ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2122/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2009, reclamanții P.M.M., H.E.I., P.Z.T. și P.T.I., succesori ai defunctului P.Z. (decedat la data de 9 ianuarie 2004) au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Satu Mare pentru a fi obligat să le acorde despăgubiri pentru imobilul notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către antecesorul lor, ori atribuirea în proprietate, prin compensare, a unui alt teren intravilan de suprafață și valoare identică cu imobilul notificat, solicitând în subsidiar ca instanța să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite. În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că notificarea formulată de antecesorul lor în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F.

nr. 14265 Satu Mare sub nr. top 4720/5, a fost soluționată prin dispoziția emisă de pârât, pe care o consideră nelegală întrucât prin soluția dispusă nu-și va vedea dreptul realizat în viitorul apropriat. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința nr. 970/D din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților întrucât, potrivit art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, calitate de unitate deținătoare/entitate investită cu soluționarea notificării are A.V.A.S. București, cum corect a dispus pârâtul prin dispoziția contestată, întrucât bunurile pentru care se pretind măsuri reparatorii se află în patrimoniul unei societăți comerciale (SC T. SA Satu Mare) integral privatizată.

În această situație, excede competențelor legale stabilite în favoarea pârâtului să se pronunțe asupra fondului notificării, astfel încât soluția declinării acesteia în favoarea entității implicate în procesul de privatizare a societății deținătoare a bunurilor, este legală, considerente în raport cu care s-a reținut netemeinicia pretențiilor solicitate prin cererea dedusă judecății. Prin decizia nr. 48/2010 – A din 18 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care a fost desființată iar cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Satu Mare. Instanța de apel a reținut, în esență, că notificarea formulată de antecesorul reclamanților a fost soluționată de către pârât abia în anul 2009 prin declinarea competenței de soluționare în favoarea A.V.A.S.

București, așa încât, în raport de pretențiile solicitate în cauză - acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - precum și de temporizarea excesivă a procedurii, se impunea soluționarea fondului pretențiilor prin stabilirea corectă a cadrului procesului, obligație ce-i incumbă instanței și care nu a fost îndeplinită. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că nu are calitate de unitate deținătoare în accepțiunea legii speciale și că, deși asistați de un avocat, reclamanții nu au înțeles să extindă cadrul procesul și față de A.V.A.S., context în care prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării.

Recursul nu este fondat. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a prevenit orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Iar alin. (4) al aceluiași articol dispune „cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”.

Dispozițiile legale evocate consacră principii fundamentale ale procesului civil - principiul aflării adevărului și principiul rolului activ al judecătorului - aflate în conexiune și nu în conflict cu principiul disponibilității procesuale, în scopul justei soluționări a cauzei. Prin urmare, în raport de pretențiile solicitate prin cererea de sesizare a instanței, în scopul menționat, judecătorul fondului avea îndatorirea, astfel cum legal a dispus curtea de apel, să stăruie pentru lămurirea împrejurărilor de fapt și de drept ale pricinii și stabilirea corectă a cadrului procesual, justificat și de temporizarea excesivă a procedurii administrative, dar și de nerealizarea dreptului subiectiv invocat de reclamanți și recunoscut de dispozițiile legii speciale.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 48/A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.