ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3746/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 561 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Satu-Mare a fost admisă, în parte, contestația reclamantului L.T. în contradictoriu cu Primarul municipiului Satu Mare (ca reprezentant al unității administrativ teritoriale - Municipiul Satu Mare, unitate învestită cu soluționarea notificării), și respectiv, SC A. SA Timișoara, succesoare a SC S. SA Satu Mare și în consecință, a fost anulată hotărârea nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de pârâta SC A. SA Timișoara; s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul în suprafață de 47 m.p., înscris în C.F. nr. XX Satu Mare, sub nr. top.

T1, în condițiile art. 29 alin. (1)-(2) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007; a fost obligată societatea pârâtă să înainteze documentația la autoritatea care a efectuat privatizarea societății (A.V.A.S.) - și în funcție de opțiunea reclamantului asupra naturii titlului de despăgubire, să transmită datele la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; s-a respins contestația îndreptată împotriva dispoziției nr. 7566/2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispoziției nr. 7566/2007 a fost soluționată notificarea prin care petentul L.T.

a solicitat: restituirea în natură a imobilului situat în Satu Mare, str. D., înscris în C.F. nr. Y1 Satu Mare, sub nr. top. T (căruia în natură îi corespunde teren în suprafață de 2813 m.p.) și nr. top. R (căruia în natură îi corespunde construcție și teren în suprafață de 539 m.p. teren); reconstituirea casei bunicii în forma și mărimea inițială și replantarea pomilor defrișați, respectiv readucerea terenului de 539 m.p. la situația anterioară, de curte și grădină. În baza rapoartelor de expertiză întocmite în procedura administrativă, Primăria municipiului Satu Mare a reținut în considerentele dispoziției emise situația juridică a terenului, precum și actualul deținător, ocazie cu care a stabilit că pentru parcela de sub nr. top.

T1 competența revine în soluționarea notificării unității deținătoare SC A. SA Satu Mare, sens în care a declinat competența conform art. 3 din dispoziție. La rândul ei, SC S.B. SA (actualmente SC A. SA) a emis hotărârea nr. 1905 din 27 aprilie 2007, prin care a respins cererea de retrocedare în natură a terenului în suprafață de 47 m.p., transcris în C.F. nr. XX, motivat de faptul că societatea este cumpărător de bună credință, fiind privatizată integral la 31 mai 1999. Obiectul cauzei l-a constituit așadar, atât anularea dispoziției nr. 7566 din 29 martie 2007 (în privința declinării de competență), cât și anularea hotărârii nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de unitatea deținătoare învestită cu soluționarea notificării.

Față de conținutul actului adițional la contractul și statutul societății S.B. SA, Tribunalul a reținut că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea a fost privatizată integral, iar asupra terenurilor, inclusiv pentru parcela de sub nr. top. T1, deține certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. B emis la data de 16 noiembrie 1997 Ministerul Agriculturii și Alimentației. În aceste condiții, cererea de restituire în natură nu poate fi primită, date fiind dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamantul poate primi satisfacție doar sub forma măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 47 m.p., teren preluat cu ocazia exproprierii prin Decretul nr. 502/1968 emis de Consiliul de Stat, ocazie cu care au fost încasate despăgubiri în valoare de 7472,25 RON, iar imobilul cu nr. top.

T a fost dezmembrat în mai multe parcele (ajungându-se astfel și la nr. top. T1 în suprafață de 47 m.p.). Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul L.T., prin care a criticat sentința de fond, invocând motive confuze și străine de natura cauzei. În esență, s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 47 m.p., sens în care să fie obligat Primarul la emiterea dispoziției de restituire. Apelul a fost respins ca nefondat, conform deciziei civile nr. 151 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea. În considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect Tribunalul a constatat că suprafața de 47 m.p. teren a fost înstrăinată în baza unui titlu ce nu a fost atacat și contestat de către reclamant, către SC S.B.

SA. Ca atare, această suprafață nu poate fi restituită în natură, astfel încât în mod corespunzător a apreciat prima instanță a fondului că petentul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-reclamant, care a susținut următoarele pretinse critici de nelegalitate: - Hotărârea nu lămurește chestiunea referitoare la problema celei de-a doua împărțiri a terenului reclamantului, la realizarea căreia acesta nu a fost invitat, luând cunoștință de ea la 16 mai 2007; - Reclamantul nu a atacat și nu a contestat „împărțirea terenului”, așa cum se impută în conținutul considerentelor, pentru că de fapt, nu a avut cunoștință de aceasta, neștiind cine a dat comandă „inginerilor democrați” să-i împartă terenul; - Dacă inginerii, când au făcut împărțirea, la data de 2 februarie 1999, l-ar fi întrebat de situația terenului, ar fi fost în măsură să le-o înfățișeze în mod real, respectiv, faptul că pârâtul ocupă și folosește terenul de 51 m.p.

fără forme legale; - Instanțele nu vor să stabilească, la fața locului, care este amplasamentul celor 47 m.p. și a celor 51 m.p., pentru că la data de 2 februarie 1999, când s-a realizat a doua dezmembrare a terenului, reclamantul ar fi putut preciza că „până la 51 m.p. teren, mai sunt 4 m.p. teren la vecinul de la nr. 24 de pe str. D. din Satu-Mare”. Examinând criticile deduse judecății, Înalta Curte urmează să constate imposibilitatea încadrării lor în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., care să permită controlul de legalitate asupra hotărârii atacate. Astfel, ignorând structura și exigențele recursului, cale extraordinară de atac, ce permite cenzura hotărârii judecătorești pe motive de nelegalitate strict reglementate prin normele art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., recurentul aduce în fața judecății aspecte ce exced rigorilor menționate. În condițiile în care instanța de apel, verificând, în cadrul devoluțiunii permise de dispoz. art. 295 C. proc. civ., situația de fapt, stabilind totodată, că a avut loc o corectă aplicare a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 10/2001, recurentul deduce judecății în recurs, aspecte străine considerentelor din apel. Într-o manieră confuză, fără să invoce vreo încălcare a normelor de drept procedural sau material, recurentul face referire la elemente de fapt vizând o împărțire a terenului de care nu a avut cunoștință și pe care, în mod eronat, ar fi realizat-o „inginerii democrați”, care nu l-au consultat la momentul respectiv.

Or, instanța de apel, confirmând soluția de primă instanță, apreciază de ce, în condițiile imposibilității restituirii în natură, date de cuprinderea imobilului în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii se cuvin a fi stabilite în echivalent. Fără să combată în drept aceste considerente, recurentul deduce judecății în recurs, pe de o parte, elemente de fapt, propunând o anume evaluare a acestora, pe de altă parte, aspecte străine sau nesistematizate de o manieră care să permită identificarea unor motive de recurs. În consecință, văzând dispoz. art. 302 1 alin. (1) lit.. c) C. proc. civ., care obligă, sub sancțiunea nulității, la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, precum și faptul că n-au putut fi identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., care să fie luate în examinare din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac exercitate în condiții neprocedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul L.T. împotriva deciziei nr. 151-A din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.