ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1683/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1048/LC din 12 iunie 2007, Tribunalul Satu Mare,

secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei

D.G.F.P. Satu Mare, formulată în contradictoriu cu pârâții SC G.G.S. SRL (fosta

SC H.C.V.I. SRL) Negrești Oaș, C.D. și C.A., având ca obiect constatarea

nulității absolute.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta,

în motivarea în drept a acțiunii sale, nu a invocat decât art. 115 și urm. C.

proc. fisc., însă din economia textului cererii de chemare în judecată instanța

a considerat că, solicitându-se nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și preț neserios stabilit de părți, în

motivarea cererii sunt aplicabile dispozițiile art. 966 și art. 1303 C. civ.

Reclamanta nu și-a dovedit afirmațiile legate de motivele pentru care

solicită nulitatea absolută a înscrisurilor, iar faptul că cumpărătorii ar fi

procedat la aducerea în garanție a acestor imobile, s-a apreciat că nu poate

constitui un motiv de anulare a lor.

De altfel, aspectele indicate de reclamantă în susținerea existenței

unei cauze ilicite s-a constatat că ar rezulta că din procesul verbal nr. 5575

din 9 iunie 2006 emis de Activitatea de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu

Mare, care conține aceleași date ca și raportul de inspecție fiscală din 30

iunie 2005.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei și procesul verbal nr. 5145 din 27

iunie 2003, care se pare că a avut ca obiect exact verificarea legalității

contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1957 din 30 septembrie 2001 și nr. 2156

din septembrie 2001 și de asemenea, a stat la baza plângerii penale formulate

pentru infracțiunea de evaziune fiscală, însă după cercetarea penală s-a dispus

scoaterea pârâtului C.D. de sub urmărire penală, conform Rezoluției Parchetului

de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș din 4 martie în dosarul nr. 485/P/2003.

La dosar, s-a depus dovada de către pârâta de ordin I a achitării

prețului de către cumpărătorii-pârâți de ordin II și III și a evidențierii

sumelor în contabilitatea pârâtei de ordin I, iar reclamanta nu a făcut dovada

relei credințe a cumpărătorilor, în condițiile în care, în afara contractelor de

vânzare-cumpărare existente la dosar, restul actelor depuse de reclamantă nu le

sunt opozabile cumpărătorilor pârâți.

Conform dispozițiilor art. 1169 C. civ., reclamanta avea obligația să-și

dovedească cererea de chemare în judecată, ceea ce nu a făcut și, în fine,

potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ., condițiile esențiale de validitate a

convenției - capacitate, consimțământ, obiectul determinat și cauza licită - au

fost respectate de pârâți la încheierea actelor juridice contestate de

reclamantă.

Prin decizia nr. 145/C din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

Aspectele invocate de reclamanta apelantă privind nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv, în susținerea „existenței unei

cauze ilicite" și referitor la prețul stabilit de părți în cadrul

contractului de vânzare-cumpărare, sunt nefondate.

Analizând actele existente la dosar instanța de fond a concluzionat

corect că, în speță condițiile esențiale de validitate a convenției prevăzute

de art. 948 C. civ. - capacitate, consimțământ, obiect determinat și cauza

licită - au fost respectate de pârâtă la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a fi constate de

reclamantă.

Reclamanta a depus la dosar, odată cu cererea

introductivă, procesul

-verbal nr. 5145 din 27 iunie 2003, care a avut ca obiect exact

verificarea legalității contractelor de vânzare-cumpărare 1957 din 03

septembrie 2001 și 2156 din 25 septembrie 2001.

În temeiul acestui proces-verbal au fost sesizate și organele de

cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cercetare

ce s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului C.D.

- conform Rezoluției Parchetului de pe lângă

Judecătoria Negrești

Oaș - din 4 martie 2005.

În speță, nu s-a făcut dovada relei-credințe a cumpărătorilor,

reclamanta apelantă având obligația dovedirii cererii de chemare în judecată,

potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ.

La dosar, așa cum corect a reținut prima instanță, s-a făcut dovada de

către pârâta de ordin I a admiterii prețului de către cumpărătorii pârâți de

ordin II și III și a evidențierii sumelor în contabilitatea pârâtei de ordin I.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta D.G.F.P.

SATU MARE, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă reiterează

motivele de apel, aceleași care au fost indicate și în cererea de chemare în

judecată și arată că, prin acțiunea introductivă a solicitat instanței în

temeiul art. 948, art. 966 și urm. și art. 1303 C. civ.

I. Să se constate nulitatea absolută:

1.

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului

Public M.V., prin încheierea nr. 1957/2000 încheiat între SC H.C.V.I. SRL (actuala

SC G.G.S. SRL) Negrești Oaș și C.D. și C.A.;

2.

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul

Notarului Public M.V., prin încheierea nr. 2156 din 25 septembrie 2001 încheiat

între SC H.C.V.I. SRL și C.D. și C.A.;

3.

a vânzării imobilului reprezentând în natură" teren de

tenis și piscină" către C.D. în baza facturii fiscale nr. 2523514 din 31

mai 2002 emisă de SC H.C.V.I. SRL în valoarea de 3.355.357.481 lei + TVA în

sumă de 637.517.921 lei.

II. Să se dispună restabilirea situației de carte funciară anterioară

acestor înstrăinări.

În continuare reiterează efectiv starea de fapt din acțiunea

introductivă și, în considerarea celor expuse, solicită admiterea recursului

său, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a

fost formulată și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea contractelor

menționate de vânzare-cumpărare autentificate și să se dispună repunerea

părților în situația anterioară, în sensul restabilirii situației de carte

funciară anterioară actelor de înstrăinare atacate, pentru a crea posibilitatea

instituției sale de a-și recupera creanța față de debitoarea SC G.G.S. SRL

Negrești Oaș.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată în principal și în mod

evident că recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel, procedând la sistematizarea și

dezvoltarea acestora, în raport de temeiul de drept invocat, astfel cum prevăd

expres dispozițiile art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., - criticile

de nelegalitate fiind singurele critici ce pot fi analizate de instanța de

recurs, și nu criticile de netemeinicie prezentate în recurs de reclamantă.

În subsidiar, se constată că ambele instanțe care s-au pronunțat în

cauză au reținut judicios, pe de-o parte, că reclamanta, în conformitate cu

dispozițiile art. 1169 C.civ., avea obligația dovedirii susținerilor formulate

în cererea de chemare în judecată, ceea ce nu a făcut, iar, pe de altă parte,

că pârâții au respectat condițiile esențiale de valabilitate a convenției

prevăzute de art. 948 C.civ. - capacitate, consimțământ, obiect determinat și

cauză ilicită - la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a căror

nulitate absolută se solicită de către reclamantă a fi constatată de instanță.

Reclamanta s-a sprijinit în susținerea unei cauze ilicite pe aspectele

evocate în procesul verbal nr. 5575 din 9 iunie 2006 emis de Activitatea de

Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, (care conține aceleași date ca și

raportul de inspecție fiscală din 30 iunie 2005) - aceste acte fiind întocmite

ca urmare a verificării legalității contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1957

din 3 septembrie 2001 și nr. 2156 din 25 septembrie 2001 și stând la baza

plângerii penale formulate pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

însă această cercetare penală s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărire penală

a pârâtului C.D., astfel cum rezultă din Rezoluția din 4 martie 2005 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș.

Având în vedere că motivarea cererii reclamantei se întemeiază pe

înscrisurile menționate, la aproximativ 5 ani de la întocmirea lor, asupra

cărora instanțele competente s-au pronunțat definitiv și irevocabil, astfel cum

s-a arătat, că s-a făcut dovada achitării prețului de către cumpărătorii-pârâți

de ordin II și III, că s-au respectat condițiile de validitate a convenției și

că nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorilor, - se reține că în mod

corect instanțele au apreciat că acțiunea și apelul reclamantei sunt neîntemeiate

și au fost respinse ca atare, - soluție ce va fi menținută prin respingerea

prezentului recurs, ca nefondat.

În consecință, reținând și că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio

critică de nelegalitate întemeiată, de natură să conducă la modificarea sau

casarea hotărârilor pronunțate, - se va respinge ca nefondat recursul declarat

în cauză de reclamanta D.G.F.P. SATU MARE.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta D.G.F.P.SATU MARE împotriva deciziei nr. 145/C din 16 octombrie 2007

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 mai 2010.