ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2122/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 29 aprilie 2009, reclamanții P.M.M., H.E.I., P.Z.T. și P.T.I.,

succesori ai defunctului P.Z. (decedat la data de 9 ianuarie 2004) au chemat în

judecată pe pârâtul Primarul municipiului Satu Mare pentru a fi obligat să le

acorde despăgubiri pentru imobilul notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de

către antecesorul lor, ori atribuirea în proprietate, prin compensare, a unui

alt teren intravilan de suprafață și valoare identică cu imobilul notificat,

solicitând în subsidiar ca instanța să stabilească valoarea despăgubirilor

cuvenite.

În motivarea acțiunii

reclamanții au susținut că notificarea formulată de antecesorul lor în temeiul

Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. nr. 14265 Satu Mare sub nr.

top 4720/5, a fost soluționată prin dispoziția emisă de pârât, pe care o

consideră nelegală întrucât prin soluția dispusă nu-și va vedea dreptul

realizat în viitorul apropriat.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr.

970/D din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins ca neîntemeiată

acțiunea reclamanților întrucât, potrivit art. 21 și art. 29 din Legea nr.

10/2001, calitate de unitate deținătoare/entitate investită cu soluționarea

notificării are A.V.A.S. București, cum corect a dispus pârâtul prin dispoziția

contestată, întrucât bunurile pentru care se pretind măsuri reparatorii se află

în patrimoniul unei societăți comerciale (SC T. SA Satu Mare) integral

privatizată.

În această situație,

excede competențelor legale stabilite în favoarea pârâtului să se pronunțe

asupra fondului notificării, astfel încât soluția declinării acesteia în

favoarea entității implicate în procesul de privatizare a societății

deținătoare a bunurilor, este legală, considerente în raport cu care s-a

reținut netemeinicia pretențiilor solicitate prin cererea dedusă judecății.

Prin decizia nr.

48/2010 – A din 18 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost

admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, care a

fost desființată iar cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că notificarea formulată de antecesorul reclamanților a

fost soluționată de către pârât abia în anul 2009 prin declinarea competenței

de soluționare în favoarea A.V.A.S. București, așa încât, în raport de

pretențiile solicitate în cauză - acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale - precum și de temporizarea excesivă a procedurii, se impunea soluționarea

fondului pretențiilor prin stabilirea corectă a cadrului procesului, obligație

ce-i incumbă instanței și care nu a fost îndeplinită.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Satu

Mare, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că nu are calitate de unitate deținătoare

în accepțiunea legii speciale și că, deși asistați de un avocat, reclamanții nu

au înțeles să extindă cadrul procesul și față de A.V.A.S., context în care

prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ. „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a prevenit orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Iar alin. (4) al

aceluiași articol dispune „cu privire la situația de fapt și motivarea în drept

pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor,

judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau

în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de

drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”.

Dispozițiile legale

evocate consacră principii fundamentale ale procesului civil - principiul

aflării adevărului și principiul rolului activ al judecătorului - aflate în

conexiune și nu în conflict cu principiul disponibilității procesuale, în

scopul justei soluționări a cauzei.

Prin urmare, în

raport de pretențiile solicitate prin cererea de sesizare a instanței, în

scopul menționat, judecătorul fondului avea îndatorirea, astfel cum legal a

dispus curtea de apel, să stăruie pentru lămurirea împrejurărilor de fapt și de

drept ale pricinii și stabilirea corectă a cadrului procesual, justificat și de

temporizarea excesivă a procedurii administrative, dar și de nerealizarea

dreptului subiectiv invocat de reclamanți și recunoscut de dispozițiile legii

speciale.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus

judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare împotriva deciziei

nr. 48/A din 18 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.