ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3746/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 561 din 19 iunie

2009 a Tribunalului Satu-Mare a fost admisă, în parte, contestația

reclamantului L.T. în contradictoriu cu Primarul municipiului Satu Mare (ca

reprezentant al unității administrativ teritoriale - Municipiul Satu Mare,

unitate învestită cu soluționarea notificării), și respectiv, SC A. SA

Timișoara, succesoare a SC S. SA Satu Mare și în consecință, a fost anulată hotărârea

nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de pârâta SC A. SA Timișoara; s-a constatat

că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, pentru imobilul în suprafață de 47 m.p., înscris în C.F. nr. XX

Satu Mare, sub nr. top. T1, în condițiile art. 29 alin. (1)-(2) și art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007; a fost obligată

societatea pârâtă să înainteze documentația la autoritatea care a efectuat

privatizarea societății (A.V.A.S.) - și în funcție de opțiunea reclamantului

asupra naturii titlului de despăgubire, să transmită datele la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor; s-a respins contestația îndreptată împotriva

dispoziției nr. 7566/2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispoziției nr. 7566/2007 a fost

soluționată notificarea prin care petentul L.T. a solicitat: restituirea în

natură a imobilului situat în Satu Mare, str. D., înscris în C.F. nr. Y1 Satu

Mare, sub nr. top. T (căruia în natură îi corespunde teren în suprafață de 2813

m.p.) și nr. top. R (căruia în natură îi corespunde construcție și teren în

suprafață de 539 m.p. teren); reconstituirea casei bunicii în forma și mărimea

inițială și replantarea pomilor defrișați, respectiv readucerea terenului de

539 m.p. la situația anterioară, de curte și grădină.

În baza rapoartelor

de expertiză întocmite în procedura administrativă, Primăria municipiului Satu

Mare a reținut în considerentele dispoziției emise situația juridică a

terenului, precum și actualul deținător, ocazie cu care a stabilit că pentru

parcela de sub nr. top. T1 competența revine în soluționarea notificării

unității deținătoare SC A. SA Satu Mare, sens în care a declinat competența

conform art. 3 din dispoziție.

La rândul ei, SC S.B.

SA (actualmente SC A. SA) a emis hotărârea nr. 1905 din 27 aprilie 2007, prin

care a respins cererea de retrocedare în natură a terenului în suprafață de 47

m.p., transcris în C.F. nr. XX, motivat de faptul că societatea este cumpărător

de bună credință, fiind privatizată integral la 31 mai 1999.

Obiectul cauzei l-a constituit

așadar, atât anularea dispoziției nr. 7566 din 29 martie 2007 (în privința declinării

de competență), cât și anularea hotărârii nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de

unitatea deținătoare învestită cu soluționarea notificării.

Față de conținutul actului

adițional la contractul și statutul societății S.B. SA, Tribunalul a reținut că

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea a fost privatizată

integral, iar asupra terenurilor, inclusiv pentru parcela de sub nr. top. T1, deține

certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. B emis la data de

16 noiembrie 1997 Ministerul Agriculturii și Alimentației.

În aceste condiții, cererea

de restituire în natură nu poate fi primită, date fiind dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 10/2001, reclamantul poate primi satisfacție doar sub forma măsurilor

reparatorii în echivalent pentru suprafața de 47 m.p., teren preluat cu ocazia exproprierii

prin Decretul nr. 502/1968 emis de Consiliul de Stat, ocazie cu care au fost încasate

despăgubiri în valoare de 7472,25 RON, iar imobilul cu nr. top. T a fost dezmembrat

în mai multe parcele (ajungându-se astfel și la nr. top. T1 în suprafață de 47 m.p.).

Împotriva acestei sentințe,

a formulat apel reclamantul L.T., prin care a criticat sentința de fond, invocând

motive confuze și străine de natura cauzei.

În esență, s-a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 47 m.p., sens în care să fie obligat Primarul

la emiterea dispoziției de restituire.

Apelul a fost respins

ca nefondat, conform deciziei civile nr. 151 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea.

În considerentele deciziei

s-a reținut că în mod corect Tribunalul a constatat că suprafața de 47 m.p. teren

a fost înstrăinată în baza unui titlu ce nu a fost atacat și contestat de către

reclamant, către SC S.B. SA.

Ca atare, această suprafață

nu poate fi restituită în natură, astfel încât în mod corespunzător a apreciat prima

instanță a fondului că petentul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către apelantul-reclamant, care a susținut următoarele pretinse critici

de nelegalitate:

- Hotărârea nu lămurește

chestiunea referitoare la problema celei de-a doua împărțiri a terenului reclamantului,

la realizarea căreia acesta nu a fost invitat, luând cunoștință de ea la 16 mai

2007;

- Reclamantul nu a atacat

și nu a contestat „împărțirea terenului”, așa cum se impută în conținutul considerentelor,

pentru că de fapt, nu a avut cunoștință de aceasta, neștiind cine a dat comandă

„inginerilor democrați” să-i împartă terenul;

- Dacă inginerii, când

au făcut împărțirea, la data de 2 februarie 1999, l-ar fi întrebat de situația terenului,

ar fi fost în măsură să le-o înfățișeze în mod real, respectiv, faptul că pârâtul

ocupă și folosește terenul de 51 m.p. fără forme legale;

- Instanțele nu vor să

stabilească, la fața locului, care este amplasamentul celor 47 m.p. și a celor 51

m.p., pentru că la data de 2 februarie 1999, când s-a realizat a doua dezmembrare

a terenului, reclamantul ar fi putut preciza că „până la 51 m.p. teren, mai sunt

4 m.p. teren la vecinul de la nr. 24 de pe str. D. din Satu-Mare”.

Examinând criticile deduse

judecății, Înalta Curte urmează să constate imposibilitatea încadrării lor în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., care să permită controlul de legalitate asupra hotărârii

atacate.

Astfel, ignorând structura

și exigențele recursului, cale extraordinară de atac, ce permite cenzura hotărârii

judecătorești pe motive de nelegalitate strict reglementate prin normele art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ., recurentul aduce în fața judecății aspecte ce exced rigorilor

menționate.

În condițiile în care

instanța de apel, verificând, în cadrul devoluțiunii permise de dispoz. art. 295

C. proc. civ., situația de fapt, stabilind totodată, că a avut loc o corectă aplicare

a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 10/2001, recurentul deduce judecății

în recurs, aspecte străine considerentelor din apel.

Într-o manieră confuză,

fără să invoce vreo încălcare a normelor de drept procedural sau material, recurentul

face referire la elemente de fapt vizând o împărțire a terenului de care nu a avut

cunoștință și pe care, în mod eronat, ar fi realizat-o „inginerii democrați”, care

nu l-au consultat la momentul respectiv.

Or, instanța de apel,

confirmând soluția de primă instanță, apreciază de ce, în condițiile imposibilității

restituirii în natură, date de cuprinderea imobilului în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, măsurile reparatorii se cuvin a fi stabilite în echivalent.

Fără să combată în drept

aceste considerente, recurentul deduce judecății în recurs, pe de o parte, elemente

de fapt, propunând o anume evaluare a acestora, pe de altă parte, aspecte străine

sau nesistematizate de o manieră care să permită identificarea unor motive de recurs.

În consecință, văzând

dispoz. art. 302

1

alin. (1) lit.. c) C. proc. civ., care obligă, sub

sancțiunea nulității, la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se sprijină

recursul și dezvoltarea lor, precum și faptul că n-au putut fi identificate motive

de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care să fie luate

în examinare din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac exercitate în condiții

neprocedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul L.T. împotriva deciziei nr. 151-A din 24 noiembrie 2009

a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie

2010.