ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4203/2011

HOTĂRÂRE
16.12.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4203/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 decembrie 2011

Asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 237/LC din 21 mai 2010, Tribunalul Satu Mare, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția neîndeplinirii

procedurii concilierii directe și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.I.

SRL SATU MARE împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE pentru

Serviciul Public Exploatarea Spațiului Locativ Satu Mare și, în consecință a

obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.878.319 lei pretenții.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, acțiunea

reclamantei este întemeiată avându-se în vedere următoarele considerente:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția civilă, la data

de 03 aprilie 2007, reclamanta S.C. P.I. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE la plata sumei de 500.000 lei,

reprezentând suma reactualizată la care pârâtul a fost obligat prin sentința

civilă nr. 1561 din 04 iunie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă

și irevocabilă, începând din anul 1995 până în ianuarie 2007 și dobânzile

aferente acesteia.

Tribunalul

Satu Mare, secția civilă, prin încheierea nr. 58/D din 26 iunie 2009 a trimis

cauza spre soluționare la Secția comercială și de contencios administrativ care

a făcut obiectul dosarului nr. 2893/83/2009.

Prin

precizarea de acțiune făcută la data de 05 mai 2010, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtului la plata sumei de 1.878.319 lei, reprezentând devalorizarea

sumei de 568.000.000 rol achitată de pârât potrivit sentinței civile nr. 1561

din 04 iunie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, raportată la indicele de inflație

comunicat de Institutul Național de Statistică prin adresa nr. 157 din 29

aprilie 2010, aflată la fila 97 dosar fond.

Instanța

a constatat că acțiunea reclamantei este scutită de la plata taxei de timbru,

întru-cât firma nu a avut venituri în ultimii 3 ani.

În

ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă în baza sentinței civile

nr. 1561/2006, instanța a reținut că acestea nu pot fi puse în discuție,

întrucât există autoritate de lucru judecat și față de temeiurile juridice

precizate, respectiv art. 998 C. civ. și răspunderea civilă delictuală.

Referitor

la întâmpinare și apărările formulate de către pârât, instanța a apreciat că

acestea nu pot fi primite, întrucât s-a dovedit prin probele administrate că s-au

respectat prevederile art. 720

1

concilierea, conform scrisorii recomandate cu confirmare de primire depusă în

copie.

Legat

de natura pretențiilor, după cum s-a arătat în acțiune, acestea au ca obiect

doar reactualizarea sumei de 568.000.000 rol, stabilită irevocabil prin

sentința civilă nr. 1561 din 04 iunie 2006 a Judecătoriei Satu Mare , astfel că

acestea nu mai pot fi puse în discuție și că sumele solicitate în anul 2007 au

fost achitate doar parțial, iar expertiza depusă în cauză confirmă o sumă mai

mare.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 49/C/201 l/A din 24 mai a admis apelul declarat de apelantul pârât CONSILIUL

LOCAL SATU MARE, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC P.I. SRL cu sediul

în Satu Mare împotriva sentinței nr. 237/LC din 21 mai 2010, pronunțată de

Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a admis excepția

prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile vizând perioada

ianuarie 1995 - 3 aprilie 2006.

A

admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.797,67

lei, cu titlu de despăgubiri, respingând pretențiile aferente perioadei 1995 -

3 aprilie 2006 și menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată

a dispus obligarea intimatei reclamante la plata sumei de 2289 lei,

reprezentând taxa judiciară de timbru, ce trebuia achitată la prima instanță și

la plata sumei de 10.307,3 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă SC P.I. SRL, a solicitat

respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Pe

parcursul soluționării cauzei în apel, apelantul a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei intimate de a porni acțiunea în

despăgubiri, iar la termenul de judecată din data de 17 mai 2011, instanța de

apel, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune

pentru pretențiile aferente perioadei 1995-03 aprilie 2006.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03 aprilie 2009,

reclamanta S.C. P.I. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului CONSILIUL LOCAL AL

MUNICIPIULUI SATU MARE la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând suma

reactualizată din anul 1999 până în februarie 2007 și dobânzile aferente sumei

la care pârâtul a fost obligat în favoarea sa prin sentința civilă nr.1561/04

iunie 2006 a Judecătoriei Satu Mare , definitivă și irevocabilă, iar prin

precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 05 mai 2010,

reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.878.319 lei,

reprezentând devalorizarea sumei de 568.000.000 rol achitată de pârât potrivit

sentinței civile susmenționate, suma fiind calculată prin raportare la indicele

mediu al prețurilor de consum din anul 1995 față de ianuarie 2007.

Instanța

a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este

nefondată, avându-se în vedere că din adresa nr. 11512 din 02 aprilie 2011

emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,

rezultă că, a existat înregistrată în registrul comerțului S.C. P.I. S.R.L., cu

nr. de ordine J30/1332/1994, societatea fiind radiată la data de 27 februarie 2003

și că ulterior, la data de 12 mai 2006, s-a înmatriculat în registrul comerțului

o societate având aceeași denumire - S.C. P.I. S.R.L., cu nr. de ordine

Față

de data înregistrării dosarului nr. 8648/2005 al Judecătoriei Satu Mare (dosar

inițial nr. 14335/2001 al aceleiași instanțe), rezultă că, parte în acțiunea ce

a format aceste dosare a fost S.C. P.I. S.R.L., cu nr. de ordine în registrul

comerțului J30/1332/1994, iar cererea de chemare în judecată ce formează

obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 03 aprilie 2009 de către

reclamanta S.C. P.I. S.R.L. cu nr. de ordine J30/471/2006.

Pentru

a-și dovedi calitatea procesuală activă, reclamanta a depus la dosarul cauzei,

în faza de apel, două contracte de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase,

primul fiind încheiat la data de 10 decembrie 2002 de către S.C. P.I. S.R.L. cu

numărul de ordine în registrul comerțului J30/1332/1994, în calitate de

vânzătoare și D.P., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, obiectul

contractul formându-l, printre altele, și orice drepturi ce urmează a fi

stabilite de către instanța de judecată în dosarul nr. 14335/2001.

Ulterior,

prin contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase încheiat la data de 14

mai 2006 între D.P., în calitate de vânzător și S.C. P.I. S.R.L. cu nr. de

ordine J30/471/2006, în calitate de cumpărătoare, s-au vândut/cumpărat orice

drepturi ce urmează a fi stabilite de instanța de judecată, în ceea ce privește

daunele solicitate de către vânzător în dosarul nr. 14335/2001, 5299/2002 și

8648/2005-R, aflate pe rol la Judecătoria și Tribunalul Satu Mare.

Raportat

la aceste două contracte succesive de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase

și având în vedere că dosarul nr. 14335/2001 este dosarul sub care a fost

inițial înregistrată acțiunea ce face obiectul dosarul nr. 8648/2005, în care

s-a pronunțat sentința civilă nr. 1561 din 04 aprilie 2006 a Judecătoriei Satu

Mare, pe care reclamanta își fundamentează acțiunea, instanța a constatat că a

operat o transmitere convențională a calității procesuale active de la S.C. P.I.

S.R.L. având nr. de ordine în registrul comerțului J30/1332/1994 la S.C. P.I. S.R.L.

având nr. de ordine J30/471/2006, aceasta din urmă devenind titular al

dreptului din raportul juridic dedus judecății și în consecință justificând

calitatea procesuală activă în formularea acțiunii.

În

ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru

pretențiile formulate de reclamantă aferente perioadei 1995 - 03 aprilie 2006,

instanța a reținut că, raportat la prevederile art. 3 alin. (1) și art. 7 alin.

(2) din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție de 3 ani s-a

împlinit.

Curtea

de Apel Oradea a avut în vedere faptul că, reclamanta a solicitat despăgubiri

reprezentând reactualizarea cu indicele de inflație a sumei obținute împotriva

pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE prin sentința civilă nr.

1561 din 04 aprilie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, pe perioada 1995 - ianuarie

2007 și în raport de cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în

dosarul 8648/2005 al Judecătoriei Satu Mare, pe care s-a fundamentat soluția

pronunțată în cauză, expertul contabil a calculat contravaloarea profitului

nerealizat de S.C. P.I. S.R.L. prin nerespectarea unor clauze contractuale,

prejudiciul fiind calculat pentru anii 1995, 1996 și 1997 și că reactualizarea

cu indicele de inflație a sumei menționate tinde la acoperirea întregului

prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii

dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței.

Instanța

a reținut că, raportat la data înregistrării acțiuni pe rolul Tribunalului Satu

Mare, pentru perioada 1995 - 03 aprilie 2006 acțiunea reclamantei este

prescrisă, impunându-se, în consecință, respingerea pretențiilor aferente

perioadei 1995-03 aprilie 2006 ca fiind prescrise și ca fiind întemeiate doar

pretențiile reclamantei în sumă de 1.797,67 lei, sumă calculată prin aplicarea

indicelui de inflație la suma de 56.800 lei raportat la perioada aprilie 2006 -

ianuarie 2007, întrucât este evident că, prin executarea cu întârziere a

hotărârii judecătorești prin care pârâtul a fost obligat la plată, reclamantei

i s-a produs un prejudiciu prin deprecierea valorii sumei obținute.

Cât

privește motivul de apel privind neîndeplinirea procedurii concilierii directe,

s-a reținut că acesta este nefondat, în raport de înscrisul aflat în dosarul de

fond la fila 67, din care a rezultat că reclamanta a notificat și invitat la

conciliere directă pârâtul pentru data de 31 martie 2009, notificarea fiind

expediată la data de 12 martie 2009 prin scrisoare recomandată, potrivit

înscrisului de la fila 68 din dosarul de fond.

Instanța

a apreciat că, în cazul persoanelor juridice, nu se pot acorda scutiri de plata

taxei judiciare de timbru, ci numai facilități constând în reduceri, eșalonări

sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru și că din cuprinsul

balanțelor de verificare depuse pe perioada 01 februarie 2010 -30 aprilie 2010,

rezultă că societatea nu a realizat venituri pe această perioadă, putându-se,

deci, acorda o reducere a taxei judiciare de timbru de la suma de 22.894 lei,

ce trebuia stabilită în sarcina reclamantei, raportat la cuantumul pretențiilor

solicitate, la suma de 2.289 lei, ce reprezintă 10% din taxa judiciară de

timbru ce trebuia achitată, motiv pentru care, în baza art. 20 alin. (5) din

Legea nr. 146/1997, instanța a dispus obligarea intimatei reclamante la plata

sumei de 2289 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, ce trebuia achitată

în primă instanță.

Față

de culpa procesuală a intimatei în apel, în baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., aceasta a fost obligată să plătească apelantului suma de 10.307,3 lei

cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar calculate corespunzător pretențiilor pentru care a fost

respinsă acțiunea reclamantei.

Împotriva

menționatei decizii, reclamanta SC P.I. SRL SATU MARE a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod

greșit instanța de apel i-a respins pretențiile ca fiind prescrise pentru

perioada 1995 – 03 aprilie 2006, conform art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (2)

din Decretul nr. 167/1958, reținând că termenul general de prescripție de 3 ani

s-a împlinit.

Recurenta-reclamantă

critică decizia pronunțată de instanța de apel, întrucât nu a avut în vedere

dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958

privind prescripția extinctivă, conform cărora cursul prescripției se întrerupe

prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.

În

concret, invocă în acest sens:

-

sentința civilă nr. 2130 din 3 aprilie 1997 a Judecătoriei Satu Mare prin care

s-a admis acțiunea precizată a reclamanților D.P. și D.V. și a obligat pârâtul

Serviciul Public – Exploatarea Spațiului Locativ Satu Mare la plata sumei de 76.930.000

lei, contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul din Satu Mare, din

fonduri proprii, definitivă prin decizia civilă nr. 701/AP din 23 iunie 1997 a

Tribunalului Satu Mare și irevocabilă prin decizia civilă nr. 268/C/1997 din 17

decembrie 1997 a Curții de Apel Oradea;

- sentința

civilă nr. 9621 din 20 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare prin care s-a

admis acțiunea reclamanților D.P. și D.V. și a fost obligat pârâtul CONSILIUL

LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE – Serviciul Public Exploatarea Spațiului

Locativ Satu Mare la plata sumei de 132.600.000 lei contravaloarea pretențiilor

reactualizate reprezentând beneficiu nerealizat (în baza sentinței civile nr.

2130 din 3 aprilie 1997 a Judecătoriei Satu Mare), împotriva căreia pârâtul a

formulat apel care a fost respins ca tardiv declarat;

- sentința

civilă nr. 6221 din 12 septembrie 2002 a Judecătoriei Satu Mare prin care s-a respins

acțiunea reclamanților D.P. și D.V. în nume propriu, prin care au solicitat

obligarea pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE la plata sumei de

568.000.000 lei daune interese pentru beneficiu nerealizat, conform expertizei

contabile aflate la dosar, iar prin decizia civilă nr. 236/Ap din 14 septembrie

1995 a Tribunalului Satu Mare s-a admis apelul declarat de reclamanții D.P. și D.V.

împotriva acestei sentințe care a fost desființată și trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Față

de titlurile executorii enumerate, reclamanta susține că în speță sunt

incidente dispozițiile art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora

termenul de prescripție a fost întrerupt de fiecare dată prin cererile de

chemare în judecată formulate.

Fiind

vorba de reactualizarea sumei solicitate în cauză, în baza sentinței civile nr.

1561/2006 a Judecătoriei Satu Mare nu se poate invoca excepția prescripției

extinctive, atâta timp cât până în anul 1999 au fost soluționate de instanțe pretențiile

reclamanților D.P. și D.V., referitoare la recuperarea investițiilor efectuate

în spațiul comercial menționat și numai ulterior s-a solicitat beneficiul nerealizat

raportat la investițiile efectuate, astfel că termenul de prescripție a fost

întrerupt conform art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958.

Intimatul pârât

MUNICIPIULUI SATU MARE prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea

recursului reclamantei, avându-se în vedere că prin expertiza efectuată în

dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1561/2006

a Judecătoriei Satu Mare

întocmită în anul

2002, s-au expertizat ultimii trei ani, respectiv 1999, 2000 și 2001,

nefăcându-se nicio trimitere la perioada anterioară, tocmai din prisma intervenirii

prescripției pentru acea perioadă.

Recursul

reclamantei

este

nefondat.

Înalta

Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de

înscrisurile dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată

că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză

nefiind întâlnită niciuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel,

recurenta interpretând greșit dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și art. 17

alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 formulează o critică nefondată cu privire

la modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de către instanța de

apel.

Curtea

de Apel Oradea a avut în vedere faptul că, reclamanta a solicitat despăgubiri

reprezentând reactualizarea cu indicele de inflație a sumei obținute împotriva

pârâtului Consiliul Local al Municipiului Satu Mare prin sentința civilă nr. 1561

din 04 aprilie 2006 a Judecătoriei Satu Mare pentru perioada 1995 - ianuarie

2007 și în raport de cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în

dosarul 8648/2005 al Judecătoriei Satu Mare, pe care s-a fundamentat soluția

pronunțată în cauză, expertul contabil a calculat contravaloarea profitului

nerealizat de S.C. P.I. S.R.L. prin nerespectarea unor clauze contractuale,

prejudiciul fiind calculat pentru anii 1995, 1996 și 1997 și că reactualizarea

cu indicele de inflație a sumei menționate tinde la acoperirea întregului

prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii

dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței.

Potrivit

art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când

se naște dreptul la acțiune.

În

cauză dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut în ianuarie 1995, or,

raportat la data înregistrării prezentei acțiuni pe rolul Tribunalului Satu

Mare, 3 aprilie 2007, pentru perioada 1995-3 aprilie 2006 acțiunea reclamantei este

prescrisă.

Din

această perspectivă, instanța de apel a examinat în mod corect cauza dedusă

judecății, în limitele învestirii, reținând că pentru pretențiile formulate de

reclamantă aferente perioadei ianuarie 1995-3 aprilie 2006, conform

prevederilor art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958,

termenul general de prescripție s-a împlinit.

Potrivit

prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se

întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare,

chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească ori la un

organ de arbitraj, necompetent.

Prescripția

nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de

chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a

perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.

Art.

17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, menționează faptul că, în cazul în care

prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de

arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe

să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în

cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.

Cererile

de chemare în judecată în care au fost pronunțate hotărârile menționate, la

care face referire recurenta reclamantă, au fost formulate de reclamanții

D.P. și D.V., în nume propriu și nu în calitate

de reprezentanți ai

SC P.I. SRL și ele au avut ca obiect investițiile realizate

de reclamanții persoane fizice din fonduri proprii.

Față

de această situație, în cauză, nu a intervenit niciunul din motivele de

întrerupere a cursului prescripției, astfel că instanța de apel a apreciat

corect ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei numai pentru suma de

1.797,67 lei, sumă calculată prin aplicarea indicelui de inflație la suma de 56.800

lei corespunzător perioadei aprilie 2006-ianuarie 2007, fiind evident că prin executarea

cu întârziere a hotărârii judecătorești prin care pârâtul a fost obligat la

plată, reclamantei i s-a produs un prejudiciu prin devalorizarea sumei

obținute.

Așa

fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul reclamantei

Cum

recurenta reclamantă este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., aceasta va fi obligată la plata către intimatul pârât CONSILIUL

LOCAL AL MUNICIPIULUI SATU MARE a sumei de 971 lei cheltuieli de judecată în

recurs, în baza facturilor fiscale aflate la filele 42 și 43 dosar recurs.

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL SATU MARE împotriva deciziei nr.

49/C/2011-A din

24

mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

SATU MARE la plata sumei de 971

lei cheltuieli de judecată către

intimatul CONSILIUL LOCAL AL

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.

Sursă