Decizia nr. 444/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 143/2018 a Tribunalului Satu Mare

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22.08.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Satu Mare și Administrația Domeniului Public Satu Mare, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 132.790 euro, reprezentând echivalentul lipsei de folosință a suprafeței de 350 mp proprietatea reclamantei, cu dobândă legală de la data introducerii acțiunii. Pârâtele au depus la dosar cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale S.C. A. S.R.L., prin B. în calitate de administrator judiciar, la plata sumei de 37.173,60 euro cu TVA inclus, reprezentând lipsa de folosință a terenului situat în incinta Pieței de alimente nr. x Satu Mare.

Sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare: Prin Sentința nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea civilă și cererile reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 58.104 euro echivalentul în RON la cursul oficial B.N.R. din ziua plății, iar reclamanta să plătească pârâților echivalentul în RON la cursul oficial B.N.R. din ziua plății a sumei de 33.850 Euro, cu titlu despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 31.08.2016 și până la efectuarea plății. A compensat datoriile reciproce, cu obligarea pârâților de a plăti reclamantei diferența de 24.254 Euro în echivalentul valoric la cursul oficial B.N.R. din ziua plății, respingând restul cererilor ca nefondate. Au fost compensate cheltuieli de judecată.

Hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Oradea Prin Decizia nr. 20/2019-Ap din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanță din oficiu. A fost anulată în întregime Sentința civilă nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și s-a fixat termen la 5 martie 2019 în vederea soluționării cauzei. În urma reținerii cauzei spre judecare în fond, în ședința publică din 5 martie 2019 instanța de apel a disjuns cererile reconvenționale formulate de Municipiul Satu prin Primar, Administrația Domeniului Public Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare. În urma disjungerii cererilor reconvenționale formulate de Municipiul Satu Mare prin Primar, Administrația Domeniului Public și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, s-a format Dosarul nr. x/2019, având drept părți pe reclamanții-reconvenționali Municipiul Satu Mare prin Primar, Administrația Domeniului Public Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare și pârâta-reconvențională S.C. A. S.R.L., în reorganizare judiciară, prin Administrator Judiciar B. Satu Mare, și ca obiect cererile reconvenționale - pretențiile vizând lipsa de folosință a terenului proprietatea Municipiului Satu Mare, administrat de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare prin Administrația Domeniului Public Satu Mare, situat în incinta Pieței de Alimente nr. x Satu Mare, cereri întemeiate pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală. Prin Încheierea din 5 martie 2019 pronunțată în dosarul nou format - cu nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel Oradea a constatat suspendată de drept judecarea cauzei, având în vedere că, prin Încheierea nr. 931/F/CC din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. x/2014, față de pârâta-reconvențională S.C. A. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenței.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii din 5 martie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 au declarat recurs reclamanții-reconvenționali Municipiul Satu Mare prin primar și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, precum și reclamanta-reconvențională Administrația Domeniului Public Satu Mare. Cele două cereri de recurs, având conținut identic, sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală și pct. 8 C. proc. civ. Cu privire la prima critică, se arată că încheierea recurată a fost pronunțată de un complet de judecată care nu a fost stabilit în mod aleatoriu. Recurenții au invocat, de asemenea, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând că soluția de suspendare a cauzei este nelegală, având în vedere doctrina existentă cu privire la domeniul de aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul că se exclud din sfera acțiunilor judiciare care se suspendă de drept cele care tind la obținerea unui titlu executoriu împotriva debitorului (procese pornite pentru recunoașterea unei creanțe), spre deosebire de acțiunile care permit realizarea efectivă a unei creanțe deja recunoscute printr-un titlu executoriu. Se arată că în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 91/2013, nu sunt supuse prevederilor alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor(i) și nici acțiunile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Acestea vor fi soluționate de judecătorul-sindic. În opinia reclamanților-reconvenționali, pretenția societății aflate în reorganizare și cererea reconvențională sunt în strânsă legătură, în interdependență, urmărindu-se tocmai clarificarea sub aspectul caracterului cert a sumelor datorate, pretențiile fiind reciproce, formulate de ambele părți pe calea acțiunii principale, cât și pe cale reconvențională. Menționează că ambele creanțe își au originea în situații anterioare Încheierii civile nr. 931/F/CC din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a admis intrarea în insolvență a reclamantei. Invocă drept jurisprudență Decizia nr. 1.604 din 13.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a reținut că cererea reconvențională având ca obiect constatarea compensației legale a două creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile este admisibilă și nu este afectată de procedura falimentului deschisă împotriva reclamantei-pârâte, dacă aceasta a fost deschisă ulterior momentului în care a intervenit compensația, deși pârâta-reclamantă reconvențională nu s-a înscris la masa credală cu privire la creanța împotriva reclamantei-pârâte reconvenționale. Recurenții apreciază că ar fi lipsit cu totul de eficiență față de interesele creditorilor, ale debitorului însuși și chiar față de interesul public, ca acțiunilor debitorului în calitate de reclamant să li se aplice efectul suspensiv prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006, interesele debitorului impunându-se a fi apărate și în perioada în care procedura insolvenței este deschisă, pentru că, în situația în care s-ar accepta teoria suspendării implicite, s-ar ajunge în situația în care, în urma închiderii procedurii, debitorul să nu mai poată formula nicio pretenție, încetându-și existența ca urmare a radierii.

Apărările formulate în cauză Reclamanții-reconvenționali Municipiul Satu Mare prin primar și Consiliul local al Municipiului Satu Mare au depus la dosar întâmpinare la recursul formulat reclamanta-reconvențională Administrația Domeniului Public Satu Mare, susținând admiterea recursului. Pârâta-reconvențională S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. a transmis prin e-mail și, ulterior, prin poștă întâmpinare la recursurile declarate de reclamanții-reconvenționali, solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate. Reclamanții-reconvenționali Municipiul Satu Mare prin primar și Consiliul local al Municipiului Satu Mare au depus la 26 iunie 2019 răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta-reconvențională, reiterând criticile prezentate în cuprinsul motivelor de recurs.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 21 ianuarie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanții Municipiul Satu Mare prin primar și Consiliul Local al municipiului Satu Mare prin primar, precum și de reclamanta Administrația Domeniului Public Satu Mare împotriva încheierii din 5 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019. A fixat termen de judecată la data de 18 februarie 2020, ora 900, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanți sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Constatând că ambele recursuri vizează aceleași aspecte acestea vor fi analizate împreună. Este nefondată critica ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere "dacă hotărârea a fost pronunțată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii". Subsumat acestui motiv de casare recurenții au susținut că încheierea recurată a fost pronunțată de un complet de judecată care nu a fost stabilit aleatoriu, fapt sancționat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală. Înalta Curte reține, din actele dosarului, că încheierea atacată a fost pronunțată de completul din cadrul Curții de Apel Oradea, secția I civilă, învestit să judece apelurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. x/2016. Astfel, prin Decizia nr. 20/2019-Ap din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, au fost admise apelurile declarate de apelanții S.C. A. S.R.L., Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, Municipiul Satu Mare prin Primar și Administrația Domeniului Public, exclusiv pe baza motivului de ordine publică invocat de instanță din oficiu. A fost anulată în întregime Sentința civilă nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 480 alin. (6) C. proc. civ. și s-a reținut cauza spre judecare, fiind fixat termen la 5 martie 2019 în vederea soluționării cauzei. În urma reținerii cauzei spre judecare în fond, în ședința publică din 5 martie 2019 instanța de apel a disjuns cererile reconvenționale formulate de Municipiul Satu prin Primar, Administrația Domeniului Public Satu Mare și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare. În urma disjungerii cererilor reconvenționale formulate de Municipiul Satu Mare prin Primar, Administrația Domeniului Public și Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, s-a format Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunțată încheierea atacată de recurenți, încheierea fiind pronunțată de către completul care a soluționat apelul împotriva Sentinței nr. 143/D din data de 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Potrivit prevederilor art. 480 alin. (6) C. proc. civ.: "Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată, va reține procesul spre judecare, pronunțând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul". Prin urmare, încheierea atacată a fost pronunțată de completul care a soluționat apelul împotriva Sentinței nr. 143/D din data de 22 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, cu respectarea prevederilor art. 480 alin. (6) C. proc. civ., care impun reținerea cauzei spre judecare și nu trimiterea dosarului la repartizare aleatorie față de soluția dispusă de anulare a sentinței apelate, ceea ce exclude incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 teza I partea finală. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenții au criticat încheierea pronunțată învederând că soluția de suspendare a cauzei este nelegală, având în vedere doctrina existentă cu privire la domeniul de aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul că se exclud din sfera acțiunilor judiciare care se suspendă de drept cele care tind la obținerea unui titlu executoriu împotriva debitorului (procese pornite pentru recunoașterea unei creanțe), spre deosebire de acțiunile care permit realizarea efectivă a unei creanțe deja recunoscute printr-un titlu executoriu. Se arată că în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 91/2013, nu sunt supuse prevederilor alin. (1) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor(i) și nici acțiunile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Acestea vor fi soluționate de judecătorul-sindic. În opinia reclamanților-reconvenționali, pretenția societății aflate în reorganizare și cererea reconvențională sunt în strânsă legătură, în interdependență, urmărindu-se tocmai clarificarea sub aspectul caracterului cert al sumelor datorate, pretențiile fiind reciproce, formulate de ambele părți pe calea acțiunii principale, cât și pe cale reconvențională. Înalta Curte reține că prevederile O.U.G. nr. 91/2013 invocate de recurenți nu sunt aplicabile prezentului litigiu inițiat prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22.08.2016, actul normativ fiind în vigoare de la 25 octombrie 2013 și încetându-și efectele ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 447/2013 (suspendat de drept de la data de 1 noiembrie 2013 ca efect al Deciziei nr. 447/2013, potrivit art. 147 din Constituție). De asemenea, Ordonanța nr. 91 din 2 octombrie 2013 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență a fost respinsă prin Legea nr. 1/2015 publicată în M. Of. nr. 18/9 ianuarie 2015. Din actele dosarului rezultă că prin Încheierea civilă nr. 931/F/CC din 17 septembrie 2014, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea S.C. A. S.R.L. în condițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, fiind numit administrator judiciar. Prin urmare, se constată că legea aplicabilă litigiului este Legea nr. 85/2006, de vreme ce intrarea în insolvență a pârâtei a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor acestei legi. Se reține că potrivit prevederilor exprese ale art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date". În ceea ce privește constatarea suspendării de drept a judecății cauzei, se reține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale". Litigiul de față are ca obiect valorificarea unei pretenții împotriva unei societăți aflate în procedura insolvenței. Potrivit textului, instanța învestită cu o astfel de acțiune este obligată să dispună suspendarea judecății, creditorul urmând să-și valorifice creanța în procedura insolvenței. Dispoziția legală reprezintă o reflectare a caracterului concursual al procedurii insolvenței, reglementând un caz de suspendare obligatorie a judecății din momentul în care se constată îndeplinite condițiile textului: creditorul să urmărească realizarea unei creanțe bănești și debitorul să se afle în procedura de insolvență. Suspendarea operează în orice stare a judecății cauzei. Astfel, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța a constatat suspendarea de drept a judecății cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 86/2006, neavând relevanță faptul că pretenția societății aflate în reorganizare și cererea reconvențională sunt în strânsă legătură, instanța fiind obligată să constate suspendarea de drept a judecății cauzei de îndată ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispoziția legală. Astfel, nu se reține o încălcare a normei cuprinse în legea specială. În ceea ce privește decizia invocată ca jurisprudență de către recurenți, anume Decizia nr. 1.604 din 13 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Înalta Curte constată că situația din prezentul litigiu nu este similară cu cea din decizia la care s-a făcut referire de către recurenți, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în materie de compensare la data deschiderii procedurii. Astfel, potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006: "Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii". Or, față de debitoarea S.C. A. S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prin încheierea din 17 septembrie 2014, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Satu Mare în Dosarul nr. x/2014, în vreme ce perioada de referință din prezentul litigiu vizată de pretențiile părților, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, este 01.09.2013 - 31.08.2016, situație în care nu se poate aprecia că, în speță, erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege în materie de compensare la data deschiderii procedurii. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.