ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 22.06.2016, A., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar și Administrația Domeniului Public Satu Mare, să se pronunțe o hotărâre de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 350 mp, proprietatea societății reclamante, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 132.790 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plății) împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acțiunii.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1383, art. 1386 C. civ., art. 148 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Municipiul Satu Mare prin primar a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosință pentru terenul proprietatea sa, situat în incinta Pieței de alimente nr. 1 Satu Mare, pe care se află o clădire aflată în patrimoniul societății, valoare estimată la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plății efective.

Administrația Domeniului Public Satu Mare a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosință pentru respectivul teren, pe care a estimat-o la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plății efective.

Prin cererile din 03.11.2016, reclamanta și-a modificat petitul acțiunii, în sensul că a solicitat obligarea pârâților Administrația Domeniului Public Satu Mare și Consiliul Local al municipiului Satu Mare prin primar la plata, de către fiecare, a contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 350 mp, proprietatea sa, înscris în CF nr. x Satu Mare, estimată la suma de 86.163 euro TVA inclus (echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plății), împreună cu dobânda legală calculată până la data introducerii acțiunii, aferent perioadei 01.09.2013 - 31.08.2016. A considerat, totodată, că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a UAT, invocată prin întâmpinare și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local al municipiului Satu Mare, prin primar.

În subsidiar, reclamanta a achiesat, în parte, la cererile reconvenționale, în sensul că din suma totală de 37.173,60 euro, TVA inclus, aferentă folosinței celor 151 mp, este de acord cu plata sumei de 29.049 euro, TVA inclus, aferentă suprafeței de 118 mp, utilizată, astfel cum rezultă din planul de delimitare.

A solicitat astfel, compensarea sumelor datorate și obligarea pârâților la plata sumei de 57.114 euro, fiecare, TVA inclus, plus dobânda legală datorată.

Prin precizarea la cererea de chemare în judecată din 12.12.2016, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la judecata față de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Satu Mare prin primar și a chemat în judecată, alături de Administrația Domeniului Public Satu Mare, în calitate de pârât, Consiliul Local al municipiului Satu Mare.

Consiliul Local al municipiului Satu Mare a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata, în favoarea sa, a contravalorii lipsei de folosință pentru terenul proprietatea sa, situat în incinta Pieței de alimente nr. 1 Satu Mare, pe care se află o clădire aflată în patrimoniul societății, valoare estimată la suma de 37.173,60 euro, TVA inclus, echivalentul în RON la cursul BNR din data efectuării plății, la care se adaugă dobânda legală calculată până la momentul plății efective.

La 17.01.2017, reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, precum și modificare apetitului acțiunii, de la suma de 132.790 euro, plus dobânda legală la suma de 86.163 euro, TVA inclus, împreună cu dobânda legală. A solicitat compensarea sumelor datorate și obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 57.114 euro, TVA inclus, plus dobânda legală datorată, urmare a lipsei de folosință a terenului menționat, rezultată din diferența dintre suma de 86.163 euro TVA inclus, aferentă celor 350 mp utilizați de către pârâți și suma de 29.049 euro, TVA inclus, aferentă celor 118 mp folosiți de reclamantă.

Prin sentința nr. 143/D/22.06.2018, Tribunalul Satu Mare, secția 1 civilă a admis în parte, acțiunea precizată; a admis, în parte, cererile reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți; a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plății a sumei de 58.104 euro, iar pe reclamantă să plătească pârâților echivalentul în RON la cursul oficial BNR din ziua plății a sumei de 33.850 euro, cu titlu despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 31.08.2016 și până la efectuarea plății; a compensat datoriile reciproce, cu obligarea pârâților de a plăti reclamantei diferența de 24.254 euro în echivalentul valoric la cursul oficial BNR din ziua plății; a respins restul cererilor, ca nefondate; a compensat cheltuielile de judecată.

Prin decizia nr. 20/Ap/22.012019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelurile declarate de S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară prin administrator judiciar A. și de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială prin primar și Administrația Domeniului Public Satu Mare împotriva sentinței tribunalului, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanță din oficiu, sentința fiind anulată, în întregime, în baza art. 480 alin. (6) C. proc. civ., iar procesul reținut spre judecare, cu fixare termen cu citare părți.

Prin decizia nr. 176/A/19.03.2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, evocând fondul, a admis, în parte, acțiunea precizată și modificată; a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 58.104 euro în echivalentul în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul lipsei de folosință al terenului din litigiu al reclamantei, pentru perioada 01.09.2013-31.08.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective; a obligat pe pârâți să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, suma de 1100 RON, reprezentând onorarii parțiale experți.

Prin decizia nr. 363/12.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 176/A/19.03.2019 a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel; a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Satu Mare și Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială prin primar și Administrația Domeniului Public Satu Mare împotriva aceleiași decizii.

Prin decizia nr. 327/A/16.06.2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, evocând fondul, a admis, în parte, acțiunea precizată și modificată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare - Unitatea Administrativ Teritorială prin primar și Administrația Domeniului Public Satu Mare; a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei suma de 70.612,50 euro, în echivalentul în RON la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând echivalentul lipsei de folosință a terenului din litigiu al reclamantei, pentru perioada 01.09.2013 - 31.08.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părțile.

Recurenta-reclamantă B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar A. a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în vederea admiterii, în totalitate, a cererii în ceea ce privește cuantumul prejudiciului, astfel cum a fost precizat și, pe cale de consecință, obligarea intimaților - pârâți, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 72.335 euro cu titlu de despăgubiri civile plus penalități reprezentând dobânda legală datorată conform legii.

A arătat că este proprietara tabulară a terenului în suprafață de 350 mp înscris în CF nr. x Satu Mare, dobândit prin cumpărare la 01.07.2010, situat, așa cum rezultă din Planul de amplasament și delimitare întocmit în baza proiectului nr. 4422/22.12.2014 de către topograful C., în Hala din Piața de alimente nr. 1 administrată de Administrația Domeniului Public Satu Mare. Planul de delimitare este înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Satu Mare sub nr. x/05.09.2015, aceeași stare de fapt fiind constatată și prin raportul de expertiză topografică. Prin același raport se concluzionează că terenul proprietatea S.C. B. S.R.L. se află sub Hala de alimente din Piața nr. 1 o parte, care pe parcursul cercetării judecătorești a fost stabilită la suprafața de 288 mp și pe diferența 62 mp (350-288=62 mp) se realizează accesul din calea publică în hală și care este folosit de cumpărători și cei ce accesează serviciile din piață.

A criticat decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În mod corect a reținut instanța, prin hotărârea recurată, că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare, a validat criteriul folosit pentru stabilirea prejudiciului, raportat la art. 16 din Anexa nr. 1 la HCL Satu Mare nr. 183/29.11.2012, astfel că dispozitivul hotărârii este în contradicție cu considerentele reținute de curtea de apel.

Modalitatea de calcul a prejudiciului, urmare căreia instanța a ajuns la un cuantum de 70.612,5 euro pentru întreaga suprafață de 350 mp este eronată. Curtea a avut în vedere, potrivit considerentelor deciziei recurate, criteriul folosit în raportul de expertiză contabilă și validat de către instanța de casare, însă, în mod contradictoriu, a reținut că pentru suprafața de 288 mp a rezultat o despăgubire de 58.104 euro, ceea ce înseamnă o valoare de 201,75 euro/mp, constatând că despăgubirea cuvenită pentru suprafața de 350 mp este în valoare de 70.612,50 euro (201,75 euro/mp x 350 mp = 70.612,50 euro).

Rezultă că, în mod eronat a ajuns instanța la respectiva sumă, împărțind suma de 58.104 euro la suprafața de 288 mp, în condițiile în care, după cum a statuat Înalta Curte, trebuia avut în vedere urmare a deciziei nr. 363/2020, algoritmul din Anexa nr. X lit. a) pct. 16 a la HCL nr. 1/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 219/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 242/2014, Anexa nr. 1 la HCL nr. 228/2014, respectiv Anexa nr. 1 la HCL nr. 214/2015, raportat la suprafața de 350 mp, rezultând tarifele indicate de ocupare și care, prin neîncasare, de către proprietarul terenului devin prejudiciu cauzat reclamantei.

În continuare, recurenta a precizat calculul concret efectuat prin folosirea algoritmului indicat, urmare căruia a rezultat o sumă de 72.335 euro.

Or, atâta timp cât instanța supremă a stabilit că prejudiciul produs reclamantei ar trebui calculat prin raportare la HCL-urile menționate în Anexele 1 lit. a) pct. 16 a (produse alimentare), rezultând tarife diferențiate în raport de suprafață, a considerat că, în mod eronat, curtea de apel nu a ținut cont de aceste tarife diferențiate, incluse în Nota de calcul a prejudiciului depusă prin Notele de ședință nr. x/27.05.2020 pentru termenul de judecată din 02.06.2020.

Este evident că pentru un calcul corect al prejudiciului datorat este imperios necesar a face distincție între aceste tarife prevăzute diferențiat în lege în raport de suprafață, iar nu prin împărțirea valorii de 58.104 euro la suprafața de 288 mp și apoi înmulțire cu suprafața totală de 350 mp, cum în mod greșit a calculat instanța de apel.

Hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv Anexele 1 lit. a) pct. 16 a la HCL-urile menționate, în raport cu care, pentru o stabilire corectă a prejudiciului, instanța era obligată să realizeze următorul calcul: 90 euro/mp/an pentru primii 10 mp, 78 euro/mp/an pentru următorii 10 mp (între 10-20 mp), respectiv de 66 euro/mp/an pentru ce depășește 20 mp, rezultând valorile arătate prin nota de calcul realizată și de reclamantă.

Recurenta-pârâtă Administrația Domeniului Public Satu Mare a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea, în tot, a deciziei atacate și respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea, în parte, a deciziei și stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la suma corectă, cu acordarea cheltuielilor de judecată justificate, în fața tuturor instanțelor de judecată.

A criticat decizia recurată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., deoarece hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

A solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Recurenta a arătat că nu s-a dovedit faptul că ar fi construit pe terenul reclamantei și nici problema dreptului de proprietate asupra halei nu a fost tranșată. Or, în această ipoteză, nu s-a probat vinovăția sa, nici fapta ilicită, reieșind, în mod indubitabil, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale.

A arătat faptul că instanța de apel, la stabilirea prejudiciului pentru întreaga suprafața de teren - 350 mp -, nu a efectuat calculul ținând cont de algoritmul stabilit la pct. 16 din Anexa nr. 1 la hotărârile de consiliu local depuse la dosarul cauzei (validat prin decizia de casare).

A susținut că în situația în care s-ar fi raportat la acest algoritm, ar fi constatat faptul că suma cu titlu de despăgubiri este 70.580 euro, iar nu 70.612,50 euro, rezultând o diferență în cuantum de 232.50 euro pe care curtea de apel a stabilit-o în plus în sarcina sa.

O altă critică are în vedere faptul că instanța de apel a respins, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.06.2020, în mod nejustificat, solicitarea de depunere în probațiune de către reclamantă a contractului de vânzare - cumpărare pentru suprafața de teren de 232 mp, raportat la cele susținute de lichidatorul judiciar în încheierea de ședința din 17.02.2017, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, potrivit căreia "suprafața de 232 mp a fost înstrăinată în procedura de insolvență".

Solicitarea a fost temeinică și justificată, pentru a afla cu exactitate dacă la stabilirea prejudiciului aferent perioadei 01.09.2013-31.08.2016, curtea de apel trebuia să raporteze la întreaga suprafață de 350 mp sau la cea de 118 mp (350 mp -232 mp = 118 mp).

De asemenea, a arătat faptul că solicitarea sa, în probațiune, a fost respinsă raportat la faptul că Înalta Curte "a arătat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 350 mp". Însă argumentul de respingere nu este pertinent, întrucât instanța supremă a constatat doar faptul că reclamanta este proprietara întregii suprafețe de teren (350 mp), neștiind în ce perioadă a fost vândută suprafața de 232 mp. Este imposibil de pus în aplicare o hotărâre judecătorească imediat ce a rămas definitivă, fiind de notorietate faptul că o instituție publică nu poate pune în aplicare imediat o hotărâre judecătorească, oricâte diligente s-ar depune. A învederat că este nevoie de o serie de vize și semnături în acest sens, motiv pentru care a solicitat ca, în ipoteza în care se va aprecia că datorează dobândă legală, aceasta să se calculeze după curgerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât să nu fie împovărat bugetul instituției cu sume de bani în plus, buna-credință a debitorului unei sume de bani reieșind cu prisosință și prin achitarea într-un termen rezonabil a datoriei. În probațiune a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, în sensul punerii în vedere intimatei - reclamante să depună la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 232 mp.

Recurenții-pârâți Municipiul Satu Mare Unitatea Administrativ Teritorială prin primar si Consiliul Local al Municipiului Satu Mare au solicitat admiterea recursului, în principal, casarea, în tot, a deciziei atacate și respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea, în parte, a deciziei atacate și recalcularea și stabilirea cuantumului despăgubirilor civile la suma corectă, cu acordarea cheltuielilor de judecată justificate de la dosar, în fața tuturor instanțelor de judecată.

Au criticat decizia recurată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., deoarece cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Au arătat că nu s-a dovedit faptul că ar fi construit pe terenul reclamantei și, de altfel, nici problema dreptului de proprietate asupra halei nu a fost tranșată. Or, în această ipoteză, în opinia recurenților, nu s-a probat vinovăția, nici fapta ilicită, reieșind, în mod indubitabil, că nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale.

Au mai arătat faptul că instanța de apel, la stabilirea prejudiciului pentru întreaga suprafața de teren - 350 mp -, nu a efectuat calculul ținând cont de algoritmul stabilit la pct. 16 din Anexa nr. 1 la hotărârile de consiliu local depuse la dosarul cauzei (validat prin decizia de casare) și anume: primii 10 mp - 90 euro/mp/an; 10-20 mp (următorii 10 mp) - 78 euro/mp/an și peste 20 mp (ce depășește) - 66 euro/mp/an.

Au susținut că în situația în care s-ar fi raportat la acest algoritm, nu la cel potrivit căruia "pentru suprafața de 288 mp a rezultat o despăgubire de 58.104 euro, ceea ce înseamnă o valoare de 201,75 euro/mp", instanța ar fi constatat faptul că suma cu titlu de despăgubiri este 70.380 euro, nu 70.612,50 euro, rezultată astfel: 90 euro/mp/an: 12 luni = 7,5 euro/mp/luna x primii 10 mp x 36 luni = 2.700 euro; 78 euro/mp/an: 12 luni = 6,5 euro/mp/luna x următorii 10 mp x 36 luni = 2.340 euro; 66 euro/mp/an: 12 luni = 5,5 euro/mp/luna x peste 20 mp (mai exact 330 mp) x 36 luni = 65.340 euro. Astfel, 2,700 euro + 2.340 euro + 65.340 euro = 70.380 euro, reieșind o diferență în cuantum de 232.50 euro pe care curtea de apel a stabilit-o în plus (70.612,50 euro - 70.380 euro = 232.5 euro) în sarcina recurenților.

O altă critică a avut în vedere faptul că instanța de apel a respins, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 02.06.2020, în mod nejustificat, în opinia recurenților, solicitarea de "depunere în probațiune de către reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 232 mp, raportat la cele susținute de lichidatorul judiciar în încheierea de ședință din 17.02.2017, pronunțată de Tribunalul Satu Mare potrivit căreia suprafața de 232 mp a fost înstrăinată în procedura de insolvență".

Potrivit recurenților, solicitarea a fost temeinică și justificată, pentru a afla cu exactitate dacă la stabilirea prejudiciului aferent perioadei 01.09.2013 - 31.08.2016, Curtea de Apel Oradea trebuia să se raporteze la întreaga suprafață de 350 mp sau la cea de 118 mp (350 mp - 232 mp= 118 mp).

De asemenea, au arătat că solicitarea în probațiune a fost respinsă raportat la faptul că Înalta Curte "a arătat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 350 mp", însă acest argument nu este pertinent, întrucât instanța supremă a constatat doar faptul că reclamanta este proprietara întregii suprafețe de teren (350 mp), necunoscând în ce perioadă a fost vândută suprafața de 232 mp de către reclamantă.

Au învederat că este imposibil de pus în aplicare o hotărâre judecătorească imediat ce a rămas definitivă, așa cum a dispus Curtea de Apel Oradea în decizie, fiind de notorietate faptul că o instituție publică nu poate pune în aplicare imediat o hotărâre judecătorească, oricâte diligente s-ar depune. Au arătat astfel că este nevoie de o serie de vize și semnături în acest sens, motiv pentru care au solicitat ca - în ipoteza în care se va aprecia că datorează dobândă legală - să se dispună ca aceasta să se calculeze după curgerea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel încât să nu fie împovărat bugetul instituțiilor cu sume de bani în plus, buna-credință a debitorului unei sume de bani reieșind cu prisosință și prin achitarea într-un termen rezonabil a datoriei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 19.05.2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestora la data de 22.09.2021.

Urmare a comunicării recursurilor, la 08.10.2020, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor pârâților, care au dedus judecății critici identice.

Referitor la solicitarea de respingere a acțiunii reclamantei pentru neîntrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale și pentru faptul că nu s-ar fi tranșat problema dreptului de proprietate asupra halei, a arătat că în raport de reținerile instanței de apel, afirmația susținută prin motivele de recurs nu se bazează pe niciun fapt concret care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește calculul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri a învederat că a criticat hotărârea prin prisma acestui motiv prin recursul propriu. Însă, spre deosebire, de criticile nedovedite ale recurenților-pârâți, a solicitat a se constata că prejudiciul trebuie calculat raportat la o perioadă de 37 de luni și nu de 36, rezultând un total de 72.335 euro, potrivit calculul detaliat efectuat prin cererea proprie de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs privind respingerea cererii de depunere în probațiune a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în cadrul procedurii de insolvență, a considerat critica nefondată, dat fiind că pretențiile sale se raportează la lipsa de folosință a terenului, proprietatea sa, pe perioada septembrie 2013 - septembrie 2016, or respectivul contract a fost perfectat ulterior acestei perioade, respectiv la 20.12.2016. Mai mult, a precizat că instanța de apel era ținută, în rejudecare, de îndrumările deciziei de casare, or acestea au vizat rejudecarea în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor raportat la întreaga suprafață de teren de 350 mp și nu doar la cea de 288 mp pentru care s-au acordat inițial despăgubiri, precum și la modalitatea de calcul a acestora prin raportare la algoritmul stabilit în Anexa nr. 1 lit. a) pct. 16.

A cerut, totodată, respingerea solicitării recurenților-pârâți de punere în aplicare a hotărârii judecătorești definitive după trecerea unui termen de 30 de zile, care, în opinia sa, este inadmisibilă și nelegală.

La 09.10.2020, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea Municipiului Satu Mare - Unitatea Administrativ Teritorială prin primar și Consiliul Local al municipiului Satu Mare, prin care s-a solicitat respingerea recursului reclamantei și admiterea recursului Administrației Domeniului Public Satu Mare.

Au susținut că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, nedovedindu-se că recurenții-pârâți ar fi construit pe terenul reclamantei și nefiind tranșată nici problema dreptului de proprietate asupra halei.

Prin întâmpinarea înregistrată la 13.10.2020, în termen legal, Administrația Domeniului Public Satu Mare a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursului Primăriei municipiului Satu Mare.

La data de 22.10.2020, în termen legal, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinările pârâților solicitând respingerea apărărilor formulate de aceștia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea când hotărârea cuprinde motive contradictorii în fundamentarea soluției pronunțate.

Or, astfel cum corect arată atât partea reclamantă, cât și partea pârâtă, considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii în privința modalității de evaluare a cuantumului despăgubirii civile în sumă de 70.612,50 euro, la plata căreia partea pârâtă a fost obligată în favoarea părții reclamante.

Anume, se constată că instanța de apel, în cuprinsul considerentelor, reține, în ceea ce privește modalitatea de calcul a despăgubirii civile, că se va avea în vedere algoritmul prevăzut în Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012, în acord cu statuările din decizia de casare nr. 363/12.02.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (pronunțată în ciclul procesual anterior al cauzei) însă, ulterior, detaliază o modalitate de calcul a despăgubirii diferită de cea prevăzută în respectiva anexă.

Algoritmul prevăzut în Anexa nr. 1 lit. a) pct. 16 din HCL nr. 183/2013 (preluat în anexele la hotărârile adoptate de consiliul local în anii următori) prevede explicit tarife diferențiate în raport de întinderea suprafeței de teren pentru care se calculează despăgubirea, respectiv un tarif pentru primii 10 mp teren ocupat, un alt tarif pentru următorii 10 mp și, respectiv, un alt tarif peste ce depășește 20 mp.

Acest algoritm, care a fost avut în vedere în ciclul procesual anterior al cauzei pentru calcularea despăgubirii civile pentru suprafața de 288 mp, a fost confirmat prin decizia de casare, instanța de recurs statuând ca, în rejudecare, despăgubirea civilă să fie calculată astfel pentru întreaga suprafață de 350 mp teren în litigiu, în considerarea situației concrete rezultate în legătură cu acest teren, aceea a situării sale sub o hală agroalimentară, aspect care impune aplicarea unui alt tarif decât acela practicat pentru închirierea spațiilor comerciale din cărămidă în scopul vânzării de produse agroalimentare.

Acest aspect, astfel cum s-a arătat, a fost evidențiat corect de instanța de apel în considerentele deciziei recurate, aceasta reținând că instanța de recurs, prin decizia de casare nr. 363/12.02.2020, a validat criteriul (algoritmul) în raport de care urmează să se calculeze cuantumul despăgubirii pentru întreaga suprafață de 350 mp teren, anume cel prevăzut de art. 16 din Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012, nr. 1/2014, nr. 229/2014 și nr. 214/2015.

Considerentele ulterioare evidențiază faptul că instanța de apel a procedat însă la un simplu calcul aritmetic, anume a împărțit despăgubirea de 58.104 euro (stabilită în ciclul procesual anterior pentru suprafața de 288 mp) la suprafața de 288 mp, obținând o sumă de 201,75 euro/mp și a înmulțit această sumă cu 350 mp, rezultând despăgubirea de 70.612,50 euro acordată părții reclamante.

Or, această modalitate de calcul a despăgubirii nu respectă criteriul prevăzut de art. 16 lit. a) din Anexa nr. 1 la HCL Satu-Mare nr. 183/2012 care, astfel cum s-a arătat, prevede tarife diferențiate în raport de întinderea suprafeței de teren pentru care se calculează despăgubirea.

Ca atare, reținând caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate sub aspectul metodei de calcul folosite pentru cuantificarea despăgubirii civile la plata căreia partea pârâtă a fost obligată în favoarea părții reclamante, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate sub acest aspect atât de partea reclamantă, cât și de partea pârâtă, va casa, în parte, decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

În ceea ce privește critica privind statuarea eronată a instanței de apel cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, critică subsumată de partea pârâtă, Administrația Domeniului Public Satu-Mare și UAT Satu-Mare, dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Soluția se impune, întrucât această chestiune litigioasă a fost tranșată, în mod definitiv, prin decizia de casare nr. 363/12 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, decizie prin care s-a statuat asupra caracterului nefondat al criticii părții pârâte "formulate în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, respectiv pretinsa neîntrunire a elementelor răspunderii civile delictuale".

În atare condiții, în rejudecare, partea pârâtă nu mai putea pretinde verificarea iar instanța de apel nu mai era îndrituită să analizeze chestiunea litigioasă relativă la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, deoarece dezlegarea dată acesteia de instanța de recurs prin decizia de casare, în raport de dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat.

Nu poate fi primită nici critica părții pârâte privind greșita obligarea a sa la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de apel, critică subsumată, de asemenea, dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii, partea pârâtă susține că instituțiile publice, categorie în care se încadrează, nu pot pune în executare o hotărâre judecătorească deîndată ce aceasta rămâne definitivă, în situația în care executarea presupune remiterea unei sume de bani, sub motiv că sunt necesare o serie de vize și de semnături ale factorilor decidenți și că, în considerarea acestor aspecte de notorietate, prin hotărârea pronunțată, se impunea stabilirea de către instanța de apel a unui termen rezonabil, de 30 de zile de la data rămânerii definitive, pentru executare.

Dispozițiile art. 483 C. proc. civ., statuează însă, prin alin. (1), că obiect al recursului îl constituie hotărârea dată în apel și, prin alin. (3), că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Rezultă că recursul nu este o nouă judecată a pricinii care să dea posibilitatea părților să rediscute și, cu atât mai puțin, să discute pentru prima oară, aspecte vizând fondul, motiv pentru care criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. trebuie să fie întemeiate de părți doar pe cererile și susținerile pe care le-au formulat la judecata în fond, respectiv, pe considerentele hotărârii recurate.

În consecință, nu se poate imputa instanței de apel, pe calea recursului, faptul de a nu fi analizat și de a nu se fi pronunțat asupra unor cereri ori apărări care nu au fost formulate la judecata în fond a cauzei și asupra cărora instanțele de fond nu s-au pronunțat.

În speță, pretinzând că instanța de apel ar fi trebuit să fixeze un termen rezonabil pentru plata despăgubirii civile stabilite prin hotărârea pronunțată, hotărâre executorie conform dispozițiilor art. 633 pct. 1 C. proc. civ., partea pârâtă omite că nu a formulat o astfel de cerere și că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unei astfel de pretenții prin hotărârea ce face obiect al controlul judiciar în procesul pendinte.

În fine, în ceea ce privește critica privind cenzurarea eronată de către instanța de apel a cererii de completare a probatoriului, rezultat al aprecierii greșite asupra utilității administrării înscrisului doveditor al operațiunii de înstrăinare de partea reclamantă a unei suprafețe de 232 mp din terenul în litigiu (intervenită la 20.12.2016, ulterior perioadei de timp pentru care se analizează obligația la plata de despăgubiri civile în procesul pendinte), critică subsumată de partea pârâtă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act că nu a mai fost susținută.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de partea reclamantă și de partea pârâtă și, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va casa, în parte, decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește cuantumul despăgubirii civile.

În rejudecare, instanța de trimitere va statua asupra cuantumului despăgubirii cu luarea în considerare a algoritmului de calcul prevăzut la pct. 16 lit. a) din Anexa nr. 1 la hotărârile Consiliului Local Satu-Mare pe care le-a indicat în cuprinsul hotărârii recurate și va statua, totodată, argumentat, cu privire la perioada de timp pentru care stabilește despăgubirea civilă, prin analizarea, sub formă de apărări, a criticilor formulate sub acest aspect atât de partea reclamantă (care pretinde acordarea despăgubirii pentru o perioadă de 37 de luni), cât și de partea pârâtă (care pretinde că despăgubirea se justifică a fi acordată pentru o perioadă de 36 de luni).

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., instanța de apel va avea în vedere și cheltuielile de judecată avansate în recurs și pentru care părțile litigante au solicitat plata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. și de pârâții Administrația Domeniului Public, Municipiul Satu Mare-Unitatea Administrativ Teritorială, prin primar, Consiliul Local al municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 327/A din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2021.