltarea

criticilor, recurenta-pârâtă a arătat următoarele:

Instanța de apel nu

s-a conformat disp. art. 298, art. 114

1

alin. (2) și art. 289 alin.

(2) C. proc. civ., cu toate că a formulat în mod expres cerere privind

comunicarea tuturor actelor depuse la dosar de către părți, în ședința publică

din data de 17 februarie 2011, instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că

aceste acte le-au fost remise și a închis faza dezbaterilor; chiar și în

concluziile formulate în scris au atras atenția asupra acestui neajuns.

Acest procedeu atrage

incidența prevederilor art. 105 alin. (2), respectiv a prevederilor art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

În cauză, sunt

incidente și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, deși,

prin apelul declarat, formulaseră cereri de probațiune, instanța de apel le-a

omis, așa cum rezultă din însăși motivarea deciziei.

Încălcarea

prevederilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ. a condus la încălcarea gravă a

drepturilor procesuale, a dreptului la un proces echitabil, ceea ce impune

admiterea prezentului recurs.

S-a susținut că

instanța de apel a omis și cercetarea tuturor motivelor de apel, referitor

la faptul că reclamanta și-a modificat acțiunea și a formulat cereri noi,

modificări care nu le-au fost comunicate și nu au fost dezbătute la proces,

fapt care a condus la o soluție nelegală, cu încălcarea principiilor

contradictorialității și disponibilității.

Astfel, instanța de

fond nu s-a pronunțat, prin dispozitiv, asupra cererilor privind anularea

dispoziției atacate; constatarea faptului că reclamanta este îndreptățită la

restituirea în natură a imobilului; înscrierea în cartea funciară a dreptului

de proprietate al reclamantei.

Instanța de fond a

dispus asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv obligarea subscrisei la

restituirea către reclamantă a unui teren. Or, instanța nu a fost învestită de

către reclamantă cu o atare cerere și, pe parcursul procesului, nu a fost

pusă în discuție vreo atare cerere.

În același sens,

deși nu fusese legal învestită cu cererile din concluziile scrise, care nu le

au fost comunicate, prin sentința pronunțată, instanța de fond le-a luat,

totuși, în calcul și a admis o parte a acestora.

În aceste condiții,

erau aplicabile, în cauză, prevederile art. 297 alin. (1) teza I C. pr